Din ce în ce mai mulți oameni se întreabă ”Care este soluția?”. Ce putem face atunci când constatăm că lucrurile merg prost, în detrimentul simplului cetățean.
Într-o emisiune radiofonică de largă audiență, realizatorul a ridicat din umeri întrebat fiind cu cine votează la următoarele alegeri. Tot cu PSD+PNL=LOVE? Cu USR?! Cu AUR? Sau poate cu Șoșoacă?
Orice variantă era discutabilă. În lipsă de argumente pentru susținerea ”răului cel mai mic” (aka PSD+PNL), a fost lansat în eter raționamentul capabil să facă diferența: ”O să mă uit în CV-ul candidaților și o să-i votez pe cei cu studii solide”. Cu alte cuvinte, pe cei cu minim două facultăți absolvite, cu mastere și doctorate la universități de prestigiu din lumea civilizată. Dintre doi potlogari, îl prefer pe cel care are mai multă carte – asta a spus jurnalistul.
Da, politicienii fură, înșală și mint, o știm cu toții. Dar măcar să ne mintă frumos. Să ne fure elegant, nu cu mâna pân’ la cot, în autobuzul 147, ziua-n amiaza mare. Să ne aburească așa cum doar cei cu studii înalte se pricep.
Epoca politicianului pe persoană fizică, tip Vanghelie, a trecut. A venit vremea elitelor cu ștaif, vorbitoare de cinci limbi străine, șefi de promoție la SNSPA, specialiști în probleme geopolitice și de securitate. Gen Ursula von der Leyen.
Practica ne demonstrează că studiile intense, diplomele fără număr și performanța academică nu țin loc de moralitate. De multe ori politicieni cu un CV desfășurat pe două mese, cât să-ncapă zecile de școli superioare, se dovedesc a fi mult mai escroci decât ne-am fi putut închipui.
I-am văzut la lucru în pandemie, în toată splendoarea lor. Îi vedem și acum, în vremuri de război.
Asta nu înseamnă că ceilalți politicieni, cu CV-uri modeste, se califică în mod automat în rândul liderilor dezirabili, cu etică ireproșabilă. Mulți ar putea fi atât slab pregătiți, cât și exemple de șarlatanie – adică o adevărată catastrofă.
Senzația că participăm indirect la luarea deciziilor a rămas doar în mintea cetățenilor strâns conectați la beneficiile sistemului. Vorbim despre clientela liderilor aflați la butoane. Sunt cei care agreează politicile guvernamentale indiferent de amploarea impactului negativ asupra altor categorii de oameni ai muncii, în general din mediul privat.
Să lași țara timp de zece ani la cheremul unor politicieni-marionetă ca Iohannis este mult prea mult. Sunt ani irosiți din viața fiecărui om onest, care încă mai crede în viitorul României.
Minoritatea se supune majorității – iată regula de aur a democrației. În condiții limită, minoritatea poate iniția proteste de stradă și uneori poate determina căderea guvernului. Până la urna de vot, rămâne unica soluție aflată la îndemâna celor nemulțumiți de cum administrează țara PNL+PSD, USR, UDMR sau orice alt partid aflat la cheremul serviciilor secrete, al ambasadelor și/sau al marilor corporații.
Pentru lipsa protestelor de stradă și lipsa de credibilitate a opoziției putem găsi o mie de scuze, dar adevărul rămâne unul singur: Puterea coruptă și incompetentă nu va pleca acasă de bunăvoie, copleșită de sentimentul vinovăției.
Așadar, să ne organizăm mai bine și să protestăm mai bine.
Autor: Adrian Onciu
Elan avem dar lipsește finalitatea.