Analize și opinii

Dan Diaconu: ”Tristă țară, trist popor, tragic destin!”

Dacă aș fi Plăvanul sau Sică nu mi-ar fi bine deloc. Huiduiala de la Iași nu-i doar o simplă huiduială, ci un semn prevestitor. Rând pe rând, la Iași au fost huiduiți Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Năstase, traian băsescu, emil boc, Victor Ponta și Liviu Dragnea.



E o stranie coincidență: cam imediat după huiduiala de la Iași, oamenii politici huiduiți au fost urmăriți de un straniu blestem. Indiferent cât de bine păreau înfipți în scaunele lor, indiferent cât de veșnici și nemutabili se simțeau, la scurt timp de la huiduială le-a venit sfârșitul politic.

Nu știu dacă-i un fenomen mistic sau dacă nu cumva comportamentul moldovenilor are rolul unui „leading indicator” pentru poporul nostru. Luați-o cum vreți, dar eu cred că s-a ajuns la un punct de inflexiune, iar de-aici, cu toți securiștii și cu toate minciunile din care s-au înfruptat atâta, liberalii în frunte cu plăvanul lor nu vor mai avea decât un traseu descendent. În general moldovenii au o inerție politică destul de mare. El îl iubeau pe nea Nelu când toată țara îl înjura. Și cam așa s-a întâmplat cu toți ceilalți. Însă, când moldovenii au început să înjure e un semn clar că te-ai prăbușit definitiv în fața unui segment reprezentativ și că revenirea ta în fruntea sondajelor e la fel de posibilă ca revenirea mortului de la groapă.

O spun ca pe o constatare, nu-i un motiv de bucurie pentru nimeni. Cum bine știți, poporul ăsta al nostru are o teribilă abilitatea de a-și da cu stângu-n dreptu’. La ora actuală întreg eșichierul politic e unul vândut, incapabil să ofere vreo garanție de mai bine poporului. Mai mult, cu securitatea întronizată și stăpână de nemișcat, singurele spectacole pe care le mai putem vedea sunt tragicomicele sarabande ale păpușaților prin fața camerelor de luat vederi, un joc sinistru și din care nu văd ce-am putea aștepta.

Tristă țară, trist popor, tragic destin.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Imivine obsesiv in minte, acea imagine cu „negustorul de copii romani” asezat ca o placinta peste “Masa tacerii” a lui Brancusi, avand un impact vizual extraordinar pt mine, in sensul ca imortalizeaza vremurile mizerabile pe care le traim,  in care un Plavan, strain de acest neam si de aceasta tara, murdareste si pangareste pt o clipa, ca un Gunoi ce este,  existentza crestina si nepieritoare a neamului romanesc, simbolizata magistral de capodopera marelui sculptor roman!  

Abonează-te la newsletter