Archive for Februarie, 2009
Dupa Texas, despre care am scris aici gandeste.org/politica/, legiuitorii din Tennessee au depus o rezolutie pe 18 Februarie prin care declararea suveranitatii conform articolului 10 din Constitutia USA. Iata partea introductiva a acesteia:
“O rezolutie prin care se afirma suveranitatea statului Tennessee, conform celui de-al 10-lea Amendament al Constitutiei Statelor Unite si pentru a cere guvernului federal sa-si stopeze practicile de asumare a intregii puteri si de mandatare fortata a unor state cu privire la indatoriri neconstitutionale.
Stoparea practicii de asumare a unei puteri neatribuite este un pas mare. Renuntarea la toata legislatia neconstitutionala federaladin trecut este, de asemenea, un imperativ pentru viitor.Nu ni se poate impune o lege federala care nu este dorita si nu aduce plus-valoare cetatenilor Statului nostru ” se arata in document [ PS - ce parare aveti de aceasta pozitie, vis-a-vis de modul in care UE impune Romaniei tot felul de directive impopulare, gen pasapoartele biometrice sau stocarea datelor convorbirilor telefonice ori e-mail? Raman la ideea ca americanii s-au nascut liberi ca natiune si de aceea au coloana vertebrala - senator Urban Iulian ]
Iata restul documentului:
Rezolutia nr.18
Avand in vedere ca, al 10-lea Amendament al Constitutiei Statelor Unite mentioneaza, dupa cum urmeaza: “Puterile nedelegate Statelor Unite prin Constitutie, nici interzise Statelor, sunt rezervate Statelor, respectiv poporului”; si
Avand in vedere ca, al 10-lea Amendament defineste scopul total al puterii federale ca fiind acordat in mod specific de Constitutie Statelor Unite si nimic mai mult; si
Avand in vedere ca, scopul puterii definite de al 10-lea Amendament inseamna ca guvernul federal a fost creat de state in mod specific pentru a fi agent al acestor state; si
Avand in vedere ca, multe puteri asumate de guvernul federal si mandatele federale sunt o incalcare clar a celui de-al 10-lea Amendament al Constitutiei Statelor Unite; si
Avand in vedere ca, Curtea Suprema de justitie a Statelor Unite a decis in dosarul New York vs Statele Unite (1992) ca Congresul nu are dreptul sa comande legislativul si nici procesele reglatorii ale statelor; si
Avand in vedere ca, un numar de propuneri de la administratori anteriori, catt si unele propuneri noi, inca in asteptare, venind de la pezenta administratie si de la Congres, pot incalca in continuare Constitutia Statelor Unite; acum, prin urmare,
Se decide prin prezenta, de catre Camera reprezentantilor celei de-a 106-a Adunare a statului Tennessee, Senatul statului Tennessee
Prin urmare, declaram suveranitatea statului Tennessee conform celui de-al 10-lea Amendament al Constitutiei Statelor Unite fata de toate puterile neenumerate astfel si acordate guvernului federal de Constitutia Statelor Unite. De asemenea, solicitam guvernului federal sa stopeze si sa adopte revesul practicilor de pana acum de asumare a unor puteri si de mandatare fortata a statelor cu scopuri nementionate de Constitutia Statelor Unite.
Se stabileste in continuare, ca un comitet de conferinta si corespondenta sa fie numit de purtatorul de cuvant al Camerei si al Senatului, care de asemenea va avea indatorirea de a comunica prezenta rezolutie catre legislatura diverselor state, pentru a le asigura de faptul ca acest Stat continua in spiritual aceleiasi prietenii si pentru a chema la ininitierea unui grup de conlucrare intre state, pentru a enumera abuzurile autoritatii guvernului federal si pentru a cauta eliminarea asumarii unor puteri si a mandatarii fortate.
Se stabileste in continuare, ca o copie semnata si stampilata a acestei rezolutii sa fie transmisa Presedintelui Statelor Unite, Purtatorului de cuvant si oficialului Camerei Reprezentantilor Statelor Unite, si fiecarui membru al delegatiei congresionale a statului Tennessee.
Ce parare aveti dragi romani fata de aceasta atitudine, in contextul impunerii Romaniei a unor masuri legislative impopulare de catre UE ? Vom fi in stare vreodata sa abandonam mentalitatea de supusi ?
sursa: http://www.urbaniulian.ro
trimite unui prieten
Filed under: USA | gandeste, Noua Ordine Mondiala, USA|No Comments
Lantul e de aur, România nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin. Sîntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Sîntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urlînd din toti bojocii: „Am avere, am valoare!”.
E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mîl uman care acopera încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Incubatoarele de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetateni ale lui Ceausescu, traditia celor 15 copii în salasele de nomazi, cine mai stie? Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Tata Ioane si Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, facuta la 1870, au lasat în urma un copil, care a mai facut un copil, blond si bucalat si bine crescut, cu care ma jucam acum 40 de ani. Pîna la urma, a plecat în strainatate, la studii si nu s-a mai întors niciodata. La fel, jumatate din strada: urmasii burgheziei care a avut timp sa dospeasca elite. În locul celor disparuti, au aparut rufele colorate întinse la uscat si boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea sa nu scuipam pe jos, s-a asezat bunica ce-si trimite nepotii dupa bautura. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul român, cu lantul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: „Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!” Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, în afara de viitorul tarii lui, care se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne înlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cîteva zile, am vazut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhamate la cosciugul lui Caiac, în semn de vesnic respect pentru o viata de crima si muschi în sînge. Oamenii aia care dadeau ordine politiei se pregatesc sa dea asaltul final, spre puterea oficiala, dupa ce au pus mîna pe cea simbolica: ascultam muzica lor, ne refacem reperele dupa
valorile lor, sîntem calcati de masinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne învata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura. Am fost o natiune, devenim o suma de triburi.. Sîntem o tara ocupata de hoarde sosite din pîntece de mame eroine.. O tara pusa la respect cu pumnul plin de tatuaje, o tara în care fiul naiv si sarac al taranului (cîti or mai fi asa) îsi face educatia din textele de pe Taraf TV si meseria de la sutii cu care se întîlneste la Gara de Nord, cînd se da jos din autobuz. Marginea lumii s-a razbunat dînd buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale, întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte.
Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramîn sa sfideze eternitatea. Cu ele nu poti sa te stergi (…).
Chiar daca ai vrea.
Mot Raul
trimite unui prieten
Filed under: Omul si cartea | Caragiale, carte, România|4 Comments
Cat de important e sa verifici tema copilului tau
Priviti desenul, apoi CITITI SCRISOAREA MAMEI CATRE INVATATOARE

Stimata dna Popescu, Doresc sa clarific faptul ca nu sunt si nici nu am fost vreodata dansatoare la bara. Lucrez la Bricostoresi i-am spus fiicei mele Ioana ce saptamana de cosmar a fost saptamana trecuta, inainte de viscol.I-am spus ca am vandut fiecare lopata pe care o aveam in stoc.Si apoi am mai gasit inca una in deposit si cativa clienti se certau care sa o cumpere. Desenul Ioanei NU ma infatiseaza dansand la bara. Trebuia sa ma prezinte ca vanzand ultima lopata pe care o aveam la Bricostore.De acum inainte imi voi aminti sa verific mai riguros tema Ioanei inainte de a o preda.
Cu stima, Dna Ionescu
trimite unui prieten
Filed under: General | bara, desen, tema|1 Comment
|
Madame Speaker, Mr. Vice President, Members of Congress, and the First Lady of the United States:
I’ve come here tonight not only to address the distinguished men and women in this great chamber, but to speak frankly and directly to the men and women who sent us here.
I know that for many Americans watching right now, the state of our economy is a concern that rises above all others. And rightly so. If you haven’t been personally affected by this recession, you probably know someone who has – a friend; a neighbor; a member of your family. You don’t need to hear another list of statistics to know that our economy is in crisis, because you live it every day. It’s the worry you wake up with and the source of sleepless nights. It’s the job you thought you’d retire from but now have lost; the business you built your dreams upon that’s now hanging by a thread; the college acceptance letter your child had to put back in the envelope. The impact of this recession is real, and it is everywhere.
But while our economy may be weakened and our confidence shaken; though we are living through difficult and uncertain times, tonight I want every American to know this:
We will rebuild, we will recover, and the United States of America will emerge stronger than before.
The weight of this crisis will not determine the destiny of this nation. The answers to our problems don’t lie beyond our reach. They exist in our laboratories and universities; in our fields and our factories; in the imaginations of our entrepreneurs and the pride of the hardest-working people on Earth. Those qualities that have made America the greatest force of progress and prosperity in human history we still possess in ample measure. What is required now is for this country to pull together, confront boldly the challenges we face, and take responsibility for our future once more.
Now, if we’re honest with ourselves, we’ll admit that for too long, we have not always met these responsibilities – as a government or as a people. I say this not to lay blame or look backwards, but because it is only by understanding how we arrived at this moment that we’ll be able to lift ourselves out of this predicament.
The fact is, our economy did not fall into decline overnight. Nor did all of our problems begin when the housing market collapsed or the stock market sank. We have known for decades that our survival depends on finding new sources of energy. Yet we import more oil today than ever before. The cost of health care eats up more and more of our savings each year, yet we keep delaying reform. Our children will compete for jobs in a global economy that too many of our schools do not prepare them for. And though all these challenges went unsolved, we still managed to spend more money and pile up more debt, both as individuals and through our government, than ever before.
In other words, we have lived through an era where too often, short-term gains were prized over long-term prosperity; where we failed to look beyond the next payment, the next quarter, or the next election. A surplus became an excuse to transfer wealth to the wealthy instead of an opportunity to invest in our future. Regulations were gutted for the sake of a quick profit at the expense of a healthy market. People bought homes they knew they couldn’t afford from banks and lenders who pushed those bad loans anyway. And all the while, critical debates and difficult decisions were put off for some other time on some other day.
Well that day of reckoning has arrived, and the time to take charge of our future is here.
Now is the time to act boldly and wisely – to not only revive this economy, but to build a new foundation for lasting prosperity. Now is the time to jumpstart job creation, re-start lending, and invest in areas like energy, health care, and education that will grow our economy, even as we make hard choices to bring our deficit down. That is what my economic agenda is designed to do, and that’s what I’d like to talk to you about tonight.
It’s an agenda that begins with jobs.
As soon as I took office, I asked this Congress to send me a recovery plan by President’s Day that would put people back to work and put money in their pockets. Not because I believe in bigger government – I don’t. Not because I’m not mindful of the massive debt we’ve inherited – I am. I called for action because the failure to do so would have cost more jobs and caused more hardships. In fact, a failure to act would have worsened our long-term deficit by assuring weak economic growth for years. That’s why I pushed for quick action. And tonight, I am grateful that this Congress delivered, and pleased to say that the American Recovery and Reinvestment Act is now law.
Over the next two years, this plan will save or create 3.5 million jobs. More than 90% of these jobs will be in the private sector – jobs rebuilding our roads and bridges; constructing wind turbines and solar panels; laying broadband and expanding mass transit.
Because of this plan, there are teachers who can now keep their jobs and educate our kids. Health care professionals can continue caring for our sick. There are 57 police officers who are still on the streets of Minneapolis tonight because this plan prevented the layoffs their department was about to make.
Because of this plan, 95% of the working households in America will receive a tax cut – a tax cut that you will see in your paychecks beginning on April 1st.
Because of this plan, families who are struggling to pay tuition costs will receive a $2,500 tax credit for all four years of college. And Americans who have lost their jobs in this recession will be able to receive extended unemployment benefits and continued health care coverage to help them weather this storm.
I know there are some in this chamber and watching at home who are skeptical of whether this plan will work. I understand that skepticism. Here in Washington, we’ve all seen how quickly good intentions can turn into broken promises and wasteful spending. And with a plan of this scale comes enormous responsibility to get it right.
That is why I have asked Vice President Biden to lead a tough, unprecedented oversight effort – because nobody messes with Joe. I have told each member of my Cabinet as well as mayors and governors across the country that they will be held accountable by me and the American people for every dollar they spend. I have appointed a proven and aggressive Inspector General to ferret out any and all cases of waste and fraud. And we have created a new website called recovery.gov so that every American can find out how and where their money is being spent.
So the recovery plan we passed is the first step in getting our economy back on track. But it is just the first step. Because even if we manage this plan flawlessly, there will be no real recovery unless we clean up the credit crisis that has severely weakened our financial system.
I want to speak plainly and candidly about this issue tonight, because every American should know that it directly affects you and your family’s well-being. You should also know that the money you’ve deposited in banks across the country is safe; your insurance is secure; and you can rely on the continued operation of our financial system. That is not the source of concern.
The concern is that if we do not re-start lending in this country, our recovery will be choked off before it even begins.
You see, the flow of credit is the lifeblood of our economy. The ability to get a loan is how you finance the purchase of everything from a home to a car to a college education; how stores stock their shelves, farms buy equipment, and businesses make payroll.
But credit has stopped flowing the way it should. Too many bad loans from the housing crisis have made their way onto the books of too many banks. With so much debt and so little confidence, these banks are now fearful of lending out any more money to households, to businesses, or to each other. When there is no lending, families can’t afford to buy homes or cars. So businesses are forced to make layoffs. Our economy suffers even more, and credit dries up even further.
That is why this administration is moving swiftly and aggressively to break this destructive cycle, restore confidence, and re-start lending.
We will do so in several ways. First, we are creating a new lending fund that represents the largest effort ever to help provide auto loans, college loans, and small business loans to the consumers and entrepreneurs who keep this economy running.
Second, we have launched a housing plan that will help responsible families facing the threat of foreclosure lower their monthly payments and re-finance their mortgages. It’s a plan that won’t help speculators or that neighbor down the street who bought a house he could never hope to afford, but it will help millions of Americans who are struggling with declining home values – Americans who will now be able to take advantage of the lower interest rates that this plan has already helped bring about. In fact, the average family who re-finances today can save nearly $2000 per year on their mortgage.
Third, we will act with the full force of the federal government to ensure that the major banks that Americans depend on have enough confidence and enough money to lend even in more difficult times. And when we learn that a major bank has serious problems, we will hold accountable those responsible, force the necessary adjustments, provide the support to clean up their balance sheets, and assure the continuity of a strong, viable institution that can serve our people and our economy.
I understand that on any given day, Wall Street may be more comforted by an approach that gives banks bailouts with no strings attached, and that holds nobody accountable for their reckless decisions. But such an approach won’t solve the problem. And our goal is to quicken the day when we re-start lending to the American people and American business and end this crisis once and for all.
I intend to hold these banks fully accountable for the assistance they receive, and this time, they will have to clearly demonstrate how taxpayer dollars result in more lending for the American taxpayer. This time, CEOs won’t be able to use taxpayer money to pad their paychecks or buy fancy drapes or disappear on a private jet. Those days are over.
Still, this plan will require significant resources from the federal government – and yes, probably more than we’ve already set aside. But while the cost of action will be great, I can assure you that the cost of inaction will be far greater, for it could result in an economy that sputters along for not months or years, but perhaps a decade. That would be worse for our deficit, worse for business, worse for you, and worse for the next generation. And I refuse to let that happen.
I understand that when the last administration asked this Congress to provide assistance for struggling banks, Democrats and Republicans alike were infuriated by the mismanagement and results that followed. So were the American taxpayers. So was I.
So I know how unpopular it is to be seen as helping banks right now, especially when everyone is suffering in part from their bad decisions. I promise you – I get it.
But I also know that in a time of crisis, we cannot afford to govern out of anger, or yield to the politics of the moment. My job – our job – is to solve the problem. Our job is to govern with a sense of responsibility. I will not spend a single penny for the purpose of rewarding a single Wall Street executive, but I will do whatever it takes to help the small business that can’t pay its workers or the family that has saved and still can’t get a mortgage.
That’s what this is about. It’s not about helping banks – it’s about helping people. Because when credit is available again, that young family can finally buy a new home. And then some company will hire workers to build it. And then those workers will have money to spend, and if they can get a loan too, maybe they’ll finally buy that car, or open their own business. Investors will return to the market, and American families will see their retirement secured once more. Slowly, but surely, confidence will return, and our economy will recover.
So I ask this Congress to join me in doing whatever proves necessary. Because we cannot consign our nation to an open-ended recession. And to ensure that a crisis of this magnitude never happens again, I ask Congress to move quickly on legislation that will finally reform our outdated regulatory system. It is time to put in place tough, new common-sense rules of the road so that our financial market rewards drive and innovation, and punishes short-cuts and abuse.
The recovery plan and the financial stability plan are the immediate steps we’re taking to revive our economy in the short-term. But the only way to fully restore America’s economic strength is to make the long-term investments that will lead to new jobs, new industries, and a renewed ability to compete with the rest of the world. The only way this century will be another American century is if we confront at last the price of our dependence on oil and the high cost of health care; the schools that aren’t preparing our children and the mountain of debt they stand to inherit. That is our responsibility.
In the next few days, I will submit a budget to Congress. So often, we have come to view these documents as simply numbers on a page or laundry lists of programs. I see this document differently. I see it as a vision for America – as a blueprint for our future.
My budget does not attempt to solve every problem or address every issue. It reflects the stark reality of what we’ve inherited – a trillion dollar deficit, a financial crisis, and a costly recession.
Given these realities, everyone in this chamber – Democrats and Republicans – will have to sacrifice some worthy priorities for which there are no dollars. And that includes me.
But that does not mean we can afford to ignore our long-term challenges. I reject the view that says our problems will simply take care of themselves; that says government has no role in laying the foundation for our common prosperity.
For history tells a different story. History reminds us that at every moment of economic upheaval and transformation, this nation has responded with bold action and big ideas. In the midst of civil war, we laid railroad tracks from one coast to another that spurred commerce and industry. From the turmoil of the Industrial Revolution came a system of public high schools that prepared our citizens for a new age. In the wake of war and depression, the GI Bill sent a generation to college and created the largest middle-class in history. And a twilight struggle for freedom led to a nation of highways, an American on the moon, and an explosion of technology that still shapes our world.
In each case, government didn’t supplant private enterprise; it catalyzed private enterprise. It created the conditions for thousands of entrepreneurs and new businesses to adapt and to thrive.
We are a nation that has seen promise amid peril, and claimed opportunity from ordeal. Now we must be that nation again. That is why, even as it cuts back on the programs we don’t need, the budget I submit will invest in the three areas that are absolutely critical to our economic future: energy, health care, and education.
It begins with energy.
We know the country that harnesses the power of clean, renewable energy will lead the 21st century. And yet, it is China that has launched the largest effort in history to make their economy energy efficient. We invented solar technology, but we’ve fallen behind countries like Germany and Japan in producing it. New plug-in hybrids roll off our assembly lines, but they will run on batteries made in Korea.
Well I do not accept a future where the jobs and industries of tomorrow take root beyond our borders – and I know you don’t either. It is time for America to lead again.
Thanks to our recovery plan, we will double this nation’s supply of renewable energy in the next three years. We have also made the largest investment in basic research funding in American history – an investment that will spur not only new discoveries in energy, but breakthroughs in medicine, science, and technology.
We will soon lay down thousands of miles of power lines that can carry new energy to cities and towns across this country. And we will put Americans to work making our homes and buildings more efficient so that we can save billions of dollars on our energy bills.
But to truly transform our economy, protect our security, and save our planet from the ravages of climate change, we need to ultimately make clean, renewable energy the profitable kind of energy. So I ask this Congress to send me legislation that places a market-based cap on carbon pollution and drives the production of more renewable energy in America. And to support that innovation, we will invest fifteen billion dollars a year to develop technologies like wind power and solar power; advanced biofuels, clean coal, and more fuel-efficient cars and trucks built right here in America.
As for our auto industry, everyone recognizes that years of bad decision-making and a global recession have pushed our automakers to the brink. We should not, and will not, protect them from their own bad practices. But we are committed to the goal of a re-tooled, re-imagined auto industry that can compete and win. Millions of jobs depend on it. Scores of communities depend on it. And I believe the nation that invented the automobile cannot walk away from it.
None of this will come without cost, nor will it be easy. But this is America. We don’t do what’s easy. We do what is necessary to move this country forward.
For that same reason, we must also address the crushing cost of health care.
This is a cost that now causes a bankruptcy in America every thirty seconds. By the end of the year, it could cause 1.5 million Americans to lose their homes. In the last eight years, premiums have grown four times faster than wages. And in each of these years, one million more Americans have lost their health insurance. It is one of the major reasons why small businesses close their doors and corporations ship jobs overseas. And it’s one of the largest and fastest-growing parts of our budget.
Given these facts, we can no longer afford to put health care reform on hold.
Already, we have done more to advance the cause of health care reform in the last thirty days than we have in the last decade. When it was days old, this Congress passed a law to provide and protect health insurance for eleven million American children whose parents work full-time. Our recovery plan will invest in electronic health records and new technology that will reduce errors, bring down costs, ensure privacy, and save lives. It will launch a new effort to conquer a disease that has touched the life of nearly every American by seeking a cure for cancer in our time. And it makes the largest investment ever in preventive care, because that is one of the best ways to keep our people healthy and our costs under control.
This budget builds on these reforms. It includes an historic commitment to comprehensive health care reform – a down-payment on the principle that we must have quality, affordable health care for every American. It’s a commitment that’s paid for in part by efficiencies in our system that are long overdue. And it’s a step we must take if we hope to bring down our deficit in the years to come.
Now, there will be many different opinions and ideas about how to achieve reform, and that is why I’m bringing together businesses and workers, doctors and health care providers, Democrats and Republicans to begin work on this issue next week.
I suffer no illusions that this will be an easy process. It will be hard. But I also know that nearly a century after Teddy Roosevelt first called for reform, the cost of our health care has weighed down our economy and the conscience of our nation long enough. So let there be no doubt: health care reform cannot wait, it must not wait, and it will not wait another year.
The third challenge we must address is the urgent need to expand the promise of education in America.
In a global economy where the most valuable skill you can sell is your knowledge, a good education is no longer just a pathway to opportunity – it is a pre-requisite.
Right now, three-quarters of the fastest-growing occupations require more than a high school diploma. And yet, just over half of our citizens have that level of education. We have one of the highest high school dropout rates of any industrialized nation. And half of the students who begin college never finish.
This is a prescription for economic decline, because we know the countries that out-teach us today will out-compete us tomorrow. That is why it will be the goal of this administration to ensure that every child has access to a complete and competitive education – from the day they are born to the day they begin a career.
Already, we have made an historic investment in education through the economic recovery plan. We have dramatically expanded early childhood education and will continue to improve its quality, because we know that the most formative learning comes in those first years of life. We have made college affordable for nearly seven million more students. And we have provided the resources necessary to prevent painful cuts and teacher layoffs that would set back our children’s progress.
But we know that our schools don’t just need more resources. They need more reform. That is why this budget creates new incentives for teacher performance; pathways for advancement, and rewards for success. We’ll invest in innovative programs that are already helping schools meet high standards and close achievement gaps. And we will expand our commitment to charter schools.
It is our responsibility as lawmakers and educators to make this system work. But it is the responsibility of every citizen to participate in it. And so tonight, I ask every American to commit to at least one year or more of higher education or career training. This can be community college or a four-year school; vocational training or an apprenticeship. But whatever the training may be, every American will need to get more than a high school diploma. And dropping out of high school is no longer an option. It’s not just quitting on yourself, it’s quitting on your country – and this country needs and values the talents of every American. That is why we will provide the support necessary for you to complete college and meet a new goal: by 2020, America will once again have the highest proportion of college graduates in the world.
I know that the price of tuition is higher than ever, which is why if you are willing to volunteer in your neighborhood or give back to your community or serve your country, we will make sure that you can afford a higher education. And to encourage a renewed spirit of national service for this and future generations, I ask this Congress to send me the bipartisan legislation that bears the name of Senator Orrin Hatch as well as an American who has never stopped asking what he can do for his country – Senator Edward Kennedy.
These education policies will open the doors of opportunity for our children. But it is up to us to ensure they walk through them. In the end, there is no program or policy that can substitute for a mother or father who will attend those parent/teacher conferences, or help with homework after dinner, or turn off the TV, put away the video games, and read to their child. I speak to you not just as a President, but as a father when I say that responsibility for our children’s education must begin at home.
There is, of course, another responsibility we have to our children. And that is the responsibility to ensure that we do not pass on to them a debt they cannot pay. With the deficit we inherited, the cost of the crisis we face, and the long-term challenges we must meet, it has never been more important to ensure that as our economy recovers, we do what it takes to bring this deficit down.
I’m proud that we passed the recovery plan free of earmarks, and I want to pass a budget next year that ensures that each dollar we spend reflects only our most important national priorities.
Yesterday, I held a fiscal summit where I pledged to cut the deficit in half by the end of my first term in office. My administration has also begun to go line by line through the federal budget in order to eliminate wasteful and ineffective programs. As you can imagine, this is a process that will take some time. But we’re starting with the biggest lines. We have already identified two trillion dollars in savings over the next decade.
In this budget, we will end education programs that don’t work and end direct payments to large agribusinesses that don’t need them. We’ll eliminate the no-bid contracts that have wasted billions in Iraq, and reform our defense budget so that we’re not paying for Cold War-era weapons systems we don’t use. We will root out the waste, fraud, and abuse in our Medicare program that doesn’t make our seniors any healthier, and we will restore a sense of fairness and balance to our tax code by finally ending the tax breaks for corporations that ship our jobs overseas.
In order to save our children from a future of debt, we will also end the tax breaks for the wealthiest 2% of Americans. But let me perfectly clear, because I know you’ll hear the same old claims that rolling back these tax breaks means a massive tax increase on the American people: if your family earns less than $250,000 a year, you will not see your taxes increased a single dime. I repeat: not one single dime. In fact, the recovery plan provides a tax cut – that’s right, a tax cut – for 95% of working families. And these checks are on the way.
To preserve our long-term fiscal health, we must also address the growing costs in Medicare and Social Security. Comprehensive health care reform is the best way to strengthen Medicare for years to come. And we must also begin a conversation on how to do the same for Social Security, while creating tax-free universal savings accounts for all Americans.
Finally, because we’re also suffering from a deficit of trust, I am committed to restoring a sense of honesty and accountability to our budget. That is why this budget looks ahead ten years and accounts for spending that was left out under the old rules – and for the first time, that includes the full cost of fighting in Iraq and Afghanistan. For seven years, we have been a nation at war. No longer will we hide its price.
We are now carefully reviewing our policies in both wars, and I will soon announce a way forward in Iraq that leaves Iraq to its people and responsibly ends this war.
And with our friends and allies, we will forge a new and comprehensive strategy for Afghanistan and Pakistan to defeat al Qaeda and combat extremism. Because I will not allow terrorists to plot against the American people from safe havens half a world away.
As we meet here tonight, our men and women in uniform stand watch abroad and more are readying to deploy. To each and every one of them, and to the families who bear the quiet burden of their absence, Americans are united in sending one message: we honor your service, we are inspired by your sacrifice, and you have our unyielding support. To relieve the strain on our forces, my budget increases the number of our soldiers and Marines. And to keep our sacred trust with those who serve, we will raise their pay, and give our veterans the expanded health care and benefits that they have earned.
To overcome extremism, we must also be vigilant in upholding the values our troops defend – because there is no force in the world more powerful than the example of America. That is why I have ordered the closing of the detention center at Guantanamo Bay, and will seek swift and certain justice for captured terrorists – because living our values doesn’t make us weaker, it makes us safer and it makes us stronger. And that is why I can stand here tonight and say without exception or equivocation that the United States of America does not torture.
In words and deeds, we are showing the world that a new era of engagement has begun. For we know that America cannot meet the threats of this century alone, but the world cannot meet them without America. We cannot shun the negotiating table, nor ignore the foes or forces that could do us harm. We are instead called to move forward with the sense of confidence and candor that serious times demand.
To seek progress toward a secure and lasting peace between Israel and her neighbors, we have appointed an envoy to sustain our effort. To meet the challenges of the 21st century – from terrorism to nuclear proliferation; from pandemic disease to cyber threats to crushing poverty – we will strengthen old alliances, forge new ones, and use all elements of our national power.
And to respond to an economic crisis that is global in scope, we are working with the nations of the G-20 to restore confidence in our financial system, avoid the possibility of escalating protectionism, and spur demand for American goods in markets across the globe. For the world depends on us to have a strong economy, just as our economy depends on the strength of the world’s.
As we stand at this crossroads of history, the eyes of all people in all nations are once again upon us – watching to see what we do with this moment; waiting for us to lead.
Those of us gathered here tonight have been called to govern in extraordinary times. It is a tremendous burden, but also a great privilege – one that has been entrusted to few generations of Americans. For in our hands lies the ability to shape our world for good or for ill.
I know that it is easy to lose sight of this truth – to become cynical and doubtful; consumed with the petty and the trivial.
But in my life, I have also learned that hope is found in unlikely places; that inspiration often comes not from those with the most power or celebrity, but from the dreams and aspirations of Americans who are anything but ordinary.
I think about Leonard Abess, the bank president from Miami who reportedly cashed out of his company, took a $60 million bonus, and gave it out to all 399 people who worked for him, plus another 72 who used to work for him. He didn’t tell anyone, but when the local newspaper found out, he simply said, “I knew some of these people since I was 7 years old. I didn’t feel right getting the money myself.”
I think about Greensburg, Kansas, a town that was completely destroyed by a tornado, but is being rebuilt by its residents as a global example of how clean energy can power an entire community – how it can bring jobs and businesses to a place where piles of bricks and rubble once lay. “The tragedy was terrible,” said one of the men who helped them rebuild. “But the folks here know that it also provided an incredible opportunity.”
And I think about Ty’Sheoma Bethea, the young girl from that school I visited in Dillon, South Carolina – a place where the ceilings leak, the paint peels off the walls, and they have to stop teaching six times a day because the train barrels by their classroom. She has been told that her school is hopeless, but the other day after class she went to the public library and typed up a letter to the people sitting in this room. She even asked her principal for the money to buy a stamp. The letter asks us for help, and says, “We are just students trying to become lawyers, doctors, congressmen like yourself and one day president, so we can make a change to not just the state of South Carolina but also the world. We are not quitters.”
We are not quitters.
These words and these stories tell us something about the spirit of the people who sent us here. They tell us that even in the most trying times, amid the most difficult circumstances, there is a generosity, a resilience, a decency, and a determination that perseveres; a willingness to take responsibility for our future and for posterity.
Their resolve must be our inspiration. Their concerns must be our cause. And we must show them and all our people that we are equal to the task before us.
I know that we haven’t agreed on every issue thus far, and there are surely times in the future when we will part ways. But I also know that every American who is sitting here tonight loves this country and wants it to succeed. That must be the starting point for every debate we have in the coming months, and where we return after those debates are done. That is the foundation on which the American people expect us to build common ground.
And if we do – if we come together and lift this nation from the depths of this crisis; if we put our people back to work and restart the engine of our prosperity; if we confront without fear the challenges of our time and summon that enduring spirit of an America that does not quit, then someday years from now our children can tell their children that this was the time when we performed, in the words that are carved into this very chamber, “something worthy to be remembered.”
Thank you, God Bless you, and may God Bless the United States of America.
sursa: http://www.iht.com/articles/2009/02/25/america/25obama-text.php?page=1
trimite unui prieten
Filed under: Politica | banks, Barack Obama, Congres|No Comments
U.S. consumer confidence collapsed this month and home values plunged in December, the latest evidence of a deepening economic slump that Federal Reserve Chairman Ben S. Bernanke today warned may last into 2010.
The Conference Board’s confidence index dropped more than anticipated to 25, the lowest level since data began in 1967, the New York-based research group said today. Another report showed home prices dropped a record 18.5 percent from December 2007.
Bernanke called for “strong” action by policy makers as the Obama administration tries to mend the breach in confidence with stimulus plans aimed at creating jobs and keeping Americans in their homes. Macy’s Inc. and Home Depot Inc. led retailers’ shares higher on profits that topped analysts estimates after cutting payrolls and inventories as sales slumped.
“We’re in for a pretty long haul and the recovery won’t be quick and particularly strong when it comes,” said Julia Coronado, a senior economist at Barclays Capital Inc. in New York. “Chairman Bernanke has been saying this and President Obama has been saying this and consumers are getting the message. We just can’t seem to find the end to this housing downturn.”
Stocks advanced the most in a month, halting a six-day drop, after Bernanke said banks didn’t need to be nationalized. The Standard & Poor’s 500 index rose 4 percent to close at 773.14. Treasury securities fell as stocks rallied.
More Than Anticipated
The drop in confidence exceeded even the lowest estimate of the 72 economists surveyed by Bloomberg News. The median forecast called for the index to drop to 35, and projections ranged from 26.7 to 42.
Growing pessimism over employment prospects contributed to the slump in confidence. The share of consumers who said jobs are plentiful slumped to 4.4 percent from 7.1 percent last month. The proportion of people who said jobs are hard to get increased to 47.8 percent, the highest level since 1992.
Americans also grew more concerned about their financial well-being in future months. The gauge of the outlook for the next six months decreased to 27.5, also the lowest on record, from 42.5 in January.
The share of respondents expecting their incomes to rise over the next six months dropped to 7.6 percent from 10.3 percent.
‘Bottom Falls Out’
“Just when you think confidence can’t go any lower, the bottom falls out of it, and you can be sure the rest of the economy is not far behind,” said Chris Rupkey, chief financial economist at Bank of Tokyo-Mitsubishi UFJ Ltd. in New York, which had the lowest forecast. “If consumers’ spending matches their flagging spirits, this recession is going longer and deeper.”
The drop in home prices reflected 20 metropolitan areas with records going back to 2001, according to S&P/Case-Shiller. All the regions were down during the period, led by a 34 percent slump in Phoenix and a 33 percent slide in Las Vegas.
Prices fell as banks seized real estate from delinquent borrowers. President Obama said last week his new $275 billion housing program will help about 9 million homeowners lower monthly payments in a bid to keep new foreclosures in 2009 below last year’s all-time high of 2.7 million.
