Trump a declarat recent că America nu va mai interveni pentru a apăra acele țări membre ale NATO care nu alocă anual cel puțin 2% din PIB pentru întărirea armatelor proprii. S-a referit la Germania și Franța, în principal, dar afirmația a ridicat rumori chiar și în Polonia și în România, țări membre ale NATO care respectă acest angajament (ba România chiar l-a depășit, din 2022 alocând 2,5% anual …) și care se tem de o invazie a rușilor. Trump a plusat chiar – a zis ceva de genul că va lăsa Rusia să atace „pe cine dracu’ va vrea să atace”, dacă e vorba de țări membre care, până acum, s-au bazat pe SUA în finanțarea apărării colective prin NATO.
În SUA există chiar temeri (mai mult politic orientate decât justificate) că SUA vor ieși din NATO dacă Trump va câștiga alegerile de anul acesta.
Evident, trebuia ca și în Europa cineva să bage bățul prin gard.
Am dat peste un editorial, publicat azi pe site-ul politico.ro, în care se afirmă că :
(i) Trump a făcut un bine Europei afirmând aceste lucruri șocante, pentru că acum UE poate realiza că este pe cont propriu și poate trece la re-înarmare și la logica războiului sustenabil (al dracului bine, ce să zic …);
(ii) este riscant să contezi pe America de acum încolo.
Autorul comite un exercițiu de imaginație și dă exemplul Estoniei, mica țară baltică, pe care Rusia ar putea să o anexeze în 2025, pentru a testa reacția SUA și a lui Trump, viitorul președinte al SUA.
Răspunsul, nerostit: America nu va sări în ajutorul Estoniei, cel puțin nu imediat.
Și atunci, cum mai rămâne cu celebrul articol 5 al Tratatului NATO?
Bătaia este mai lungă – autorul se non-întreabă la ce anume să se aștepte Polonia și România în cazul în care experimentul imaginat s-ar derula contra acestora, iar nu contra Estoniei…
Personal cred nu doar că autorul editorialului bagă bățul prin gard și se lansează în teorii ale conspirației realmente periculoase, dar și că, de fapt, este vorba de propagandă pentru industria militară europeană.
Dovada clară este comparația pe care autorul o face între capacitatea nucleară a Rusiei (6000 de focoase) și capacitatea nucleară cumulată a celor două puteri nucleare europene, adică Marea Britanie și Franța (500 de focoase), cu comentariul că cele două țări nu au promis niciodată să apere restul țărilor europene cu aceste 500 de focoase nucleare.
Concluzia implicită a editorialului – UE ar trebui să treacă, în mod colectiv și pe țări mari și dezvoltate, la producția de armament, muniție și tehnică militară.
Probabil că elitele economice, financiare și militare ale UE au ajuns la concluzia că 79 de ani de pace sunt suficienți în Europa – altfel, eu chiar nu știu cum ar fi putut apărea un astfel de articol în politico.eu.
Oricum, dacă pacea nu mai este o opțiune, mă întreb unde vor fugi de război cei care, pe de o parte, vor război din fața calculatorului, iar pe de altă parte, nu vor să meargă ei înșiși la războiul propriu-zis, ne-virtual, ăla în care se moare. De altfel, în lipsa unui concept de patrie, națiune, familie, care să fie promovat inclusiv la nivel emoțional, ne putem întreba cine ar merge la război pentru o birocrație supra-statală atât de nenatural desprinsă de nevoile reale ale cetățenilor și de problemele lor curente …
În fine, marile pericole, temute de bunicii și stră-bunicii noștri, de-abia acum încep să prindă contur. Rusia, falimentară în 2022, este azi mult mai puternică decât era URSS în 1991. Pe banii Europei, de altfel…
Numai că UE, o coșmelie cu fundație de lut, cu haine de muiere peste un corp de bărbat epilat și cu gleznuțele la vedere și cu acoperiș roz, trebuie reconstruită, pe principiile fondatoare din 1954 – identitate națională, credință, familie, comerț liber, căutarea prosperității și a păcii. Evident, nu poate fi neglijată sarcina apărării naționale, dar este ceva ce nu mai trebuie externalizat oengeurilor și consultanților paramilitari ori birocraților sanitari.
PS Între 20 – 26 februarie voi fi la Washington, la o conferință CPAC a republicanilor americani. Printre altele, discutăm despre consecințele oribile ale politicii de sănătate din plandemie, dar și despre această chestiune a NATO. Pe data de 24 februarie voi asista chiar la o dezbatere electorală la care va fi prezent Trump.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu