Crime majore, furturi colosale, bancrute frauduloase inter-continentale, corupție sistemică și conflicte de interese catastrofale au fost camuflate de plandemie și război și apoi date uitării.
Dar așa ceva nu se uită, nu se iartă. Este vorba de viața, sănătatea, averile și libertatea oamenilor, iar crimele contra umanității nu se prescriu.
În luna aprilie a anului 2021, în plină pandemie, când atenția oamenilor era deviate către necesitățile de supraviețiuire, cancelarul german Merkel și ministrul său de finanțe, Schulz, erau anchetați de Parlamentul federal german în legătură cu falimentul companiei Wirecard, cauzat de o fraudă financiară de 1,9 miliarde de euro. De observat că, în plină derulare a acestei fraude, Merkel făcea lobby pe lângă autoritățile din China, prezentând Wirecard ca pe un mare gheșeft tehnologic nemțesc, adică onest și de calitate (chestii care nu prea mai există în Germani încă de pe vremea lui Helmuth Kohl, el însuși implicat în sponsorizări și donații politice ilegale). Cu asemenea lobby, Wirecard ajunsese, în 2019, la o valoare de piață de 28 de miliarde euro. Ceea ce, de altfel, a dus la implicații și ramificații pernicioase în întregul sistem bancar european, nu doar în Germania.
Reuters reamintea, atunci, 2 lucruri esențiale în legătură cu afacerea penalo – falimentară Wirecard:
(i) că sistemul „revoluționar” de plăți electronice operat de Wirecard a început în domeniul jocurilor de noroc și al filmelor porno;
(ii) că avertizorii de integritate și ziariștii de la Financial Times care au atras atenția încă din 2019 asupra toxicității Wirecard au fost persecutați, șantajați sau intimidați de sistemul politic german, ghidonat cu mână forte de Merkel.
Reamintesc că și ministrul german al sănătății din 2021 era anchetat pentru conflicte de interese, întrucât se dovedise că soțul său făcea afaceri cu dispozitive sanitare, inclusiv cu sfintele măști.
Care era elementul comun?
Korruption, naturlich.
Înainte de 2000, chiar și un zvon relativ la asemenea fapte ar fi dus la demisia automată și, apoi, la anchetarea politicianului în cauză. Că așa era nemțește.
Azi, însă, cu sau fără acoperirea plandemiei, politicienii germani nu mai pleacă imediat din funcțiile publice. Dimpotrivă, se dedau la acte de șantaj, intimidare și persecuții. Este valabil în cazul tuturor celor din establishmentul politic european, care fac mereu apel la lupta contra dezinformării și la ordinea mondială liberală bazată pe reguli.
Și, desigur, politicienii germani nu uită că politicienii din țările mai pricăjite ale UE, par egzamplu, România, sunt a priori suspecți de korupzion (exceptând cazurile vătafilor și iobagilor lor), ceea ce face ca acest verdict colectiv să iradieze către mulțimea cetățenilor acestor țări, suspecție de corupție prin definiție…
Aceasta nu este domnia legii, este domnia prin lege, cu biciul precendentului judiciar și cu ciomagul contractului.
Autor: Gheorghe Piperea – avocat
Adauga comentariu