“As long as home prices are falling, the financial system and the economy will continue to unravel,” Mark Zandi, chief economist at Moody’s Economy.com, said in an interview. “It will cost millions of tax dollars to try to prevent additional foreclosures from coming on the market and gutting prices further, but it will cost millions more if we do nothing.”
Obama Stimulus
The day before unveiling the housing plan, Obama signed into law a $787 billion recovery bill that includes tax relief, infrastructure spending and aid to distressed states aimed at creating or saving 3.5 million jobs.
Even with lending rates near record lows and the government moving to prop up housing, foreclosures this year may reach about 3.1 million, surpassing last year’s, said Zandi.
The drop in home values is contributing to the decline in spending because home equity was a major source of cash for purchases of expensive items like autos during the housing and credit booms.
Macy’s, the second-biggest U.S. department store, today said net income dropped 59 percent in the quarter ended Jan. 31, as sales at stores open at least a year dropped 7 percent. An even bigger decline in stockpiles during the period prevented profit from declining even more.
Home Depot, the largest home-improvement retailer, beat estimates after curbing costs by closing its Expo design chain and also holding down inventory.
Other merchants are still struggling. Target Corp., the second-largest discount chain, said fourth-quarter profit fell 41 percent after it cut prices over the holidays and set aside more money for unpaid credit-card balances. Target said last month it’s eliminating 9 percent of its headquarters workforce and suspending raises for executives.
“The customer’s very tentative,” J.C. Penney Co.’s Chief Executive Officer Myron Ullman said on a conference call with investors this month. “They’re buying what they need and they’re being very smart about how they spend their money.”
Bob Willis and Timothy R. Homan
sursa: http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=20601087&sid=aL6kjgG.mveU&refer=home
trimite unui prieten
Filed under: USA | confidence, consumer, Federal Reserve|No Comments
Stocks jump as Fed Chairman says recession could end this year; no plan to nationalize banks
NEW YORK (AP) — Federal Reserve Chairman Ben Bernanke gave Wall Street a double dose of reassurance. Now it’s President Barack Obama’s turn.
Bernanke told Congress on Tuesday the recession might end this year, and that regulators aren’t planning to nationalize banks. The news alleviated some of investors’ worries about the economy and the banking industry, and lifted the Dow Jones industrial average and Standard & Poor’s 500 index off their lowest levels since 1997.
And investors are hopeful that Tuesday night, Obama will provide specifics about his plans to stabilize the financial system and further stimulate the economy. Anticipation of his remarks helped drive beaten-down financial shares up sharply.
“There’s growing optimism that Obama can deliver the details that the market is so desperately looking for in his speech,” said Ryan Larson, senior equity trader at Voyageur Asset Management. If it gets those details, Larson added, the market’s upward momentum could continue.
Stocks remain on shaky ground, however. Bernanke may have helped stem the market’s slide Tuesday, but the market also found stability from temporary technical factors: bargain-hunting, the unwinding of short bets, and selling exhaustion after six straight down days for the S&P 500.
And though it appears the government is trying to quash the notion of bank nationalization, the Obama administration still has not demonstrated how exactly it will repair the banking system. The nation’s financial system remains “zombie-like,” said Nick Kalivas, vice president of financial research at the brokerage MF Global.
“We had an up day today, but nothing has really changed on that front,” Kalivas said. “If nothing is articulated on that tonight, we’re moving to the downside again.”
The continued focus on the stability of the financial system comes a day after the government moved closer to dramatically expanding its ownership stakes in the nation’s banks, including Citigroup Inc. The Treasury Department, the Fed and other banking regulators said Monday they could convert the government’s stock in the banks from preferred shares to common shares.
The Dow rose 236.16, or 3.3 percent, to 7,350.94. On Monday, the major indexes tumbled more than 3 percent, including the Dow, which fell 251 points and hit its lowest close since May 7, 1997.
Broader stock indicators also rebounded Tuesday. The S&P 500 index rose 29.81, or 4 percent, to 773.14. On Monday, it logged its lowest finish since April 11, 1997.
The Nasdaq composite index rose 54.11, or 3.9 percent, Tuesday to 1,441.83, while the Russell 2000 index of smaller companies rose 17.90, or 4.5 percent, to 412.48.
Advancing issues outnumbered decliners by about 6 to 1 on the New York Stock Exchange, where consolidated volume came to 7.09 billion shares, compared with Monday’s 6.35 billion.
In his semiannual report to the Senate Banking Committee, Bernanke predicted the economy is likely to keep contracting in the first six months of 2009, but that “there is a reasonable prospect” the recession will end this year.
He warned that a recovery will require getting credit and financial markets to operate normally, and that the government must continue working with ailing banks to bring them back to profitability. To the market’s relief, though, the Fed chief said formally nationalizing the banks “just isn’t necessary.”
Traders were encouraged that the S&P 500 index has so far managed to stayed above its Nov. 21 trading low of 741.02. Investors searching for a recovery look for signs that market can test its lows from the worst of the credit crisis and then bounce higher.
Still, many analysts expect the market to remain volatile for the foreseeable future.
Rich Hughes, co-president of Portfolio Management Consultants in Los Angeles, said the market’s rallies are likely to be based on hope or on rebounds from selloffs. He contends Wall Street still hasn’t seen the wrenching decline that is often needed to scare investors from the market and set the ground for a lasting recovery.
“The underlying fundamentals just aren’t there to support anything that’s sustainable right now,” Hughes said. “We haven’t seen the capitulation that you’d want to see before you’d get thoroughly enthused.”
The market’s slide has been tough on long-term investors. A person who in 1997 put $50,000 in a fund that tracks the S&P 500 would now only have about $46,256.
Bond prices fell Tuesday. The yield on the benchmark 10-year Treasury note, which moves opposite its price, rose to 2.80 percent from 2.76 percent late Monday. The yield on the three-month T-bill, considered one of the safest investments, was unchanged at 0.29 percent.
The dollar was mixed against other major currencies, while gold prices fell.
Light, sweet crude rose $1.52 to $39.96 per barrel on the New York Mercantile Exchange.
Home Depot posted a loss but the nation’s largest home improvement retailer’s results topped expectations when excluding costs for shutting four home-improvement brands. The stock rose $1.96, or 10.5 percent, to $20.67.
Target Corp. and Macy’s Inc. said fiscal fourth-quarter earnings fell sharply as shoppers cut back on purchases. Office Depot Inc. posted a loss for the quarter. Target fell 60 cents to $27.83, while Macy’s rose 89 cents, or 12 percent, to $8.29.
Two big drags on the Dow this year — Citigroup and Bank of America Corp. — regained ground Tuesday. Citigroup rose 46 cents, or 22 percent, to $2.60, and BofA rose 82 cents, or 21 percent, to $4.73.
Another bank in the Dow, JPMorgan Chase & Co., rose $1.51, or 7.74 percent, to $21.02 after announcing late Monday it would slash its quarterly dividend to 5 cents from 38 cents in a move to save $5 billion a year.
The only loser in the Dow Tuesday was Microsoft Corp., which dipped 4 cents to $17.17 after it reiterated its belief that the economic crisis will persist at least into the second half of 2009.
Stocks fell in Asia and Europe following Monday’s drop on Wall Street. Japan’s Nikkei stock average fell 1.5 percent, Britain’s FTSE 100 fell 0.78 percent, Germany’s DAX index fell 0.73 percent, and France’s CAC-40 fell 0.73 percent.
sursa: http://finance.yahoo.com/news/Bernanke-Recession-may-end-in-apf-14453719.html
trimite unui prieten
Filed under: USA | Barack Obama, Ben Bernanke, Stocks|No Comments
As the Daily Mail revealed yesterday, our shops and supermarkets will from this week be running down their stocks of familiar 100-watt incandescent light bulbs, the kind most of us use in our homes when we need a good light to read by.
Soon it will be hard to find a 100w bulb on sale anywhere in Britain.
After that, all other incandescent bulbs will follow, until by 2012 they have disappeared altogether - thus ending 140 years of history since an Englishman, Joseph Swan, followed by the American Thomas Edison, invented the idea of using an electrically heated filament to light up a glass bulb.
All this is part of a move by which Britain is leading the rest of Europe in forcing us all within three years to switch to nothing but ‘low-energy’ bulbs, or CFLs (compact fluorescent lamps), which supposedly are going to help us save the planet from that global warming which has been so much in evidence in recent days.
Incandescent
No doubt there are still wild-eyed ‘greenies’ who will cheer at this revolution in our lives. But the more we look into the story of how this revolution came about, the more it looks like one of the maddest flights from reality that the political class which now rules over us has ever taken.
The crucial decision was made at a gathering in March 2007 of the 27 Prime Ministers of the European Union, including Tony Blair.
This meeting of the European Council marked the high point of the EU’s infatuation with the idea that it should lead the world in ‘the fight against climate change’.
Sitting round in a grand room in Brussels, they cheerfully nodded through a whole set of proposals designed to save the planet.
Twenty per cent of all our energy was by 2020 to come from ‘renewables’, such as thousands more wind turbines.
Vast areas of farmland were to be switched from food production to growing crops for ‘ biofuels’.
The EU’s industries would be forced to pay tens of billions of euros for the right to emit CO2 (the bill to be passed on to all of us).
Also chucked into their wish list was a proposal that the EU should follow the lead set by the Cuban dictator Fidel Castro by banning the sale of incandescent light bulbs as early as 2009.
What a bizarre example of gesture politics that summit now looks to have been. In practical terms, not one of the proposals those politicians agreed to now looks remotely achievable.
Even Sir David King, at the time our government’s chief scientific adviser, later admitted how surprised he had been to discover what they had signed up to, indicating that they had not been properly briefed.
And as soon as the proposed light bulb ban was announced, lighting experts and electrical engineers rushed to point out all the reasons why it was hopelessly impracticable.
Toxic
It was not just that many people find the ‘low-energy’ bulbs ugly, slow to warm up and much more expensive, and the harsher light they give off less pleasant.
Their rapid flicker can cause eyestrain, migraine, headaches and even seizures in those who suffer from epilepsy.
They also, ironically, rely on mercury, which the EU had otherwise banned as highly toxic, creating serious problems with disposal.
Just as seriously, however, their vaunted energy-saving potential has been vastly exaggerated, since the more they are switched on and off, the less electricity they save and the shorter life they have.
Even Defra (the Department for Environment, Food and Rural Affairs) only claims that the total hoped-for saving would be equivalent to the output of a single small coal-fired power station.
But on top of this, not the least practical disadvantage of forcing everyone to use the new bulbs - as millions of aggrieved householders will soon discover - is the wide range of uses for which CFLs are not suitable,
As I reported in the Daily Mail in March 2007, Defra had two years earlier commissioned a report on the practical implications of switching to CFLs for Britain’s 23 million home-owners.
It was known that there were many purposes for which low-energy bulbs were not practicable, such as inside fridges and ovens, where temperatures don’t allow them to operate, or inside enclosed fittings, such as patio and garage lights. They also did not work with dimmer switches.
What the Defra study (’Energy scenarios in the lighting sector’) found was that ‘less than 50 per cent of the fittings installed in UK homes can currently take CFLs’.
To carry out all the conversions and replacements required, it was later estimated, could take years, costing £3 billion or more.
The staggering fact is that, even though this was known at the time, Tony Blair and his fellow leaders blithely agreed to the proposed ban without giving any indication that they knew what they were doing.
Even the European Commission officials, when they were asked how this decision could be implemented, had to point out that, in practical terms, there was no way the switchover could be made as early as 2009.
But what followed should leave us in Britain even more shocked. At this point, the ‘green’ fanatics who had become so influential in Defra put it to Brussels that at least there should be an EU-wide ban by 2012.
When they were told this was not possible, and that a total ban could not be implemented before 2016, Defra’s zealots decided that Britain would go it alone, by taking the lead in banning incandescent conventional light bulbs by 2012.
That is why, this week, Britain becomes the first country in Europe to start phasing in a ban which even Brussels has ruled out as impractical.
Ignorant
When I asked Defra how they proposed that 23 million homeowners should get round the problem of all those millions of light fittings which their own study had shown were not capable of taking the bulbs they want to make compulsory, I was given the complacently deadpan reply: ‘All energy-efficient light bulbs are compatible with standard light fittings.’
I asked for a definition of what Defra meant by a ’standard light fitting’, but an answer has not so far been forthcoming.
Even though lighting technology has moved on since that report was published in 2005, this suggests that many homeowners will soon be discovering they can no longer buy bulbs for all sorts of fittings, such as chandeliers, for which they are needed.
Thus will a knee-jerk decision taken by a bunch of sanctimonious, ignorant politicians once again bring home to us what it means to have handed over the power to run our country to this crazily undemocratic form of government known as the European Union.
What makes it far worse, however, is that our own high-and-mighty officials and politicians should then decide, without any reference to Parliament, that Britain should take the lead in introducing a significant restraint on our freedom.
It is destined in one way or another to cause most of us considerable inconvenience and aggravation - all to achieve virtually no practical benefit at all.
Christopher Booker
sursa: http://www.dailymail.co.uk/debate/article-1107403/CHRISTOPHER-BOOKER-Dimwits-Those-bright-sparks-Brussels-decided-stop-buying-old-fashioned-light-bulbs.html
trimite unui prieten
Filed under: Politica | against, Europe, light bulbs|No Comments
Cumpărături frenetice în Marea Britanie determinate de obligaţia de a utiliza becuri aşa-zis “economice”, cu conţinut de mercur, periculoase pentru sănătat.
Măsura UE de a interzice becurile tradiţionale, urmând să intre în vigoare în Marea Britanie începând cu 2012, a dus la luarea cu asalt a magazinelor care au încetat deja să mai facă stocuri de becuri de 100W.
În timp ce anumite regiuni din Marea Britanie tremurau sub temperaturi arctice de -12 grade, UE şi Partidul Laburist promovau planul de a interzice una din cele mai mari invenţii ale omului, totul în numele prevenirii încălzirii globale.
În trei ani, cetăţenii englezi vor fi nevoiţi să treacă definitiv la aşa-zisele becuri „economice” sau corpuri de iluminat compacte şi fluorescente, în ciuda faptului că acestea pot cauza afecţiuni precum mâncărimi ale pielii, dureri ale ochilor, migrene, dureri de cap şi chiar crize celor care suferă de epilepsie.
UE chiar îşi încalcă propriile reglementări pentru a mandata această schimbare – becurile „economice” conţin mercur care este interzis ca substanţă toxică de către UE, ridicând probleme în legătură cu modul de tratare şi eliminare a deşeurilor.
Într-adevăr, chiar dacă ar fi să acceptăm premisa că schimbarea becurilor poate să salveze pământul când oamenii nu au control asupra unei mingi de foc gigantice care răspândeşte radiaţii, aceasta conţinând 99.8% din masa sistemului solar, numită Soare, corpurile de iluminat compacte şi fluorescente sunt cunoscute în Marea Britanie pentru faptul că se strică foarte repede şi sunt prea slabe pentru a lumina o cameră cum trebuie. Oamenii vor folosi pur şi simplu mai multe lămpi pentru a compensa lipsa de lumină, anulând astfel complet lumina obiectului „economic.”
Becurile „economice” nu sunt bune nici pentru a fi folosite în interiorul cuptoarelor, frigiderelor sau în locuri închise, cum ar fi în garaje sau curţi interioare şi sunt de asemenea incompatibile cu dispozitivele cu reglare a intensităţii.
Dar adevăratul plan din spatele acestei farse nu are nimic de-a face cu salvarea planetei, ci vrea să exploateze grijile justificate ale oamenilor în legătură cu mediul pentru a impune reglementări de comportament ca un început pentru mai multe taxe şi control asupra vieţilor noastre personale.
Putem să tragem o paralelă uimitoare cu distopia clasică a lui George Orwell, 1984, unde s-a dezvoltat o piaţă neagră de lame ascuţite după ce Partidul s-a asigurat că magazinele furnizau numai lame tocite pentru a-i împiedica pe „proletari” să-şi taie venele. Acum „proletarii” din 2009 din Airstrip One sunt ocupaţi să epuizeze stocurile rămase de becuri tradiţionale.
Un citat din carte:
„Toată lumea îţi cere lame de ras. În realitate, Winston mai are două lame nefolosite încă, pe care le ţine bine. Este criză de aşa ceva, de luni de zile. În orice moment se găseşte câte un produs de strictă necesitate pe care magazinele Partidului nu-l pot oferi. Câteodată nasturii, câteodată aţa de cusut, câteodată şireturile de pantofi; acuma sunt lamele de ras. Nu poţi face rost de ele – dacă reuşeşti si-aşa – decât ciupind, mai mult sau mai puţin pe furiş, de la „negru.”
- Voiam să te-ntreb dacă n-oi fi având vreo lamă de ras, continuă Syme.
- Nici măcar una singură, zice Winston, cu un soi de grabă vinovată. Am încercat peste tot. Nu mai sunt. S-au terminat.”
În câteva săptămâni becurile de 100W vor înceta să existe pe piaţa deschisă a Marii Britanii şi vor fi urmate de becurile incandescente în trei ani, în timp ce acum 140 de ani geniul lui Thomas Edison care a marcat una din cele mai mari descoperiri ale omenirii este scos din circulaţie de reglementările guvernului mondial.
Când vom pune punct la toate astea? Dacă pot interzice un simplu bec cu un scâncet de opoziţie abia auzit, atunci ce-i împiedică să interzică discursul liber, cărţile sau orice altceva ce ei consideră drept ameninţare pentru societate?
După cum scrie Christopher Brooker în Daily Mail, „O decizie luată din reflex de o grămadă de politicieni făţarnici şi ignoranţi ne aduce din nou aminte ce înseamnă să fi lăsat puterea de a ne conduce ţara în mâna acestei forme nedemocratice de guvernământ cunoscută sub numele de Uniunea Europeană.”
„Într-un fel sau altul este destinată să ne cauzeze inconvenienţe şi agravări considerabile – totul pentru ca practic să nu obţină niciun beneficiu practic.”
„Beneficiul” va fi un echivalent pentru economisirea energiei prin construirea unei mici centrale energetice pe cărbune, chiar dacă se acceptă noţiunea din ce în ce mai discreditată că emisiile de CO2 cauzează încălzirea globală, în timp ce chiar Marea Britanie îngheaţă sub temperaturi arctice şi lumea experimentează cel mai rece an din acest deceniu anticipând ceea ce mulţi prezic ca fiind instalarea unei noi ere glaciare.
Dar părtaşilor pur şi simplu nu le pasă şi vor continua să susţină că răcirea globală este parte din procesul de încălzire globală şi că, deşi iadul însuşi îngheaţă, trebuie să ne reglementăm vieţile şi comportamentul, să ne exilăm şi să plătim taxe pentru a salva lumea de scenariul ficţional cum că schimbările climatice sunt provocate de om, în timp ce adevăratele probleme de mediu continuă să fie trecute cu vederea.
Paul Dorneanu
sursa: http://www.infocon.ro
trimite unui prieten
Filed under: General | 1984, becuri, CO2, Criza, Marea Britanie, mercur, UE|No Comments
Zic unii bine informati ca se pregateste o monstruoasa coalitie cu scopul de a pune menta si usturoiul pe linie moarta, adica sa fie declarate droguri de categoria a treia si scoase astfel de pe piata. De pe piata pe care o stim cu totii, cea cu tarabe la care cica si-ar vinde fermierii, micii producatori, taranii daca preferati, marfa din gradina proprie. Ele (adica menta si usturoiul) vor fi disponibile doar la tarabele mai frumos ornate si luminate ale companiilor farmaceutice, prin urmare, daca veti mai avea pofta de pui la ceaun, veti fi nevoiti sa dati si pe la farmacia de la colt pentru cativa catei de usturoi…
http://urbanviorel.ro/2008/09/25/codex-alimentarius-programul-pentru-depopularea-planetei-prin-infometare-si-malnutritie/
In afara de cateva forumuri si site-uri ale companiilor care vand medicamente naturiste (si care isi vad amenintate incasarile) nu am gasit pe nicaieri vreun document cat de cat oficial, care sa contina atare propunere/decizie. E preluata din zbor si pusa pe site, ca doar genereaza trafic, nu? Si, e nevoie de asemenea “stiri” pe care, din pacate, nimeni nu se mai oboseste sa le verifice cat de cat, dar le preiau si le transmit mai departe ca fiind adevaruri absolute, pentru a strecura si cate un anunt de mica publicitate prin care tind sa cred ca mai mult domnii asociati decat domnul Urban arata celor care au timp de pierdut ca vegheaza:
“SC MARVIMPEX RECYCLING SRL s-a adresat agentiei de colectare debite Urban si Asociatii, in vederea recuperarii unei creante in valoare de 25928 ron , reprezentand contravaloare produse livrate societatii Vrancart SA si ramasa neachitata.
SC Marvimpex Recycling SRL este detinuta de Constantin Adrian, avand in 2007 o cifra de afaceri de 1.69 milioane de ron si reclama faptul ca SC Vrancart SA nu si-a achitat datoria, fiind nevoiti sa apeleze la specialistii de la Urban si Asociatii, contractul de colectare a debitelor fiind semnat la data de 18.02.2009.
Speram sa obtinem o reactie rapida din partea Vrancart pentru a evita antrenarea ei intr-un proces in Justitie.
Urban si Asociatii este leader al pietei colectarii de debite pe segmentul B2B in Romania, avand peste 18000 de clienti, si 1100 de avocati angajati la nivelul intregii tari, asa cum puteti citi detaliat aici http://www.urbaniulian.ro/2008/09/19/cifra-de-afaceri-de-14-milioane-de-euro-pentru-urban-si-asociatii/.”
http://www.urbaniulian.ro/2009/02/22/sc-vrancart-sa-somata-sa-plateasca-o-datorie-de-25928-ron/
De ce zic ca nu domnul Urban? Pentru ca dumnealui se pare ca e membru al American Lawyers Quarter, al International Association of Commercial Collectors si al Aca International (http://www.urbaniulian.ro/2009/02/23/topul-primelor-5-probleme-ale-anului-2008-cu-care-s-a-confruntat-industria-colectari-debitelor/), si atunci stie ca nicaieri, dar absolut nicaieri in lumea civilizata nu se intampla ca o agentie de recuperare debite sa procedeze in modul acesta si cu atat mai putin sa faca public un caz. Chiar ei recunosc ca nu exista o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, iar cei de la Vrancart ma cam indoiesc ca au putut reactiona “rapid” la propunerea mai mult decat binevoitoare si inteleapta a celor de la U&A, tinand cont (nu doar) de faptul ca nu toata lumea le citeste newsletterul intr-o zi de duminica… De asemenea, distinsul membru al celor trei asociatii mentionate mai sus ar trebui sa stie ca nu prin intimidari, amenintari si sfidare se rezolva asemenea cazuri, decat daca traiesti in Sudan sau Nigeria. Sau, te cobori la statutul de portarel, si atunci lasi titulaturile impopotonate mai ceva ca la Mardi Gras (ca tot e de sezon) si nu te mai apuci sa intoxici in disperare cu “adevaruri” care sa atraga cat mai multi cititori pe pagina cu reclame la concursuri de umflat muschii, doar-doar mai pica vreun client pentru domnii asociati (ca domnul senator are alte treburi acum, nu-i asa?)…
Catalin
trimite unui prieten
Filed under: Puncte de vedere | gogosi, Ipocrizie, menta, SEO, Urban, usturoi|No Comments
Din acest an, ţăranii care livrează grâu către procesatori vor plăti un impozit de 2,5% din valoare, bani cu care Guvernul speră să cârpească veniturile bugetare. În Legea bugetului de stat pe anul în curs, la capitolul “impozit pe veniturile din activităţi agricole”, sunt prevăzute venituri de 50,8 milioane de lei, tocmai pe seama taxei cu pricina, de 10.000 de ori mai mari decât în 2008. Atât patronatele cât şi sindicatele din agricultură se îndoiesc că autorităţile vor putea colecta o sumă atât de mare.
În prezent, sunt fiscalizate doar operaţiunile de vânzare-cumpărare a unor cantităţi de grâu realizate între două persoane juridice, între două firme, care se supun impozitării după reglementările legale aplicabile societăţilor comerciale. De aceea, din impozitele pe veniturile agricole statul nu a colectat anul trecut decât 500.000 de lei, conform execuţiei bugetare preliminate, în creştere nesemnificativă faţă de valoarea înregistrată în 2007, de 494.000 lei. Pentru anul în curs, pe seama impozitului ce va fi introdus, aşa cum prevede Codul Fiscal, se estimează că la buget vor intra 50.802.000 lei, sumă care, raportată la valoarea din anul precedent, reprezintă 10.060,4%.
“Este vorba de o reţinere la sursă a acestui impozit. Atunci când procesatorul cumpără de la ţărani o anumită cantitate de grâu, le aplică şi taxa, pe care o încasează ei şi apoi o virează către stat”, a explicat pentru Gândul preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Adrian Rădulescu.
Maximum 200.000 de tone pe an
El a evitat să se pronunţe asupra capacităţii autorităţilor de a colecta suma previzionată în bugetul de stat, însă a precizat că din gospodăriile populaţiei nu se pot vinde anual mai mult de 200.000 de tone de grâu. Ţinând cont că, în prezent, preţul unui kilogram de grâu este de 0,5 lei fără TVA, rezultă că pe seama grâului ţăranilor nu se vor putea aduce la buget mai mult de 2,5 milioane de lei.
“Sunt sceptic că această măsură îşi va atinge obiectivul, pentru că foarte mult grâu se vinde la negru”, spune, la rândul lui, vicepreşedintele Federaţiei Agrostar, Tudor Dorobanţu. El s-a declarat nemulţumit că măsura a fost introdusă în Codul Fiscal fără consultarea partenerilor sociali şi a semnalat incorectitudinea taxei, în condiţiile în care fermierii din vestul Europei primesc subvenţii şi facilităţi mai consistente decât cei români.
Liderul sindical a amintit şi faptul că peste 75% din produsele agroalimentare din România provin din import, iar introducerea unei noi taxe nu poate contribui la relansarea producţiei autohtone. “În condiţiile în care se află agricultura românească, cum poţi să-ţi permiţi să impui noi impozite şi taxe? Este o măsură total utopică, ce nu are nici o legătură cu realităţile din mediul rural românesc. Noi avem omul cu sapa, cu mârţoaga, în timp ce francezii plătesc litrul de motorină cu 0,5 euro, primesc subvenţii de 350-380 de euro la hectar şi au facilităţi la contractarea de credite pentru investiţii”, a concluzionat Dorobanţu. Reprezentanţii Ministerului Finanţelor nu au dorit să comenteze pe marginea introducerii taxei.
Adrian BĂRBULESCU
sursa: http://www.gandul.info/economia/taxa-pe-grau-gaselnita-financiara-de-incoltit-bugetul.html?3936;3984068
trimite unui prieten
Filed under: General | Codul Fiscal, grau, Guvern, impozit, LAPAR, Lege, tarani|No Comments
Francmasoneria este o organizaţie ai cărei membri sunt înfrăţiţi prin idealuri comune de natură atât morală cât şi metafizică, prin iniţierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe o carte sfântă (în general Biblia sau Coranul) şi, în majoritatea ramificaţiilor, de credinţa într-o „Fiinţă Supremă”, un „Mare arhitect al universului”. Această organizaţie prezentă în majoritatea ţărilor cu civilizaţie de origine europeană, este împărţită în obedienţe, ele însele împărţite în loji (zise şi ateliere) de câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe).
Emblema actuală a Marii Loji Naţionale din România, cu inscripţia “învinge sau mori” in latină.
În România francmasoneria este organizată sub trei obedienţe: Marea Lojă Naţională din România, Marea Lojă Naţionala a României şi Marele Orient al României, minoritar, precum şi alte câteva obedienţe mai mici, printre care unele, deschise şi femeilor (de exemplu Dreptul Uman din România). De notat că nu toate aceste obedienţe se recunosc reciproc.
Mircea Eliade consideră că se poate mai degrabă vorbi despre o mentalitate francmasonică care depăşeşte cadrul strict al obedienţelor.


Etimologie
Cuvintele „francmason”, „francmasonerie” sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez franc maçon sau german frei Maurer care înseamnă „liber zidar” şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care clădeau biserici, bazilici şi catedrale în Evul mediu (vezi mai jos). În secolul XIX, apare în limba română şi sub forma „farmazon” care provine din cuvântul similar rusesc însemnând „năzdrăvan” având aceiaşi origine ca şi cuvintele „farmec” şi „farmacie” (în greceşte „vrăjeală”, „leac”).
Definiţie
Potrivit lucrării The New Encyclopedia Britannica, Francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, raspândindu-se mai cu seamă datorită extinderii Imperiului Britanic, în secolul al XIX-lea (mai corect spus ar fi însă: societate discretă).
Însă definiţia dată de masonii înşişi Francmasoneriei este: O asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucreează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi. O dată cu relativ recenta introducere a învăţământului laic gratuit în statele moderne democratice putem înţelege scopul francmasoneriei ca fiind parţial împlinit, dar încă în desfăşurare.
Simbolistică şi istorie
Francmasoneria a fost comparată cu un salcâm bătrân care are mai multe rădăcini (mişcări, societăţi, bresle sau ordine mai mult sau mai puţin esoterice, de la care a moştenit idei, ritualuri şi simboluri) şi mai multe ramuri (obedienţele şi ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circulă despre originile masoneriei: unele implică preoţii Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri… Înşişi francmasonii sunt de păreri diferite în această privinţă: ce este sigur, potrivit spuselor istoricului mason Albert Mackey, este că francmasoneria în forma ei actuală apare în Marea Britanie în secolul XVIII, iar potrivit istoricilor D.G.R. Şerbănescu şi Jacques Pierre, apare în ţările române spre mijlocul acestui veac şi se dezvoltă rapid la începutul secolului XIX.
Astăzi, principalele simboluri masonice sunt cele „Trei Mari Lumini”: Echerul, Compasul şi „Volumul Sfintei Legi” (cel mai renumit dintre simbolurile masonice), precum şi litera „G”, scrisă în interiorul unui echer şi al unui compas, care reprezintă de fapt iniţiala cuvântelor God (zeu), geometrie, generare, geniu, gnoză… Albert Mackey considera că masonii au fost învăţaţi că „Masoneria şi geometria sunt sinonime” şi că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile Francmasoneriei moderne pot fi considerate rămăşiţele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut”. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră”, foloseşte de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama, precum şi altele, pentru ilustrarea unor idei metafizice şi filozofice.
Christopher Knight şi Robert Lomas au dat o interpretare interesantă bine cunoscutului simbol masonic al echerului şi compasului. Ei susţin că a apărut ca o formă stilizată a vechiului simbol care reprezintă puterea unui rege - o piramidă a cărei bază reprezenta puterea terestră, peste care era gravată o piramidă întoarsă, care reprezenta puterea cerească a preotului. Aceste piramide ale puterii creează prin alăturare simbolul care a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Steaua lui David”. „Acest simbol a fost folosit pentru prima oară pe scară largă atunci când a apărut pe frontispiciul unui mare număr de biserici creştine în Evul Mediu, iar cele mai timpurii exemple de folosire a acestuia, spre uimirea noastră, le-am găsit pe clădirile ridicate de către Cavalerii Templieri. Utilizarea sa în sinagogi a apărut mult mai târziu”, scriau cei doi autori.
Una dintre tradiţiile masonice susţinea că Avraam, patriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor învăţături speciale înainte de Potop. Mai târziu, aceste învăţături (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate într-un volum de către filozoful grec Euclid, care le-a studiat sub numele de “geometrie”. Mai întâi grecii şi apoi romanii, au numit această disciplină “arhitectură”.
Legendele masonice plasează formarea organizaţiei în vremea construirii Turnului Babel, şi cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomeneşte în Biblie. Ori, ca să-l cităm pe Mircea Eliade “istoria începe în Sumer”.
In secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii din epoca medievală preluaseră atât cunoştinţele în materie de construcţii, cât şi modelul de organizare de la „Arhitecţii Lombardiei”. Această breaslă din nordul Italiei a fost prima ai cărei membri şi-au asumat numele de “Francmasoni”, care a devenit prescurtarea pentru „Ordinul frăţesc al cioplitorilor în piatră liberi şi recunoscuţi ca atare”. Termenul de „recunoscuţi ca atare” era folosit în cazul membrilor intraţi mai târziu în Ordin şi care nu aveau nici o legătură cu întemeietorii acestuia, cioplitorii în piatră. O lucrare de alchimie în care se pomeneşte în mod expres termenul de „Francmason” poate fi datată în anii ‘50 din secolul al XV-lea.
Alţi cercetători masoni susţin că apariţia Ordinului poate fi datată istoric în perioada Romei antice, contemporan Colegiului Fabrorum sau Colegiului Muncitorilor - un grup de constructori şi arhitecţi care a devenit un prototip pentru organizarea ulterioară a breslelor. Majoritatea scriitorilor plasează apariţia secretelor masonice în epoca existenţei preoţilor războinici, eroi ai cruciadelor, Cavalerii Templieri. Un scriitor din secolul al XVIII-lea susţinea că Francmasoneria modernă a fost întemeiată de către Godefroi de Bouillon, liderul Primei Cruciade, care a cucerit Ierusalimul şi despre care se spune că ar fi întemeietorul misterioasei Stăreţii a Sionului.
Secretele privitoare la originea Francmasoneriei au fost păstrate cu străşnicie, în ciuda publicării a numeroase cărţi şi articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seamă şi autor al lucrării The Meaning of Masonry, scria: “Adevărata istorie secretă a apariţiei masoneriei nu a fost făcută publică nici în rândurile organizaţiei însăşi”. Multi cercetători cred chiar că majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevărata origine şi scopul organizaţiei. “Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizaţii care şi-a pierdut înţelesul originar” - scriau autorii lucrării The Templar Revelation.
În epoca în care patru loji londoneze au format o Mare Lojă Unită în 1717, Francmasoneria speculativă ajunsese să domine complet întemeietorii acestei organizaţii - zidarii sau „Masonii Lucrători”. Francmasoneria şi-a dobândit cunoştinţele esoterice mai ales de la masonii speculativi,filosofi, alchimişti, hermetişti sau rozacrucieni. Webster afirma: „Originile Francmasoneriei nu pot fi identificate din nici o sursă sigură, dar Ordinul a apărut dintr-o combinaţie de tradiţii care au evoluat şi s-au contopit într-o perioadă mai lunga de timp. Astfel, Masoneria Lucrătoare ar fi putut proveni din Colegiile Romane, prin intermediul breslei zidarilor din Evul Mediu - în vreme ce Masoneria Speculativă ar fi putut proveni din rândurile patriarhilor ebraici şi din misterele păgânilor. Dar sursa de inspiraţie ce nu poate fi negată este Cabala evreiască… Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul şi statutele Masoneriei în 1717, cu toate că ele au reţinut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene şi pitagoreice, versiunea iudaică a tradiţiilor secrete a fost cea aleasă de fondatorii Marii Loji, pentru ca, pornindu-se de la ea, să îşi construiască propriul sistem”.
Francmasoneria a continuat să îşi lărgească tot mai mult rândurile, iar în 1720, au fost înfiinţate loji masonice în Franţa, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au format o Mare Lojă la Paris, în 1735. Marea Lojă era diferită de Lojile Scoţiene, care fuseseră formate după ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele două ramuri ale Masoneriei Franceze s-au accentuat în 1746, o dată cu exilarea din Anglia a lui Carol Eduard, poreclit „Scumpul prinţ Charlie” Stuart, sau „Tânărul Pretendent” şi a susţinătorilor lui, care au încurajat folosirea Ordinului în scopuri politice.
În această epocă a devenit cunoscută marelui public adevărata origine a Francmasoneriei. In 1737, profesorul fiilor prinţului Carol Eduard care era şi membru al Societăţii Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs în faţa francmasonilor din Paris. Acest discurs a devenit cunoscut drept „Cuvântarea lui Ramsey”, în care acesta declara: „Ordinul nostru a format o uniune de nedespărţit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim” - un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri. Ramsey mai spunea că Francmasoneria era legată de şcolile antice de mistere, patronate de zeiţa greacă Diana şi de cea egipteană Isis.
Masonul german, baronul Karl Gotlieb von Hund a devenit membru al Lojei din Frankfurt şi în 1751 a întemeiat aici o filială a Ritului Scoţian, denumită „Ordinul respectării stricte a regulilor”; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea necondiţionată faţă de ordinele unor superiori misterioşi şi „nevăzuţi”, aşa cum a fost descris pe parcursul volumului, Ordinul a sfârşit prin fuziunea dintre Iluminaţi şi Francmasoneria germană, în timpul Congresului de la Wilhelmsbad.
Hund a recunoscut că ducea mai departe tradiţiile Cavalerilor Templieri care fuseseră obligaţi să se autoexileze în Scoţia la începutul secolului al XIV-lea. Membrii acestui Ordin s-au autoproclamat „Cavaleri ai Templului”. El pretindea că ar transpune în viaţă ordinele unor „superiori necunoscuţi” a căror identitate sau loc de reşedinţă nu erau niciodată precizate, în timp ce alţii au pretins că aceşti „superiori” nu erau oameni, majoritatea cercetătorilor cred că ei erau probabil susţinătorii iacobiţi ai Stuarţilor, care au murit sau şi-au pierdut credinţa după înfrângerea Tânărului Pretendent.
Francmasoneria este organizată în clase, grade şi rituri. Partea aproximativ comună tuturor riturilor este Clasa lojelor albastre, cu trei grade: ucenic, calfă, meşter (sau ucenic, companion, maestru). Meşterii Masoni pot face parte, dupa primirea acestor trei grade, numite şi simbolice, în gradele de perfecţionare a diferitelor rituri. Cele mai cunoscute şi larg răspândite sunt Ritul de York şi Ritul Scoţian Antic şi Acceptat.
Wilmshurst nota: “Dezvoltarea (Francmasoneria) s-a sincronizat cu scăderea interesului faţă de religia tradiţională şi rugăciunea în biserică”. “Principiile simple de credinţă şi idealurile umanitare ale Francmasoneriei iau, în cazul unor persoane, locul teologiei clasice din bisericile diverselor confesiuni religioase”. Cu toate că liderii săi neagă faptul că Francmasoneria ar fi o religie, totuşi, ea a constituit pentru unii un înlocuitor al acesteia. De aceea, nu ne miră faptul că aceasta a trebuit să fie circumspectă cu privire la răspândirea învăţăturilor sale. De când este lumea lume, oricine avea sau răspândea idei pe care clerul le socotea păcătoase sau eretice, risca să fie supus unor pedepse severe în rândul comunităţii în care trăia, fiind jefuit, surghiunit, bătut sau chiar omorât.
Wilmshurst spunea că, dacă o persoană caută să dobândească lumina “sub forma întăririi conştiinţei de sine şi a creşterii capacităţilor paranormale… trebuie sa fie pregătită să se dezbrace de toate prejudecăţile şi modelele de gândire avute până atunci şi, cu o slăbiciune şi blândeţe asemănătoare cu acelea ale unui copil, să fie pregătită să îşi «deschidă» mintea, pentru a primi nişte adevăruri noi şi poate şocante pentru ea. Referindu-se la înţelesurile Francmasoneriei şi caracterizându-le ca fiind “învăluite în mister” şi “criptice”, el scria: “Acestea reprezintă un subiect de cele mai multe ori neabordat care, prin urmare, rămâne în cea mai mare parte necunoscut membrilor săi, cu excepţia celor foarte puţini care-l studiază în particular…”
Trecerea de la societăţile secrete sau discrete antice la organizaţiile iniţiatice mai moderne a fost întărită de introducerea acestei Francmasonerii „iluminate” la sfârşitul secolului al XVIII-lea, organizaţie care îmbină legendele esoterice mai vechi cu tradiţiile cabalistice. Aceste secrete se dezvăluie iniţiaţilor din cercurile mai interioare ale francmasoneriei, în timp ce ceilalţi membri ai acestei organizaţii, care nu le cunosc, continuă să se bucure de învăţătura şi de prietenia pe care le găsesc în ea.
Dezbaterea despre francmasonerie
Pro şi contra
Despre Masonerie există două puncte de vedere:
* Primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizaţie fraternă, ai căror membri sunt uniţi de idealuri comune de natură atât morală cât şi metafizică, şi, în cele mai multe dintre ramuri, de credinţă într-o Fiinţă Supremă. Câtă vreme ea tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră, şi nu ar trebui să apară probleme. Dintre cei ce admit valorile pozitive promovate de Francmasonerie în trecut, unii o consideră, totuşi, depăşită.[formulare evazivă]
* Al doilea, anti-masonic, prezintă această organizaţie într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudo-religie, cu o organizare ermetică, anti-socială, complotistă.
În timpul celui de-al doilea război mondial a circulat în toată Europa o expoziţie anti-masonică şi filme care au beneficiat de o intensă publicitate, astfel că o generaţie întreagă şi descendenţii ei nu cunosc francmasoneria decât prin temele expuse în această expoziţie şi în aceste filme. Şi aceasta, cu atât mai uşor cu cât anumite publicaţii ca, de exemplu, “România mare”, difuzează şi în zilele noastre aceste teme, elaborate iniţial de “Propaganda-staffel” nazistă.
Comunismul, deasemenea, era opus francmasoneriei, socotită mişcare burghezo-moşierească, cosmopolită şi anti-patriotică. Faptul că francmasonii pot fi de orice convingere politică democrată fără discriminări, lăsând politica la poarta lojei, şi păstrând pentru adversarii politici stimă şi respect, nu putea în mod evident fi compatibil cu lupta împotriva duşmanului de clasă.
Incompatibil cu idealurile masonice este şi naţionalismul de tip nedemocrat, care îşi promovează neamul nu prin patriotism (iubirea pentru o ţară, şi pentru toţi locuitorii ei; promovarea unui neam printre celelalte, în cadrul democraţiei) ci prin xenofobie (iubirea excluzivă pentru un singur neam, însoţită de marginalizarea minorităţilor şi de ostilitate faţă de străinătate, în cadrul unui regim autoritar). Este deci logic ca toate partidele a căror ideologie este un naţionalism de tip nedemocrat, să fie opuse francmasoneriei. Duşmanii declaraţi ai Francmasoneriei sunt ignoranţa, superstiţia, fanatismul şi tirania.
Unii dintre clericii creştini sau musulmani socotesc francmasoneria ca primejdioasă pentru credincioşi, în măsura în care francmasonii pot fi de orice credinţă fără discriminări, amestecaţi prin urmare, şi propovăduiesc toleranţa faţă de cei ce nu împărtăşesc aceleaşi convingeri, câtă vreme aceste convingeri respectă democraţia şi drepturile omului. După aceşti clerici, o astfel de poziţie nu este compatibilă cu legea religioasă.
Biserica Ortodoxă a Greciei, în şedinţa din 12 octombrie 1933, a hotărât că “Francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creştinismul” şi că “toţi fiii credincioşi ai bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie“. Biserica Ortodoxă Română, prin şedinţa Sfântului Sinod din 11 martie 1937, aprobă anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă şi anti-creştină. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1937 a hotărât că se impune “O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi activităţii nefaste a acestei organizaţii”. În cazul în care nu se căiesc, “Biserica le va refuza slujba la moarte. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti”. Această poziţie mai este oficială şi astăzi; totuşi, unii dintre clerici, chiar şi arhierei sunt membri ai francmasoneriei. După 1990, o altă mişcare religioasă din România care a promovat o imagine malefică a Francmasoneriei este Mişcarea de Integrare în Absolut (MISA). Explicaţia este banal de simplă. Pe de o parte, Francmasoneria promovează valorile familiei, pe când Gregorian Bivolaru, liderul acestei mişcari, era cunoscut încă dinaninte de 1990 ca promotor al libertinajului sexual sub forma magiei sexuale tantrice.
Ce spun partizanii şi adversarii francmasoneriei
În argumentarea pro-masonică se invocă actele de caritate –nu puţine-, calitatea membrilor –adesea oameni cu multiple competenţe şi răspunderi-, comportarea în mod normal modestă şi exemplară a francmasonilor în societate, precum şi sprijinirea diverselor proiecte umanitare. Aceste caracteristici fiind foarte clare şi bine definite, ele nu necesită o analiză introspectivă.
