Mă gândeam că, de fapt, SUA ar putea transforma NATO într-o organizație pur europeană, Turcia fiind, într-n fel, tot parte a Europei, și între America și NATO urmează să intervină un tratat de cooperare extinsă, care să ”bage” NATO sub umbrela nucleară a Washingtonului. În acord s-ar stipula și în care situații ar putea interveni SUA în sprijinul NATO, și reciproca, în ce condiții ar putea interveni NATO în favoarea SUA.
Avantaje? Asigurată fiind securitatea Europei, care nu e, totuși, un pui de Gostat, SUA se pot concentra pe jocul lor cu China. Americanii au înțeles că este o utopie periculoasă ideea că au capacitatea de a purta două războaie și jumătate concomitent. Ideea cu noul NATO n-ar fi fantezistă, dimpotrivă. Totul depinde de felul în care actuala gașcă va putea rupe legătura dintre Rusia și China. Asta pare să fie principala sarcină a NATO minus unul, SUA. Iar asta depinde de felul în care se iese din viesparul ucrainean.
Dacă lucrurile se petrec într-un mod rațional, care răspunde preocupărilor de securitate ale Moscovei, și nu se continuă cu transformarea rușilor în dușmanul umanității, ar fi șanse. Rusia ar avea de câștigat printr-o mai puternică integrare, politică, economică, socială, europeană. Și apropierea ei de UE+NATO ar fi un element de siguranță în raport cu China. Dar pentru asta europenilor le trebuie minte. Vi se pare că Ursula, Borell, restul năucilor care freacă menta la Bruxelles și fac afaceri bănoase din fapte de corupție pe care le pot vedea până și cei lipsiți de vedere, că respectivii citați dispun de așa ceva? Totuși SUA au o viziune, bună, rea, generoasă, egoistă, nu contează, Europa NU are. Pentru că oricât de bună ar fi, o birocrație NU este făcută pentru a genera proiecte POLITICE. Poate proiecte de carieră personală. Dar nu o viziune pentru un continent, pe scena globală.
SUA nu spun adio Europei și nici NATO. Oricum s-au asigurat de faptul că acest nou NATO cu aromă europeană rămâne principalul client al industriei de armament americane. Adică ce contează, într-un final.
Nu bat prea tare câmpii, nu?
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu