Părinții și bunicii noștri au strâns din dinți, au suferit, au tăcut, dar au fost obligați de regimul comunist la toate restricțiile și obligațiile posibile pentru ca România să își achite toate datoriile externe, istorice și curente. S-a întâmplat în 1988. A fost o realizare unică în istorie și în lume.
Azi, prostocrația cleptomană care ne conduce destinele de 34 de ani a ajuns la “performanța” unei covârșitoare datorii de 178 de miliarde de euro. Peste jumătate din PIB… În urmă cu doar 5 ani, datoria era la jumătate. Evident, nu ne-a întrebat nimeni dacă intrăm de bună voie în acest joc nebunesc al hiper-îndatorării cu turbo-viteză…
Mă întreb ce-o fi acum în sufletul acelor oameni care văd acum, retrospectiv, că suferința și abnegația lor din perioada comunistă, care le-au marcat tinerețea, au fost degeaba.
Ironic, e vorba de acei bunici care trebuiau salvați de plandemie prin izolarea lor strictă, în stil apartheid…
Mult mai important este, însă, ce se întâmplă cu generațiile copiilor și nepoților noștri.
Oare cei care azi sunt deja trecuți de majorat or fi fiind conștienți de ceea ce se întâmplă?
Că ei și copiii lor vor fi buni de plată timp de 30 de ani de acum încolo?
Că vor trăi de-acum încolo într-o țară aservită creditorilor?
Că datoriile s-au făcut pentru himere pseudo-științifice?
Că s-a furat cu miliardele de euro?
Că vagoane de bani s-au aruncat pe fereastră pe achiziții imbecile?
Oare or ști ei că premierul de azi al României nu știe ce s-a întâmplat cu 100 de mld lei (20 mld euro) împrumutați cu hiper-dobânzi în plandemie? El, al doilea cel mai informat (către serviciile secrete) om din România?
Probabil că nu.
Apatia și concentrarea pe iluzii și simulație digitală îi oprește pe mulți să vadă realitatea de mai sus.
Dar unii ca mine îi vor trage de mânecă. Poate se vor trezi.
De unde și strigătul: hai Liberare!
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu