Pentru toți cei care se scarpina in cap sau își scutura de praf uniformele pentru parada victoriei ucrainene de la Kiev, în legătură cu știrile despre „schimbarea strategică” a Rusiei, s-ar putea să doriți să vă re-familiarizați cu conceptele militare de bază.
Războiul prin manevre este un loc bun de început. Înțelegeți că Rusia și-a început „operațiunea militară specială” cu un deficit sever de forta vie – 200.000 de atacatori pentru aproximativ 600.000 de apărători (sau mai mulți). Conflictul clasic de uzură nu a fost niciodată o opțiune. Victoria Rusiei necesita manevră.
Războiul de manevre este mai mult psihologic decât fizic și se concentrează mai mult pe nivel operațional decât pe plan tactic. Manevra este o mișcare relațională – modul în care vă desfășurați și vă mutați forțele în raport cu adversarul.
Manevra rusă din prima fază a operațiunii sale sprijină acest lucru. Rușii trebuiau să modeleze câmpul de luptă în avantajul lor. Pentru a face acest lucru, ei trebuiau să controleze modul în care Ucraina își folosea forțele superioare numeric, în timp ce își distribuiau propria putere de luptă mai mică pentru a îndeplini cel mai bine acest obiectiv.
Strategic, pentru a facilita capacitatea de manevră între fronturile de sud, central și nord, Rusia trebuia să asigure un pod terestre între Crimeea și Rusia.
Cucerirea orașului de coastă Mariupol a fost esențială pentru acest efort. Rusia a îndeplinit această sarcină.
În timp ce această operațiune complexă se desfășura, Rusia trebuia să împiedice Ucraina să-și manevreze forțele superioare numeric într-o manieră care sa perturbe operațiunea Mariupol. Acest lucru a presupus folosirea mai multor operațiuni strategice de sprijin – simulare, operațiuni de fixare și atac profund.
Conceptul de simulare este simplu – o forță militară fie este văzută ca pregătindu-se să atace o anumită locație, fie ca efectuează de fapt un atac, cu scopul de a înșela un adversar să aloce resurse ca răspuns la acțiunile percepute sau reale.
Folosirea simularii a jucat un rol major în Furtuna Deșertului, unde forțele marine amfibii au amenințat coasta kuweitiană, forțând Irakul să se apere împotriva unui atac care nu a venit niciodată și unde Divizia 1 de cavalerie a atacat de fapt Wadi Al Batin pentru a fixa Garda Republicană.
Rușii au folosit pe scară largă simularea în Ucraina, forțele amfibii de lângă Odesa înghețând acolo forțele ucrainene iar un atac major de simulare către Kiev, a obligat Ucraina să-și întărească forțele acolo. Ucraina nu a fost niciodată capabilă să-și întărească forțele în est.
Operațiunile de fixare au fost și ele critice. Ucraina adunase aproximativ 60.000-100.000 de militari în est, vizavi de Donbas. Rusia a desfășurat un atac amplu de fixare menit să mențină aceste forțe complet angajate și incapabile să manevreze în raport cu alte operațiuni rusești.
În timpul Furtunii în Deșert, două divizii marine au primit ordin să efectueze atacuri similare de fixare împotriva forțelor irakiene desfășurate de-a lungul graniței Kuweit-Arabia, blocand un număr semnificativ de oameni și materiale care nu au putut fi folosite pentru a contracara principalul atac american din vest.
Atacul de fixare rusesc a fixat principala concentrare de forțe ucrainene în est și le-a alungat de la Mariupol. Sprijinirea operațiunilor din Crimeea împotriva Hersonului a extins podul terestre rusesc. Această fază este acum finalizată.
Rusia s-a angajat, de asemenea, într-o campanie de atac strategic profund, menită să perturbe și să distrugă logistica ucraineană, comanda și controlul, puterea aeriană și sprijinul cu foc la distanță lungă. Ucraina rămâne fără combustibil și muniție, nu poate coordona manevra și nu are forțe aeriene semnificative.
Rusia își redistribuie unele dintre unitățile sale principale de unde au fost angajate în operațiuni de simulare în nordul Kievului, unde pot sprijini următoarea fază a operațiunii, și anume eliberarea Donbasului și distrugerea principalei forțe ucrainene în Est.
Acesta este un război clasic de manevră. Rusia va ține acum Ucraina în nord și sud, în timp ce forțele sale principale, întărite de unitățile nordice, pușcașii marini și forțele eliberate de capturarea Mariupolului, încearcă să incercuiasca și să distrugă 60.000 de trupe ucrainene în est.
Acesta este Big Arrow War în cea mai bună formă, ceva ce americanii obișnuiau să știe, dar l-au uitat în deșerturile și munții din Afganistan și Irak. De asemenea, explică cum 200.000 de ruși au reușit să învingă 600.000 de ucraineni. Astfel se termină manualul despre războiul de manevre, în stil rusesc.
Autor: Scott Ritter
Sursa: Razvan Bibire
Adauga comentariu