Îmi place că n-au trecut nici două luni de la începutul războiului și nici măcar un deceniu de la Maidan, dar am început deja să ne obișnuim și cu arma nucleară. Zelenski ne spune că lumea trebuie să se pregătească de această eventualitate (cum?), șeful CIA zice și el că ia în considerare serios această posibilitate, Naumescu și alți experți ne spun deja cum ar arăta un atac nuclear tactic, care nu e la fel de rău ca unul strategic, deci n-ar trebui să ne facem prea mari griji, dar nimeni nu face nimic ca să oprească nebunia asta măcar în al doisprezecelea ceas. Trump s-a întâlnit cu Kim într-o situație mult mai puțin riscantă, Biden nu se întâlnește cu Putin nici când am ajuns deja pe buza prăpastiei, că tefeliștii au principii, ei nu stau la masă cu dictatorii. Și când te gândești că totul a început de la refuzul retarzilor austeritari aflați la cârma Uniunii Europene de a negocia o înțelegere cu Rusia, în 2014, sau, în caz contrar, de a-i da lui Ianukovici câteva miliarde în plus pentru a amortiza efectul sancțiunilor pe care Rusia a decis să le impună în absența unui acord cu Uniunea Europeană și de la insistența de a menține deschisă ușa către NATO și către războiul nuclear. Acum plătim înmiit, nu doar în termeni de vieți omenești, care nu au preț, și deja s-au pierdut zeci de mii de la începutul acestu război în 2014, ci și pentru energie, și pentru armament, și pentru tratamente pentru boli de nervi ș.a.m.d. Așa că nu m-aș mira ca acest conflict care vizează schimbarea de regim la Moscova să se termine cu o schimbare de regim în marile capitale europene, poate chiar mai devreme decât se așteaptă mulți.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu