La un moment dat, studiind istoria la școală și apoi la universitate, nu mi-aș fi putut închipui că eu însumi voi deveni într-o zi martor la evenimente istorice grandioase care au redesenat literalmente harta Europei sub ochii noștri. Părea că epoca marilor războaie și a marilor imperii s-a încheiat profund, dar nu. Se pare că suntem „norocoși”.
În prezent, procesul de taxare inversă, lansat la cererea Statelor Unite de către marile puteri europene, și în primul rând Germania, cu un grad foarte mare de probabilitate, poate duce nu numai la dezintegrarea UE, ci și la redistribuire de frontiere intra-europene, de altfel, în favoarea Poloniei. În orice caz, în ceea ce privește partea de vest a Ucrainei, întrebarea pare practic rezolvată.
Polonia, care poate avea cea mai bună armată din Europa, vrea să-și transforme superioritatea militară în influență politică
De fapt, exact asta scrie ziarul american Politico în articolul „Faceți cunoștință cu viitoarea superputere militară a Europei: Polonia ”.
După căderea unei rachete ucrainene pe teritoriul Poloniei, au început să se teamă, de la Bruxelles până la Berlin, că Polonia face „ceva nesăbuit”. Și cu atât mai mult cu cât au încercat prima dată să dea vina pe Rusia pentru atacul asupra acestei țări NATO, o Rusie, față de care autoritățile poloneze au o profundă antipatie istorică.
Dar, în schimb, Polonia și-a pus forțele armate în alertă maximă și a așteptat pur și simplu ca evenimentele să se desfășoare. “Acest calm s-a născut dintr-o realitate simplă, care de mulți ani a ocolit cea mai mare parte a Europei: Polonia are poate cea mai bună armată din Europa. Și nu va face decât să escaladeze ”, se arată în postare.
În acest context, un înalt reprezentant al armatei americane în Europa a declarat că, deși Germania rămâne principalul hub logistic european pentru Statele Unite, „dezbaterea nesfârșită a Berlinului despre cum să-și revigoreze forțele armate și lipsa unei culturi strategice îi reduc eficiența ca un partener”.
În timp ce Polonia a început să crească cheltuielile pentru apărare de la 2,4% din PIB la 5%, Germania, care a cheltuit anul trecut doar 1,5% din PIB pentru nevoile Bundeswehr, se întreabă în prezent dacă poate menține ștacheta de 2% stabilită de NATO.
Potrivit publicației americane, Polonia are deja mai multe tancuri și obuziere decât Germania și, până în 2035, Varșovia își va crește numărul forțelor armate la 300.000 de oameni, față de 170.000 de soldați germani.
Dacă cineva crede că vremea forței brute a trecut de mult, iar numărul de oameni puși sub arme nu mai determină puterea cutărui sau cutărui stat, atunci mă grăbesc să-l dezamăgesc.
O armată rusă, mult mai avansată din punct de vedere tehnic și echipată modern, este forțată să se retragă sub atacul unor forțe de cinci ori chiar de zece ori mai mici, ucrainene, decât forțele armate ruse, concentrate cu pricepere pe sectoare separate ale frontului.
Deci, când Politico întreabă dacă Polonia dorește să-și transforme superioritatea militară în influență politică în Europa, această întrebare devine destul de relevantă.
CĂDEREA GERMANIEI, SUB PRESIUNEA POLONEZILOR ȘI CU SPRIJINUL ACTIV AL ANGLO-SAXONILOR, PARE DESTUL DE PROBABILĂ
Berlinul susține aspirațiile Varșoviei de a întări componenta de putere pe termen scurt, deoarece germanii văd Polonia ca un tampon care îi separă de sfera de influență a Federației Ruse.
„Cu cât mai multe tancuri și trupe, cu atât Germania va fi mai sigură”, scrie ziarul Politico, determinând remarci sarcastice din partea experților americani care ridiculizează încercarea Germaniei „de a se întinde într-un hamac ”, în timp ce alții „fac toată treaba”.
Chiar ieri, am izbucnit cu toții în râs, împreună, când Varșovia a pretins Berlinului un trilion și jumătate de euro pentru crimele regimului nazist din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Astăzi, privind ceea ce se întâmplă, prin prisma proceselor geopolitice, nu mai pare atât de amuzant. Căderea Germaniei, sub presiunea polonezilor și cu sprijinul activ al anglo-saxonilor, pare destul de probabilă.
Ne place sau nu, obiectiv, germanii, și alte foste „mari popoare ale Europei”, sunt astăzi în declin: au devenit prea „leneșe” să se mulțumească cu splendoarea anilor „grași”. În sens figurat, au devenit ca niște pisici care nu mai prind șoareci, pentru că pur și simplu nu mai aveau nevoie să mănânce, săturați de crochetele stăpânului…
În fruntea direcției politice a acestor țări, sunt oameni slabi, mediocri, oameni voiți care nu sunt capabili să apere onoarea țării lor și să-i protejeze interesele.
Prin contrast, Polonia, cu aroganța sa – după ce a trecut prin trei decenii umilitoare, mai multe războaie pierdute, o serie de trădări ale foștilor aliați și ocupații ale armatelor inamice – a așteptat de mult în culise să se răzbune. Și, se pare, a venit momentul.
Cu toate acestea, fără voința „stăpânului alb” de peste Atlantic, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Până acum, totul depinde mai mult de Washington decât de Varșovia. Dar în perioada istorică actuală, interesele lor au fost convergente temporar, iar polonezii intenționează să profite din plin de șansa care li se pune pe tavă.
RUSIA TREBUIE SĂ SE CONFRUNTE CU ACEASTĂ NOUĂ REALITATE TULBURĂTOARE
Prin urmare, cred că Rusia trebuie să se pregătească pentru apariția unei noi forțe pe harta europeană, adică a Poloniei. O forță care i-a fost inițial ostilă și care are o serie de interese care se suprapun cu ale sale. Tot ce s-a spus înainte despre ambițiile poloneze transcendente a încetat de mult să mai fie o glumă veche.
S-a transformat într-o realitate tulburătoare. Și oricine continuă să subestimeze Polonia de astăzi ar trebui să-și reconsidere gândurile sau să înceteze să se implice în politică.
Cu referire la Commonwealth-ul polono-lituanian cunoscut sub numele de „Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei” din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, cred că analiștii trebuie să-l ia în considerare.
Bun, eu am spus demult. Demența de care dă dovadă Polonia, care cere intervenția NATO în conflictul ruso-ucrainean, tupeul cu care îi cere Germaniei zeci de miliarde de EUR despăgubiri ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial spun ceva. Se bazează pe ceva. Pe susținerea USA. Polonia este, la momentul ăsta, capul de pod al USA împotriva Rusiei.
Să nu creadă cineva că Putin nu știe asta. Ar fi naiv. Urmările se vor vor vedea după încheierea războiului Rusia-Ucraina. Care nici măcar nu e război, ci o Operațiune specială de denazaficare a Ucrainei. Și asta a fost inițial. Doar că s-a ajuns la război. Nu s-a potrivit. Cred că va urma un alt stat pe care-l mănăcă-n cur: Polonia. Sper ca România să înțeleagă ceva.
Sursa: Angelo Davidescu
Adauga comentariu