E interesantă discuția legată de AI, privit din perspectivă etică. Etica este o condiție a omului, ea nu va fi niciodată a robotului. Atunci când ar avea de luat decizii legate de eficiență, presupunem că un om cu o anumită statură morală va avea in vedere mai întâi binele si răul si va decide in funcție de implicații. Mașina, nu, adoptă soluția eficientă. Așadar, omul decide limitele, până unde se poate duce cu tehnologia, cât de intruzivă sau prezentă poate fi in viața de zi cu zi. Fără îndoială, nu putem ignora efectul de transformare pe care tehnologia il are in societate și in sisteme. Nimeni, niciodată, nu poate opri progresul tehnologic, iar cei care doresc să o facă, din varii motive, politice, economice, religioase samd, nu opresc tehnologia, ci doar se sustrag societății, ajungând inadaptați sau marginali.
Legat de AI, chestiunea etică cred că se pune in felul următor: este o tehnologie care vizează simplificarea unor activități umane care implică cunoaștere și rațiune, deci efort sau este o tehnologie prin care este înlocuit intelectul uman, ceea ce nu mai presupune vreun efort?
Într-o carte dedicată subiectului, o sa caut sursa ca nu mai știu, se făcea un sondaj printre manageri de companii, in ce măsură sunt ei dispuși să acorde un rol, mai mic sau mai mare, tehnologiilor legate de AI in activitățile companiei lor, chiar dacă asta presupune inlocuirea resursei umane. Si am găsit interesant că printre cei mai reticenți erau managerii germani, dintr-un motiv absolut etic, de a nu adopta aceste tehnologii decât într-o măsură moderată, pentru a putea păstra mare parte din resursa umană. Ei aveau o înțelegere etică a rolului companiei, nu se rezuma totul la profit. In general, cei mai “deschiși” din prisma adoptării tehnologiei erau managerii chinezi si americani.
Acum, legat de ChatGPT, deci AI de tip analiza semantică si machine learning, in primul rând, e o tehnologie ce poate fi controlată? E o tehnologie ce poate fi limitată? Cât e de necesară? Nu știm, dar putem compara. Tehnologia IT care a produs cea mai mare transformare la nivel individual este motorul de căutare. Motorul de căutare a insemnat extinderea memoriei. Da, e bine să ții minte poezii, formule, date istorice, dar al naibii creier, atâta poate. Si a venit Google, a omorât problema, iar oamenii sunt fericiți, nu știi să faci budinca de la bunica, in 30 de secunde ai aflat. E util? Este. E controlabil? Nu știu, este? Poate fi limitată? Nu, nu poate.
ChatGPT este o tehnologie de acest tip, dar la alt nivel, are potențialul de a inlocui motoarele de căutare. In loc să cauți de unul singur in una, zeci sau sute de surse de date (care sunt, desigur, viciate ideologic), ți se va livra direct informația deja filtratată prin sute sau mii de surse de date (uniformizare culturală). Vrei sa faci budinca de la bunica? Chat GPT s-ar putea sa îți dea budinca de la bunica îmbunătățită, pentru că o trece prin toate budincile din istorie și prin toate culturile. In consecință, dacă Google este cel care a produs o extensie a memoriei la nivelul mâinii, ChatGPT (si variantele mult îmbunătățite care vor urma) va produce un apendice al creierului de și mai mare amplitudine, pentru că el poate reda nu doar date și surse de informații, ci analize, scenarii, soluții, deci procese cognitive mai avansate. Pe măsură ce analizele converg, obții uniformizarea culturală, inevitabil.
Ce implicații poate avea asupra educației si formării, a dezvoltării creierului uman? Dezbaterea, acolo unde a fost adusă acum, dacă vor copia elevii sau studenții sau ce vor face profesorii la evaluarea aptitudinilor acestora, cred că este sublimă și decrepită. Educația clasică este intr-un moment de cumpănă, ca să zic așa, eufemistic. Nu doar că profesorii nu vor mai putea ține cursuri si prelegeri, dar nu vor mai putea evalua cunoștințele prin metode clasice, eseuri, grile, chestionare, teze de dizertație etc. Cercetarea se schimbă. Metodele de educație și învățare trebuie adaptate prin includerea acestui binom om-mașină in procese, e inevitabil. Profesorii să evalueze o mașină? Haideți sa fim umili și smeriți (humble, cum ar zice englezii), AI poate invinge deja campionii mondiali la șah, nimeni nu va putea concura cu AI, oricât de savant ar fi. Deci, învățarea și evaluarea sau cunoașterea, in general, se vor dobândi diferit, profesorii se vor adapta creând nuclee sau centre de excelență, in simbioză cu inteligența artificială și nu in afara ei. Desigur, ei își pun acum problema dacă o sa copieze elevii. Va dați seama, doctorate plagiate, ce problemă! Nu domnilor, n-ați înțeles, înseamnă, rețeaua universitară si academică, “publishing house” urile, sunt aproape istorie.
Așa cum generația Z s-a născut cu extensia memoriei creierului in telefon (nimeni nu a cercetat încă implicațiile nici măcar ale acestui fenomen, pentru că suntem încă in modelul educațional clasic), cei care se nasc de acum incolo, vor avea extensia proceselor cognitive avansate in AI. Pe măsură ce rețeaua neuronală avansează, atunci vom fi in pragul transformării speciei. Ok, mai vorbim.
Intrebarea etică, inevitabilă, este cum menții creativitatea și spiritul critic, indumnezeirea, câtă vreme creierul va fi dependent sau captiv acelei extensii artificiale uniformizatoare? Nu știu să răspund, dar sa ne bucurăm că încă mai putem pune întrebări de natură etică.
Autor: Cristian Moisoiu
Adauga comentariu