Notă: Majoritatea informațiilor pe care le veți citi în această serie de articole se bazează pe informațiile furnizate de o persoană onestă care cunoaște foarte bine sistemul, dar care dorește să rămână în anonimat. Vă recomand să citiți cu atenție întreaga serie pentru a înțelege deplin mecanismele care stau la baza prăbușirii sistemului medical autohton. (Dată fiind importanţa informaţiilor conţinute, această serie de articole poate fi preluat în integralitate de oricine, dar cu menţionarea sursei.)
Rămăsesem ieri la situația farmaciilor care au un număr strict controlat de aşa-numitul „criteriu demografic”. Astfel, poți da cu tunul că n-ai cum să-ți mai deschizi o farmacie. Cui servește, totuși, acest lucru? Oamenilor, după cum limpede constatăm, nu le servește. De asemenea, așa cum ați constatat, din ce în ce mai multe lanțuri de farmacii își fac loc în detrimentul farmaciilor independente. Care-i scopul?
Farmacia e un canal de distribuție. Care-i celălalt canal de distribuție al medicamentelor? Spitalul, în mod evident. Doar că de la spital nu poți să-ți cumperi. De altfel, așa cum ați pățit-o probabil până acum, este foarte probabil ca spitalul să-ți spună să-ți cumperi anumite medicamente din farmacie deoarece ei nu le au. Și tu ce să faci? Mori sau dai fuga la farmacie să-ți procuri ceea ce-ți trebuie? Răspunsul e logic. Dar să nu pierdem ideea.
Farmacia e principalul canal de distribuție al pieţei medicale. Controlând farmaciile, controlezi ce se vinde pe piață. Iată așadar motivul pentru care se „coagulează” piața: câteva entități ajung să controleze ceea ce se distribuie românilor prin faptul că, pur și simplu, la raft nu se găsește „decât ceea ce trebuie”. Şi, în lipsa unui profesionist adevărat care să-ţi spună că „în loc de produsul X ar fi mai indicat produsul Y”, ajungi să pici în mâna unei escrocherii comerciale de-a dreptul banale care se manifestă din plin în zilele noastre.
Dărâmarea farmaciștilor independenți e un proces care n-a fost obligatoriu controlat din start. Vechea generație de farmacişti, cea care era doxă de carte, dar nulă la capitolul gestiune comercială, a picat din cauza problemelor pe care le-am văzut în economia noastră de tranziție. Neînțelegerea noţiunilor de bază ale gestionării afacerii au reprezentat principala cauză care a băgat în faliment o grămadă de farmacişti buni. Oamenii de atunci trăiau cu impresia că toţi ceilalţi sunt a fel de corecţi ca ei şi că „deasupra e un politician sau un zeu” care vede totul și, în cazul unei mârșăvii, are grijă să compenseze. Așa au ajuns bieții farmaciști să îngroașe lista faliților deoarece diverşi escroci le-au făcut praf afacerile, jefuindu-i cu bună știință. Să vă dau un exemplu.
Înainte de a începe, fac o paranteză: în materialul pe care-l public nu voi da coordonate exacte deoarece n-am chef de confruntări sterile. În locul numelor vă voi dezvălui practici utilizate în industrie care, în final, conduc atât la secătuirea bugetului statului, dar și pe cel al pacientului. Și-acum întâmplarea.
La un moment dat un producător de medicamente s-a trezit să inventeze două „panacee”(sic!) numai bune să fie prescrise zilnic, pentru oricine se vrea protejat de diverse chestii. Treaba a fost făcută profesionist, cu medicii spălați pe creier și umflați cu „dovezi” de toate tipurile(inclusiv la buzunar) cum că respectivele chestii sunt musai bune de luat. Și uite-așa s-au trezit farmaciștii cu comenzi masive din respectivele „vedete”. Doar la o minimă cercetare – adică cititul chiar superficial al prospectului – i-ar fi arătat oricui că toată treaba e o escrocherie deoarece la mijloc erau niște molecule deosebit de ieftine împachetate pompos. Imaginați-vă că aș ambala apa chioară în fiole și mi-aș propune să o vând chestia asta ca medicament. Mă rog, n-ar fi așa grav deoarece apa cel puţin nu produce efecte adverse, pe când medicamentele acelui producător i-au băgat în mormânt pe mulți incompatibili naivi care au refuzat să vadă ce îngurgitează de fapt.
Problema cu care s-au trezit farmaciștii independenţi a fost una cât se poate de practică: aveau în stoc medicamentele de la acel producător la prețuri mult mai mari și practic ar fi trebuit să vândă în pierdere. Automat au sunat disperați la agenții de vânzări care aveau lecția pregătită: „Nu aveți discount pentru că noi nu procedăm așa. Cumpărați aceste medicamente de la noi la preţ întreg(adică acela mult mai mare), dar luaţi-le pachet cu medicamentul X care-i foarte scump și cu preț reglementat. Pentru asta noi vă dăm un discount baban la medicamentul X, discount pe care apoi îl puteți muta pe celelalte două medicamente căutate”. Și uite-așa, farmaciștii s-au uitat în gura vânzătorului, au comandat ca înecații că doar acum aveau „discount” și când s-au prins a fost prea târziu. Ce s-a întâmplat? Acel medicament scump le-a expirat întrucât din cauza prețului nu-l prea lua nici naiba. Ei, neştiind să-şi facă o proiecţie de vânzări, nu s-au gândit că dând o groază de bani pe acel medicament scump şi nelichid de fapt îi vâră în buzunar producătorului şi mai mulţi bani, în timp ce ei ajung să vândă în pierdere gravă. Și uite-așa, abia atunci s-au prins bieții farmaciști că au luat o țeapă de zile mari, mâncându-i falimentul.
