“Partidul Social Democrat va organiza sâmbătă, 22 august 2020, un Congres extraordinar, în cadrul căruia membrii partidului vor alege noua conducere a formațiunii și va fi aprobat noul program politic al partidului. Din cauza riscurilor pentru sănătatea publică, generate de pandemia COVID-19, acest eveniment va fi organizat în condițiile cerute de legislația în vigoare, cu participarea fizică a unui număr limitat de persoane. De aceea, Congresul se va desfășura online cu participarea prin mijloace electronice a tuturor filialelor din țară. Aș fi onorat dacă ne-ați putea fi alături online, prin intermediul fluxului live disponibil la următorul link”.
Am ezitat dacă să dau sau nu linkul pe care, accesîndu-l, pot urmări Congresul Extraordinar al PSD de sîmbătă, 22 august 2020. Nu știu dacă acest link poate fi accesat doar de beneficiarii unei invitații sau de toți cetățenii României, inclusiv de TeFeLiști.
Am 30 de ani de urmărire ca ziarist a spectacolului politic autohton, între care congresele de alegeri ale partidelor se profilează printre cele mai importante, pentru că el se soldează cu învinși și învingători. Chiar dacă la unele, precum cel al PSD de sîmbătă nu se anunță surprize, totuși, prezența fizică a jurnalistului e mai mult decît necesară. Cu atît mai necesară cînd e vorba de congrese care se lasă cu schimbări istorice. Un asemenea moment l-a reprezentat Convenția Națională a FSN din 16-17 martie 1991, la care am participat. A fost un moment istoric. Moțiunea lui Petre Roman Un viitor pentru România a fost cîștigătoare în bătălia cu Moțiunea celor care-l susțineau pe Ion Iliescu. Prezent în tribună ca jurnalist, am asistat la plecarea din sală a Grupului Ion Iliescu. A doua zi, 18 martie 1991, ei au înființat un nou partid, așa cum de altfel au amenințat la Convenție, după anunțarea rezultatelor. Așa s-a născut PDSR. Dar mai ales așa s-a divizat FSN, partidul care, dacă ar fi rămas unit, ar fi condus România un deceniu, dacă nu și mai mult. Aș putea aminti Convenția Națională Extraordinară a PD din 18-19 mai 2001, cînd Traian Băsescu îl înlătură de la șefia partidului pe Petre Roma obținînd 653 de voturi față de 304 obținute de Petre Roman, de precizat că s-a votat pe Moțiuni. Cea a lui Traian Băsescu s-a numit „România puternică – România Social Democrată”.
Nu peste mult timp Traian Băsescu face din PD un partid de Dreapta, una dintre marile nenorociri ale României postdecembriste. Cu un PD partid de Stînga pe partea stîngă PSD ar fi avut un concurent serios. A mai fost un Congres cu surprize: cel al PDSR din 21 aprilie 2005, cînd Ion Iliescu pierde cu 530 voturi în fața lui Mircea Geoană, cu 964 voturi. Am fost fizic la ambele congrese. La cel al PD am asistat în direct la momentul în care Petre Roman a primit, pe scenă fiind, vestea pierderii la vot și drept urmare a părăsit sala supărat. Congresul PSD a fost mult mai dramatic. Prezența în sală mi-a dat posibilitatea să ghicesc jocurile prin care Ion Iliescu urma să fie eliminat. Fiecare dintre candidații la președinția partidului a ținut un discurs. La cel al lui Ion Iliescu am simțit răceala sălii. La cel al lui Mircea Geoană, pe care jurnaliștii nu pariau în confruntarea cu Ion Iliescu, am tresărit văzînd cum crește temperatura entuziasmului în sală. Țin minte că în timp de ziceam ceva în hol, la sala Palatului, la o televiziune, a ieșit din sală Mircea Geoană, înconjurat de entuziaști. Și-am zis în direct: Iată-l pe noul președinte al PSD!
Am scris aceste rînduri nu pentru a mă fuduli cu premonițiile mele, ci pentru a-mi aminti nostalgic de importanța prezenței fizice la un eveniment. Emailul primit joi după amiază anunță o premieră în viața mea de Istoric al clipei: Participarea ca jurnalist la un eveniment politic major prin intermediul transmisiei on line.
Ar trebui să mă bucur: Am scăpat de tevatura care e plecarea de acasă, mersul la locul Congresului, intrarea în sală, ocuparea unui loc și asistarea că vreau sau nu la toate discursurile din Congres. Stau în chioșc, la Găgești Deal, deschid calculatorul și particip la Congres. Participă la fel și delegații. La o adică pot sta cu picioarele pe masă sau pot mînca ceva.
Nu mă bucur. Pentru că un jurnalist pierde enorm prin participarea on line la un eveniment politic. N-ai cum să simți temperatura sălii, n-ai cum să afli amănunte de culise, n-ai cum să auzi ce zic delegații în afara sălii de ședințe.
Ținerea on line a Congresului PSD e un eveniment istoric postdecembrist. La USR ținerea reuniunilor on line a devenit un obicei. On line și fără accesul muritorilor de rînd. PSD nu e un partid mic, precum USR, nu e un partid în care viața de partid se desfășoară între prepararea felului întîi și prepararea felului doi la bucătărie. E un partid a cărui putere a stat și stă în structurile din teritoriu și îndeosebi în contactul dintre șefi și membrii din teritoriu. Ținerea Congresului on line va goli evenimentul de orice conținut.
Scriu asta nu în chip critic, ci în chip melancolic. Dacă mai ține mult Pandemia, vom avea nu numai congrese online, dar și nunți, cumetrii, ba chiar și bătăi online.
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Ion Cristoiu Blog
Adauga comentariu