Analize și opinii

Alexandru Racu: “Pe mine mă amuză moralitatea asta selectivă.”

Pe mine mă amuză moralitatea asta selectivă. E ok să cumpărăm petrol din Qatar, dar și de la saudiți, unde situația minorităților sexuale e mult mai proastă, dar nu mai e ok să ne uităm la Cupa Mondială dacă e organizată de Qatar. A fost ok să organizăm jocurile olimpice în China, în ciuda gravelor încălcări ale drepturilor omului, a fost ok să organizăm și Cupa Mondială în Rusia, în ciuda anexării Crimeii, iar după aia știm ce a urmat, dar nu mai e ok să organizăm Cupa Mondială în Qatar. Faptul că SUA – care a transformat Orientul Mijlociu în moloz și îi înfometează acum pe afghani prin sancțiuni impuse în numele drepturilor femeilor, după douăzeci de ani de ocupație tot în numele drepturilor femeilor – găzduiește Cupa Mondială din 2026 e super ok, că sunt farul democrației, și e și mai ok că o găzduiește alături de Canada, care împreună cu SUA și Australia sunt principalii poluatori la nivel mondial și țările care au subminat constant eforturile de combatere a încălzirii globale.
Nu neg faptul că situația muncitorilor din Qatar este groaznică și nu poate decât să mă bucure sensibilizarea opiniei publice mondiale față de tratamentul muncitorilor imigranți care au construit stadioanele unde se desfășoară meciurile de la actualul turneu final. Dar poate că ar trebui să ne gândim și la situația muncitorilor care produc multe alte produse pe care le consumăm fără să ne mai gândim la condițiile în care au fost produse; nu să ne isterizăm selectiv cu ocazia Cupei Mondiale, după care ne întoarcem la business as usual. La fel cum poate că ar trebui să ne vedem și defectele noastre, nu doar pe ale altora.
Atâta timp cât genul ăsta de reacție face parte dintr-o atitudine de ansamblu, comprehensivă și consecventă, sensibilă la toate încălcările drepturilor civile, politice, sociale și ecologice ale semenilor noștri, ea e binevenită. E însă penibilă și dăunătoare atâta timp cât e doar o indignare episodică și selectivă a oamenilor frumoși din vest care atrag din nou atenția lumii întregi asupra virtuților lor. Mai mult, riscă să devină un spectactol prost în care aceeași clasă de mijloc care trăiește direct și indirect din practici exploatatoare precum cele pe care le condamnă acum, se apucă, pe de altă parte, să își etaleze superioritatea morală inclusiv față de săracii care păcătuiesc uitându-se la Cupa Mondială, că oricum multe alte bucurii nu aveau, consolidând aceleași ierarhii care au făcut posibile și formele atroce de exploatare aduse recent în discuție și care nu sunt specifice lumii arabe, ci capitalismului global.
Cupa Mondială, așa cum sugerează definiția, e cupa tuturor. Mai devreme sau mai târziu trebuia să ajungă și în Orientul Mijlociu, pentru că și acolo trăiesc oameni pe care fotbalul îi unește cu oamenii de pe alte meridiane, în ciuda deosebirilor de cultură și a faptului că trăiesc în societăți unde, de regulă, drepturile omului (civile, politice și sociale) nu sunt la fel de bine protejate ca în vest. Putea FIFA să găsească o țară din Orientul Mijlociu care să fie suficient de bogată pentru a putea găzdui un campionat mondial, respectând în același timp mai bine drepturile muncitorilor, femeilor și ale minorităților sexuale? Poate că putea, deși pe moment nu îmi vine nicio țară în minte. Avea posibilitatea să condiționeze organizarea Mondialului de respectarea drepturilor muncitorilor care au făcut posibil Mondialul? Aici chiar nu știu ce să răspund. Poate că și asta putea să o facă. Tind însă să cred că orice țară din lumea arabă ar fi fost confruntată cu critici similare, deopotrivă selective și ipocrite.
În orice caz, nu îmi fac nicio iluzie cu privire la motivațiile și mecanismele de funcționare ale FIFA, care cel mai probabil s-a ghidat strict după considerente bănești. Cert este că ăia care participă la Cupa Mondială ar trebui să aibă dreptul să o și organizeze, căci fac și ei parte din aceeași omenire împrăștiată în cele patru zări care, cu toate defectele ei și ale lumii în care trăiește, se reunește periodic, o dată la patru ani, cu ocazia acestui eveniment sportiv unic. La fiecare dintre edițiile de Campionat Mondial pe care le-am urmărit până acum au participat și arabii. Drept urmare, era timpul să găzduiască și ei un turneu final, chiar dacă statelor arabe li se pot reproșa multe, la fel cum li se pot reproșa și altor state, și în ciuda diferențelor culturale care ne separă, fără a ne avantaja întotdeauna pe noi.