Cea de-a doua etapă de desfiinţare a farmaciilor independente se desfășoară acum sub ochii noștri. Cu toate că problemele par similare, de data aceasta farmaciile independente pierd la jocul de „business”. Teoretic, pe o piață pe care se manifestă atât de categoric marile lanțuri de farmacii, farmacistul independent ar trebui să fie cel care face legea deoarece el nu e tributar vreunei înțelegeri. Astfel, de-acolo ar trebui să pornească diversificarea pieței autohtone. Însă ce poate face farmacistul în condițiile în care cel care prescrie rețetele e medicul? Nu mă înțelegeți greșit: e logic ca medicul să fie cel care prescrie un tratament, doar că avem a ne întreba de ce oare medicii prescriu anumite tratamente? Un exemplu banal – care-mi sare mie în ochi: de ce plec de la medic cu rețetă pe care scrie o marcă celebră de pastilă conținând ibuprofen și nu direct molecula și concentrația? Oare pentru că o pastilă a celebrei mărci, având aceeași componență cu un „no-name” făcut de o altă firmă, este de cel puțin două ori mai scump? Atenție, indiferent că luați una sau alta, de fapt e aceeași pastilă, însă la pastila celebră mai achitaţi suplimentar şi „taxa de marketing” deoarece acele clipuri de la televizor costă.
Povestea prescripțiilor și a moleculelor e ceva mai complicată, așa cum veți descoperi ceva mai târziu. Pe moment rămânem la exemplul dat pentru a înțelege fenomenul economic pe care-l întâlnim în piață. Marile lanțuri au vânzări gigantice în comparație cu micii farmaciști independenți. Interesul producătorului de medicamente este acela de a cuceri o cotă cât mai mare din „canalul de distribuție”. Cum face asta? Oferă discounturi serioase la volum. Astfel, un lanț mare ajunge să fie extrem de profitabil vânzând un produs. Farmacistul independent, chiar dacă vinde doar acel produs, nu are cum să ajungă la vânzările lanțurilor mari. Acesta, din păcate, abia se încadrează la un discount anemic, atât cât să spună că nu vinde în pierdere.
Și uite așa se ajunge la situaţia în care micile farmacii, având oameni onești, să fie îngenuncheate din punct de vedere financiar. Degeaba farmacistul îi recomandă bolnavului un alt medicament având aceeași compoziție. Dacă medicul a scris pe foaie că trebuie marca X, atunci e lege și omul se gândește că mai bine dă mai mult pentru sănătatea lui. Și refuză oferta. Oricum, ceea ce spun eu practic nu se întâmplă deoarece farmaciştii onești s-au săturat să mai intervină deoarece ştiu că nu au nicio șansă.
Hai să ne punem acum în pielea unui farmacist independent. Ce preferă el în condițiile date? Să rămână și să se lupte pe metereze cu morile de vânt, să stea pe cap cu tot felul de belele sau să cedeze? Ce înseamnă să cedeze? Simplu: să-și vândă întreg business-ul unui lanț, să încaseze o sumă babană pe afacere și, eventual, să continue să lucreze acolo ca salariat, cu un venit cât de cât OK, alături de echipa sa, dar fără bătăi de cap. Ia gândiți-vă cum ați proceda?
Şi uite aşa începe un proces ireversibil în care o profesie se diluează în hăţişul practicilor comerciale hrăpăreţe şi incorecte. Ce credeţi că se întâmplă dacă intraţi într-o farmacie a unui mare lanţ şi cereţi o recomandare de medicament? Vânzătoarea(deoarece noţiunea de farmacist devine din ce în ce mai vagă) de acolo vă va recomanda o marcă specifică de medicament deoarece ştie că are un anumit target de vânzări pentru acel medicament şi că trebuie să vândă mizeria aia. Asta chiar dacă acea mizerie de medicament e incompatibilă cu starea dumneavoastră de sănătate.
De ce mor farmaciile adevărate? Pentru că trebuie controlat principalul canal de distribuţie al sistemului care, de la o zi la alta, prin politicile strict comerciale şi prin acţiunile marilor producători de medicamente se transformă într-un sistem de jefuire. În acest mod preţurile cresc continuu în detrimentul bolnavilor care plătesc preţuri din ce în ce mai piperate pentru din ce în ce mai puţină sănătate. Şi nu doar bolnavii, ci şi statul.
Ne oprim deocamdată aici sperând că aţi înţeles o componentă cheie a sistemului. Mâine urmează să vă prezint alte chestiuni care vă vor întoarce pe dos.
Autor: Dan Diaconu
sursa: https://trenduri.blogspot.com/2023/06/cum-suntem-jefuiti-2-de-ce-mor.html
Adauga comentariu