Analize și opinii

Dan Diaconu: „Fraierii investesc sume imense în surse fantasmagorice de electricitate”

V-am spus cu ceva timp în urmă că dacă nebunia electrificării continuă, statele vor trebui să facă eforturi consistente pentru dublarea actualei infrastructuri electrice. Imaginați-vă o țară în care ziua se lucrează normal, iar noaptea consumul de energie nu scade deoarece … toate mașinile din acea țară sunt puse la încărcat. Oricum am lua-o, modelul e unul aberant. Însă, cum bine știm din lecțiile trecutului recent, atunci când o nebunie se vrea pusă pe tapet, absolut nimic nu-i mai stă în cale.

Să vă dau un exemplu: Norvegia. Probabil țara este cea mai eco din lume. Întreaga sa energie electrică este produsă din surse regenerabile. Însă tehnologia pe care se bazează e una veche, de-a dreptul clasică: energia hidro. Țara își produce întregul necesar energetic din baraje. Aceasta probabil i-a dat o încredere că se poate, aflându-se, alături de celelalte țări nordice, în avangarda „Revoluției verzi”. Doar că apetitul pentru mașini electrice nu s-a lăsat fără consecințe. Țara suferă de pene de curent din ce în ce mai dese. Ultima a fost prin noiembrie. Oficialii au dat vina pe ceva erori ale sistemului energetic, însă explicația nu prea mai ține. În general, penele de curent au loc atunci când sistemul e supra-încărcat și producția nu mai face față cererii. Treburile se văd cu ochiul liber, iar țara caută surse noi. Cum alte „ochiuri de apă” n-au cum să inventeze, iar narațiunea „sustenabilității” e una oficială, țara se îndreaptă cu ochi repezi către energia eoliană.

Peste drum” de Norvegia, în țara-soră Danemarca, nebunia eoliană deja e pe un alt nivel. Țara investește incredibila sumă de 28 mld. EUR(34 mld $) într-un parc eolian marin care ar urma să aibă o capacitate de 3 GW. E mult sau puțin? Cum vi se pare? Înainte de a merge mai departe, vă voi spune că o altă țară aflată în avangarda mondială, Coreea de Sud, urmează să instaleze probabil cea mai mare capacitate eoliană din Asia, undeva în sud-vestul coastei sale. E vorba de o centrală cu capacitatea de 8.2 GW, a cărei investiție este de … 43 mld$.

Să trecem la calcule pentru a înțelege mai bine situația. La prețul estimat de danezi ajungem la peste 11 mld$ pe un GW. Costul nu-i mare, ci imens. Pentru hidro, un preț mediu pe GW ar fi de 1 mld, iar pentru energia nucleară de vreo trei ori mai mare. Restul alternativelor „murdare” se învârt tot prin acea zonă. Variantele „la modă” intrate în ultima perioadă în studiu, adică solarele și eolienele, sunt cele mai scumpe. Practic, investițiile în ele nu prea se amortizează niciodată. Din punct de vedere teoretic, coreenii ar avea un preț cât de cât OK al investiției, undeva la 5.2 mld$/GW. Nu-i nici pe departe atât de exagerat precum proiectul danez, dar e cam de o dată și jumătate mai mult decât o centrală nucleară. Care centrală nu-ți poluează fonic și nici nu-ți transformă coasta într-o zonă dezolantă, în care monotonia peisajului  să fie dublată de scrâșnetul metalic al moriștilor.

Ceea ce vedem acum e abia începutul. Investițiile de acest tip se vor multiplica la niveluri greu de imaginat acum. Vor rezolva ele ceva? Greu de crezut. Germania a avut un program de „înverzire” forțată pe care a vrut să-l impună Europei la criza trecută. A sfârșit sufocată de industria chineză care a reușit performanța să-i invadeze teritoriul și să sugă subvențiile în defavoarea producătorilor autohtoni. Cam la fel se va întâmpla în întreaga Europă.

Deja țările nordice sunt invadate de mașinile electrice chinezești, mult mai ieftine decât cele europene. Trendul se va accentua și, probabil, meciul aberant în care Europa și-a aruncat producătorii de mașini va avea un sfârșit previzibil: acapararea pieței de către chinezi. Nici nu trebuie să enumăr avantajele pe care le are China deoarece le știți: determinare mai mare și o capacitate extraordinară de a produce ieftin, impulsionată desigur și prin subvenții mascate. În plus mai au și monopolul metalelor rare, iar ăsta e un avantaj decisiv. Iată jocul pe care China îl joacă impecabil.

Pe măsură ce lumea intră în nebunia regenerabilelor, doar cei deștepți vor fi capabili să profite. Fraierii investesc sume imense în surse fantasmagorice de electricitate, în timp ce șmecherii vând „consumatorii”. În toate timpurile meciul s-a dat între proști și deștepți, iar de câștigat știți bine cine-a câștigat de fiecare dată.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri Economice

Abonează-te la newsletter