Adrian Câciu: „Erai cândva cel mai tare….a spus-o Orban!”

Te afli pe fundul unei prăpăstii. Nu ești singur. Mai sunt si alti 26 cu tine.

Toți încercați sa ieșiți din prăpastie.

Sunteți prafuiți, obosiți, rupți în fund, murdari…

Va luptați sa ieșiți din prăpastie.

Tu ești român.

De regulă, fentezi realitatea.

Asta faci si acum.

Reușești să te cațeri un pic pe peretele prăpastiei, abordând frontal urcarea, cu teneșii tai de import pentru care ai făcut imprumut la un vecin de suferință.

În timpul ăsta, ceilalți, inventează și construiesc utilaje care nu numai să-i scoată din prăpastie ci și sa-i propulseze departe de ea.

Tu nu ai mentalitatea lor. Tu ești român. Tu nu ai timp sa lucrezi strategic. Tu ai curajul prostiei. Așa ca tu te crezi omul-păianjen și te cațeri repede pe unul dintre pereții prapastiei. Tu vrei sa-i întreci pe toți. Pentru că tu ești Harap-Alb.

Pentru un moment, ești deasupra celorlalți preocupați de o redresare sustenabilă nu de o fugă riscantă.

Esti campion.

Pe zidul interior, agățat ca o șopârlă dar aparent mai superior celorlalți.

Ceilalți au pregatit deja constructia unui turn pe care se vor cățăra, turn care va avea la capat o catapulta. Tu nu ai nevoie de turn.

Tu te cațeri pe ziduri.

Timp în care te împrumuți ca să mananci si sa bei apă.

Dar tu ești campion.

Îti confirmă chestia asta Ludovic Orban și cohorta de trompete care îl însoțesc.

Cine ar putea sa-l contrazică?

Nimeni!

Sau?

Vine ploaia….

Ploaia umezește peretele de care stai agățat….

Simți cum începi sa aluneci spre fundul prăpastiei.

Te uiți după Orban si Cîțu sa îți spună ce sa faci.

Au dispărut. Ei apar doar când e vorba de festivism.

Ești singur. Aluneci….hainele sunt rupte.

Prietenii tăi își cer banii inapoi cu care te-au împrumutat.

Plouă rece!

Dar tu….

Erai cândva cel mai tare….a spus-o Orban!

Autor: Adrian Câciu