Dan Stoica: Avalanșa sau moartea Europei*

În toate celelalte mari catastrofe (războaie) Europa a știut să își țină costumul și cravata curate și să nu împroaște cu noroi. (de la Congresul de la Viena 1815 la conferința pentru Securitate din 1975 la Helinsiki)
De data asta s-a terminat.
Sălbaticii din nord (mai țineți minte de unde veneau barbarii la începutul istoriei?) au expulzat ambasadorii Rusiei și au chemat țările Uniunii Europene să facă la fel. Ura fără limite s-a transformat în „raison d`état majeure” Cele trei țări baltice (Lituania, Estonia, Letonia) nu mai au relații diplomatice cu vecinul care are o minoritate consistentă în țările lor (la fel ca și în Ucraina)
La Consiliul de securitate european nu a mai fost invitat nici un reprezentat al Rusiei și acum două-trei zile la sărbătoarea eliberării Auschwitz-ului au fost dați afară de la festivități aceeași reprezentanți (caraghios pentru că Armata Roșie a eliberat lagărul nu neoconșii care azi îi scuipă)
Tot ce am scris mai sus sunt simptome. Tabloul general arată și mai sumbru. Rachetele cu cap atomic sunt ținute la nivel de alertă în toate silozurile lumii „civilizate”. Casa arde, scările de salvare s-au prăbușit și noi ne scuipăm pe terasă care să ocupe un loc mai bun la soare.
Revin. Pe cititorii îi interesează mai puțin că majoritatea caselor în România au wc-urile în fundul curții și mai mult că nu au umbrele cum să ajungă acolo.
Inițial USA a pus pe picioare un plan genial: rușii se omoară între ei și „aliații” culeg ce rămâne după combatanți. (când doi se bat, al treilea… )
Cât nu vor ei să audă, ucrainienii tot ruși sunt și limba lor tot o formă de rusă, ca să nu mai spun de cultură și tradiții. E ca la copii care se iubesc mai mult cu vecinul decât cu frații. Vezi Romeo și Julieta.
Zis și făcut. Au construit timp de trei decenii o schelărie propagandistică care i-a făcut pe ucrainieni să urască pe ruși (cam cum urăsc cei de sânge latin sau de culoare albii în State) Și apoi le-au dat arme să se joace cu ele. Schimbarea subconștientului colectiv nu se face de la o zi la alta, mai ales că rivalitatea religioasă care a funcționat în Iugoslavia punându-i pe croați și sârbi și bosnieci să se ia de gât unii cu alții nu mai era prezentă. Și unii și alții sunt ortodocși. (de asta e rușinos că noi, tot ortodocși ținem cu apostații)
În plus au crezut că dacă la Moscova și St. Petersburg există o populație care a devenit dependentă de vest ca nivel de trai și viziune, restul Rusiei e plină numai triburi care trăiesc în copaci. Așa că dacă le dau în cap cu sancțiunile (deci cu interdicția să trăiască normal și cum vor) or să facă praf structurile sociale ale statului dușman.
Asta era ecuația ofensivei antiruse. Una e socoteala de la D.C. și alta cea din lumea largă.
Rusia „s-a prins” de ce i se pregătește atunci când după 2014 a trebuit să ia Crimeea ca să nu rămână fără un picior militar în Marea Neagră. Sancțiunile de atunci au fost dure dar i-au antrenat și le-au dat timp să găsească soluții la cele de anul trecut. E ca și cum ai închide un eschimos într-un frigider și el va face din acel spațiu, locul în care să se ferească de gerul năprasnic de afară pentru că nu bate vântul și mâncare e destulă până trece viscolul.
Vestul ura Rusia dar lumea largă furată de „marile puteri” secole, ura Vestul și mai tare. Fostele colonii care acum sunt ele marile puteri industriale ale lumii (India, China, Brazilia, Africa de Sud) au găsit mai multe puncte comune cu rușii decât cu foștii stăpâni și au făcut BRICS-ul izolând Europa de vest numeric și ca potențial industrial și de resurse. Iran-ul, Arabia Saudită și Iranul nu votează cu democrațiile vestice și nu au nici o problemă să primească bani și tehnologie de la chinezi și ruși.
E rușinos (sau copilăresc) că până la urmă Vestul stă într-o ceată de na@iști de pe Nipru pentru îndeplinirea planurilor lui. Așa a fost în anii treizeci și a ieșit ce a ieșit. Și mai ciudat să te bazezi pe niște oameni care nu au toate țiglele la cap să nu te plouă în camerele luxoase unde vesticii vor să își ducă viața de fițe.
Egal, fără să mai vorbim unii cu alții am ajuns iar ca țări singure (Austria și România) pe o insulă și nu ne dăm seama că ne-am dat foc și la valiză și la podurile care ne-ar fi putut salva.

Autor: Dan Stoica

* text dedicat președintelui fostei țări neutre Austria care a plecat azi într-o vizită de sprijin la Kyiv lăsând acasă Constituția țării și un popor care de mirare încă nu a apucat să închidă gura. Ei l-au votat, acum să-l poarte.