Citesc diverse comentarii, pe la fotografii din anii comunismului. Unele, nostalgice.Altele absolut cretine. Trecem peste cele nostalgice. Fiecare ia cu el amintirile care-i convin. Ar fi o prostie să încerci să-i schimbi cuiva opiniile, în situația asta. Cu alea cretine e o altă poveste.
Ele au aceeași schemă de gândire: ”Bă, tâmpiților! Nu vedeți ce proști erați? Vă uitați la televizoare alb-negru, mergeați cu Dacii, aveați mobilă de căcat, etc, etc! Ia uitați ce folosim noi acum! Și urmează ” lista” cu minuni. Concluzia? ”Boilor, dacă v-a plăcut să trăiți în comunism, ce să vă facem noi?”
Sigur, dacă-l întrebi pe ”comentator” care este anul în care s-a pus pe piață primul televizor cu plasmă, sau LED uri, sughite. Este și asta o formă de analfabetism funcțional. Analfabetismul istoric, cel mai grav. Practic nu mai știu nimic despre istoria ideilor, de la religie, filosofie, artă, până la istoria științelor. Și atunci cum să înțeleagă lumea? Cum să înțeleagă complexitatea? Cum să înțeleagă ce trăiesc, de unde li se trage și prosperitatea, și sărăcia, și globalizarea, și tradițiile? Sunt doar aparate de reprodus clișee găsite pe Internet și în celebrele rubrici ”Ce trebuie să știi despre nimic!”
Asta e! Nu e vorba despre a vinde ”comunismul” unor idioți. Este vorba de a le spună că, fără ce au făcut cei dinaintea lor, progresul nu s-ar fi ”întâmplat”, nici aici, nici aiurea. Dar cine s-o facă? Elitele noastre? Bine, somn ușor!
Autor: Constantin Gheorghe
La noi nu a fost comunism.