Cu riscul de a deranja, revin asupra unui subiect, care este acum motiv pentru criza gravă pe care o traversează Republica Moldova. Indiferent de ”culoarea” guvernelor care s-au succedat la Chișinău, pro-europene sau pro-ruse, ele au eșuat în a face o ofertă cetățenilor moldoveni etnici ruși și rusofoni. În ecuația asta delicată a construirii unei identități(da, Republica Moldova abia acum își construiește cu adevărat o identitate națională!) demersul inclusiv este esențial. Toată lumea aplaudă țările baltice pentru politica lor ”Fără ruși!” care, se spune, a produs rezultate pozitive, le-a dat stabilitate și le-a deschis calea aderării la UE și la NATO. Dar chiar este explicația ”succesului” lor, sau doar o construcție propagandistică? Este important răspunsul.
Care a fost oferta Chișinăului către minoritatea rusă/rusofonă? De ce să-i tratezi permanent ca pe niște ”trădători ai interesului național”, când nu poți demonstra asta dincolo de orice dubiu? Foamea, sărăcia, subdezvoltarea nu au etnie în Moldova, și asta ar fi trebuit să se fi aflat până acum.
Iluzia că aderarea la UE și la NATO va rezolva problemele moldovenilor costă tot mai mult simplul cetățean. Este dreptul moldovenilor să-și decidă viitorul. Întrebarea este: Moldova va intra în UE și în NATO cu, sau fără etnicii ruși și fără rusofoni? Cu sau fără găgăuzi? Asta e marea necunoscută. Ucrainenii au zis că ucrainizarea este soluția, că minoritățile nu-și au locul în noua Ucraină dacă nu renunță la ceea ce sunt. Vedem unde au ajuns. Chișinăul va urma același drum cu Kievul, sau găsește altceva? Oricum nu de la București va veni răspunsul. Noi suntem în plin război româno-român, iar apartenența la UE și la NATO nu mai contează pentru combatanții grijulii cu soarta caprei vecinului!
Trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace!
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu