Analize și opinii

Bogdan Alexandru Duca: Ucraina ca un stalingrad al Vestului

NATO a transformat Ucraina în Stalingradul Occidentului. Ei trebuie să câștige acest război pentru că dacă îl pierd, toți vor sări să sfâșie Occidentul. Știu că dacă Rusia învinge, practic acesta va fi sfârșitul hegemoniei americane.

Vina lor este că s-au împlicat prea tare, atât de tare, încât cauza Ucrainei a devenit cauza NATO.  Iar susținerea pe care Vestul o dă Ucrainei este una de război. E o glumă să spui că NATO nu e implicat în conflict, că Rusia nu luptă de fapt cu SUA&friends.

Inclusiv trupele care luptă în Ucraina au ofițeri, dar și o grămadă de mercenari trimiși din ce în ce mai puțin discret de NATO.  Armele, muniția, informațiile militare, strategia, sunt livrate de NATO. Iar ”gaura neagră” care se numește Ucraina există ca statalitate, adică mai funcționează administrativ și economic exclusiv pe banii Vestului.

Practic asistăm la al treilea război mondial care se poartă ”cavalerește”. Nu global, ci ca în Evul Mediu, local, sub forma unui ”turnir”. Evident, suferim toți, dar cel mai mult suferă ucrainenii, aleși să fie locul turnirului și ”cavalerii” Vestului.

Vestul s-a păcălit implicându-se atât de tare. E drept, criza din Ucraina venea după o gravă problemă de imagine. Înfrângerile succesive din Afganistan și zona Sahel, dar și mai înainte, Siria și Irak, arătau deja limitele grave ale hegemoniei militare a SUA &friends.

Iar multe state din lumea a doua și a treia care priveau cu respect, teamă și chiar admirație față de Vest, au început să întoarcă spatele Occidentului. De aceea Vestul avea nevoie de o revenire în forță, de o victorie de imagine.

Ei au marjat pe cartea Ucrainei așa cum Hitler a marjat pe cartea Stalingradului. Logica era simplă: SUA ”joacă” chiar în curtea Ursului și demonstrează întregii lumi că Moscova mârâie, dar nu va îndrăzni să atace. Ca și Adolf, care credea că dacă ia orașul ”lui Stalin” dă lovitura de imagine, Vestul a crezut că poate fura Ucraina Rusiei.

Ursul nu doar a mârâit, ci a și atacat, fiind, la fel, obligat, așa cum Stalin a fost obligat în cazul Stalingradului, să ia orașul cu orice preț. Și strategia este ca în Stalingrad: încercuirea (de data asta economică) și distrugerea moralului până la capitulare.

Exact ca în Stalingrad, Rusia nu poartă blitz-krieg ci război de asediu. Efectiv, fără operațiuni de amploare, având ca obiectiv înfrângerea prin epuizare a adversarilor.

În acest caz, avem două tipuri de epuizări: epuizarea Vestului, prin creșterea constantă a cheltuielilor de război dar și agravarea constantă a crizei economice.

Vestul este încă o formă de democrație iar populația Vestului a fost supusă ideologiilor progresiste totalitare primind în schimb un premiu: prosperitatea consumeristă.

Ori sfârșitul prosperității consumeriste  pune o presiune tot mai mare pe politicienii Vestului. În același timp, ei solicită disperați ca aceste sacrificii să fie făcute, pentru că dacă nu vor învinge Rusia, liderii vestici o știu, toată lumea va sări să îi sfâșie în următorii 2-3 ani.

Al doilea tip de epuizare este cea a Ucrainei, care cu toate perfuziile vestice, este terminată și nu va putea duce prea mult acest război mai departe. Fiecare soldat ucrainean care moare nu poate fi înlocuit,  iar rușii au grijă ca armata ucraineană să fie bine tocată, în timp ce ei își prezervă energiile.

De asemenea, Ucraina tinde să nu mai existe ca infrastructură. Ritmul actual al atacurilor asupra infrastructurii  deja a transformat sfârșitul toamnei ucrainene într-un coșmar ce va deveni o agonie în iarnă.

Regimul de la Kiev nu mai are ce să ofere oamenilor săi decât iluzia unor ”importante” victorii: două sate, un hambar, un oraș din care rușii s-au retras fără să piardă vreun om… Or este tot mai puțin, când nu ai curent, nu ai apă și, foarte important, în fiecare clipă de luciditate știi că, și dacă prin absurd învingi în război, nu ai niciun viitor. Pentru că Ucraina este deja o ruină îngropată în munți de datorii, un afganistan.

Dacă Vestul ar fi acceptat interesele strategice ale Rusiei, așa cum Rusia le-a acceptat pe cele ale SUA în Afganistan sau Irak, acum toată lumea ne-am fi pregătit de Crăciun, uitând, probabil de ”războiul din Ucraina”, ce s-ar fi încheiat prin mai- iunie.

Ucrainenii ar fi avut alegeri pentru un nou președinte și o nouă Radă, rușii din Donbas, Odessa, Zaporojie și Herson s-ar fi pregătit de postul Crăciunului ca cetățeni ai Federației Ruse, iar în Vest ar fi fost tradiționala febră a cumpărăturilor mai ales în contextul dezumflării rapide a inflației.

Dar așa…..

Autor: Bogdan Alexandru Duca

Sursa: https://bogdanduca.org/