Argumentarea anti-masonică trebuie şi ea prezentată aici pentru a oferi o imagine de ansamblu, echitabilă, asupra dezbaterii. Astfel, în analiza efectuată de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei, această organizaţie este prezentată ca fiind “un sistem mistagogic care aminteşte vechile credinţe păgâne din care provine şi a căror continuare şi rod este”. La baza acestei interpretări au stat mai multe pasaje din cărţi masonice. La pagina 624 a cărţii sale, Morals and Dogma, Albert Pike scrie că “masoneria este identică cu religiile străvechi”, iar la pagina 321 afirmă că “Lucifer este Purtătorul Luminii”. Acelaşi Albert Pike, pe 14 iulie 1889, când a emis instrucţiunile celor 23 de Consilii Supreme Masonice, înregistrate de A.C De LaRive în cartea sa “La femme et l’enfant dans la Francmaconerie universelle”, p 588 spune colegilor de breaslă: “Vouă, Mari Inspectori Generali, vă spunem că pentru noi, cei din gradele 30, 31, 32, religia masonică trebuie păstrată în cea mai pură doctrină luciferică”. Acest citat se mai găseşte şi la Gary Kath, “En route to global occupation”, p 114 şi la Lady Queensborough, “Occult Theocrasy”, p 220-221, citată de Ralph Epperson în cartea sa “Massonry: Conspiracy against humanity”, p 273-274. William Hutchinson în cartea sa “The Spirit of Masonery”, revizuită de George Oliver, New York, Bill Publishing, publicată iniţial in 1775, p. 195 mărturiseşte că “Modul nostru de învăţare a principiilor breslei noastre provine de la druizi, iar emblemele noastre principale au fost aduse din Egipt”. Un alt mason, Albert Churchward întăreşte că “masonii sunt actualii druizi” Sings and Symbols of Primordial Man: the Evolution of Religions Doctrin from the Eschatology of the Ancient Egyptians, London, England, George Allen and Company, Ltd. 1913, Second Edition, pagina 189. Şarpele, în creştinism simbol al lui Iisus Hristos, este adorat în Francmasonerie. O spune masonul de cel mai înalt grad, Manly P. Hall, în cartea sa “The Secret Teachings of All Ages”, the Philosophical Research Society Press, p. IXXXVIII: “Şarpele este simbolul şi prototipul Salvatorului Universului, care răscumpără lumile dezvăluindu-se în faţa creaturii şi dăruindu-i atât binele cât şi răul”. George Oliver, la rându-i mason, în lucrarea sa “Sings and Symbols” apărută la Macoy Publishing and Masonic Supply Company, New York, 1906, p. 36, este de părere că “Şarpele este considerat pe plan universal ca fiind simbolul legitim al Francmasoneriei”.
Continuând prezentarea concluziilor privitoare la Masonerie, Sinodul Greciei mai menţionează că: “Îşi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptării - botezul masonic, ceremonia recunoaşterii conjugale - căsătoria masonică, ritualul morţii, consacrarea templului masonic şi altele. Îşi are propriile iniţieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhică proprie şi o disciplină bine întemeiată”. Iar pentru că aceste ceremonii se petrec la templul masonic, deci într-un spaţiu consacrat, inevitabil apar unele întrebări şi păreri, de obicei ostile, mai mult sau mai puţin fondate. Trebuie menţionat faptul că la aceste hotărâri mai subscriu şi unii papi, care prin bule papale condamnă masoneria, Sinodul Bisericii Ruse din Diasporă, precum şi unii Cuvioşi ca Părintele Paisie Aghioritul, Părintele Porfirie, Părintele Stăniloae până la duhovnici şi teologi contemporani.
Istoria francmasoneriei în România
După D.G.R. Şerbănescu şi Jacques Pierre, România şi francmasoneria sunt strâns legate. În dicţionarele despre francmasonerie, România are pagini multe, iar în istoria neamului românesc francmasonii au un rol determinant. Anecdotic, pe vremea “paşoptiştilor” (astfel porecliţi de la revoluţia din 1848) exista în centrul Bucureştilor, alături de actualul Muzeu naţional de Istorie, o “stradă Farmazoană”, dispărută odată cu regularizarea Dâmboviţei şi cu reorganizarea urbanistică de la sfârşitul secolului XIX. Ulterior, actuala stradă Mircea Vulcănescu (Ştefan Furtună pe vremea comunismului) a fost închinată “Francmasonilor”, nume pe care îl păstră până în Martie 1938. Caz unic în lume, francmasoneria avea deci în limba română un termen popular, şi în capitala Ţării Româneşti o stradă comemorativă.
În secolul XVIII, Constantinopolul era pentru noi românii Şcoala învăţăturii universale, la care nu puţini Domnitori şi mari boieri şi-au trimis copiii. Acolo se găseau mulţi învăţători şi dascăli de renume, greci, francezi, englezi sau italieni, printre care francmasonii erau prezenţi. Dar chiar înainte de apariţia masoneriei contemporane, câţiva dintre Domnitorii români au aplicat ideile şi principiile “Epocii Luminilor” pe care şi francmasoneria le-a răspândit. În Moldova şi Ţara Românească, Alexandru Lăpuşneanu şi Radu Şerban au întemeiat Şcoli domneşti “pentru învăţătura norodului” în 1561 la Cotnari şi în 1603 la Târgovişte. Academia din Bucureşti apare în 1688 din cheltuiala domnitorului Şerban Cantacuzino, cea din Iaşi în 1707 din cea a lui Antioh Cantemir, iar cea din Transilvania în 1795 din străduinţa învăţatului Ioan Piuariu-Molnar. Constantin Brâncoveanu, Antioh şi Dimitrie Cantemir înfăptuiesc reforme juridice şi fiscale, deschid şcoli şi spitale, popularizează ideia “bunului” sau “binelui obştesc”. În 1741, Domnitorul Constantin Mavrocordat instaurează în Ţara Românească o Constituţie (”Marele Hrisov”), iar în 1746-49 tot dânsul, domnind succesiv la Bucureşti şi la Iaşi, desfiinţează şerbia (iobăgia) în ambele Principate. “Marele Hrisov” a fost publicat ca model juridic de Constituţie în gazeta “Mercure de France” din Iulie 1742. În 1780, “Pravilniceasca Condică”, redactată de Domnitorul Alexandru Ipsilanti, modernizează legislaţia Ţării Româneşti. În 1784, faimosul “Supplex libellus valachorum”, redactat în principal de Nicolae Ursu zis “Horea”, prezintă revendicări absolut similare cu cele exprimate zece ani mai înainte în America sau cinci ani mai târziu în Franţa. În ciuda înfrângerii răscoalei şi uciderii lui Horia şi lui Cloşca, împăratul austriac Iosif al II-lea este silit să desfiinţeze iobăgia şi în Transilvania. Astfel, ţările române sunt dotate cu Constituţii iar ţăranii români sunt eliberaţi din şerbie, pe când împărăţiile vecine vor rămâne monarhii absolute cu ţărani şerbi, timp de încă un veac şi mai bine.
Unii autori anglo-saxoni nu recunosc vechimea francmasoneriei în ţările române, dar istoricii D.G.R. Şerbănescu şi Jacques Pierre (în Dicţionarul francmasoneriei, Presses universitaires de France, Paris 1991 sub dir. lui Daniel Ligou), afirmă că prima lojă masonică românească fost întemeiată la Iaşi în 1748, de către italianul Carri, secretar al lui Constantin Mavrocordat. Nu ştim dacă şi Domnitorul reformator a făcut parte din lojă. A doua lojă apare în 1749 printre saşii de la Braşov, a treia în 1767 printre cei de la Sibiu. A patra lojă în Basarabia, la Chişinău, în 1820. Întemeiată de un medic Alzacian, Schaller, venit în Rusia cu Napoleon, ea numără printre membrii săi un însemnat demnitar ortodox: arhimandritul Efremie, care va întemeia la rândul său o a cincea lojă, “Zorile”, majoritar românească, la Silistra şi apoi încă una, bulgărească, la Ruse, în 1830. Precizăm aici că francmasonii şi biserica ortodoxă au avut până în 1937 relaţii bune, pe când biserica romano-catolică i-a socotit îndelungă vreme eretici şi apostaţi. Ca exemplu, episcopul Dunării de jos şi academicianul Mihail Ştefănescu (1823-1892, cunoscut sub pseudonimul de “Melchisedec”), a fost şi un însemnat demnitar francmason.
În 1821, numeroşi sunt românii afiliaţi la “Eteria” masonică condusă de Alexandru Ipsilanti, descendent al Domnitorului cu “Pravilniceasca Condică”, dar devenit general rus şi demnitar mason. Printre ei, Tudor Vladimirescu, care va fi executat fiindcă îşi încălcase jurământul faţă de “Eterie”. Scopul “Eteriei”, bazată la Odesa, era internaţional: dărâmarea puterii religioase şi politice a Sultanului Otoman în întreaga Peninsulă Balcanică, cu ajutorul Ţarului Alexandru întâiul, şi al Patriarhului de la Constantinopol. Ori Tudor Vladimirescu dăduse prioritate obiectivelor sale locale din Ţara Românească, încurcându-i strategia lui Ipsilanti. În 1825, fraţii Golescu, boieri mari, întemeiază la Bucureşti a şasea lojă din România: “Societatea filarmonică”, la care aderă jumătate din protipendada politică, economică şi socială din oraş. Dar cea mai mare şi vestită lojă românească va fi a şaptea : “Steaua Dunării”, întemeiată la… Bruxelles, în Belgia, în 1850, în refugiu, de “fraţii farmazoni”, care făcuseră în 1848 revoluţia “paşoptistă” cu tricolorul albastru-galben-roşu însemnând “Libertate, Dreptate, Frăţie”, principii de bază ale francmasonilor.
La aceşti “farmazoni vechi” se adaugă o seamă de studenţi români din Franţa, unii iniţiaţi în loja “Athénée des Étrangers” (Ateneul străinilor) : printre ei, Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti, Carol Davila, Spiru Haret… Cum se zicea odinioară la Bucureşti : “începi student, continui farmazon, devii savant sau ministru, şi termini călcat în picioare de mulţime sub formă de Bulevard”. Într-adevăr multe din bulevardele din centrul oraşelor româneşti au numiri de francmasoni celebri.
Doritori de a stabili un stat de drept bazat pe principiile democraţiei parlamentare şi ale dreptului pământean, francmasonii români au înfiinţat numeroase societăţi şi reviste literare (Junimea), asociaţii filantropice sau chiar societăţi revoluţionare secrete (Frăţia). Prin ele sau individual, au activat intens pentru întregirea României în 1918, atât în consiliile româneşti din Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Ardeal şi Basarabia (Sfatul Ţării), unde au militat pentru o unire necondiţională cu vechiul Regat, cât şi la Conferinţa Păcii de la Paris, pentru recunoaşterea noilor graniţe, iar în Parlamentul României pentru extinderea în Vechiul regat a anumitor noi legi mai democrate, atunci votate în noile teritorii (de exemplu reforma agrară, şcoala peste tot obligatorie şi dreptul de vot pentru ambele sexe, sau cetăţenia fără discriminări de credinţă sau de limbă). În aceste dezbateri, în care erau adversari ai naţionaliştilor, ai marxiştilor şi ai partizanilor dreptului strămoşesc, nu totdeauna francmasonii au avut ultimul cuvânt. Dar într-un răstimp de 5 ani, mulţumită activităţii lor, România a devenit o monarhie parlamentară unitară modernă, în care majoritatea problemelor constituţionale, agrare şi de drept erau rezolvate, şi a cărei imagine pe scena internaţională era deosebit de pozitivă.
Francmasoneria română care luase o mare dezvoltare în perioada interbelică, fiind uneori implicată şi în câteva afaceri lumeşti, este închisă în 1938 printr-o înţelegere (aprig contestată, dar motivată de situaţia politică şi de atacurile legionare) între regele Carol al II-lea şi Marele maistru Jean Pangal. Ea devine clandestină în timpul celui de-al doilea război mondial, dar masonii, numeroşi în administraţia Serviciului maritim român, au ajutat refugiaţii şi prigoniţii (majoritar evrei) să fugă de la Constanţa la Istambul între 1940 Si 1944. Aceste nave au salvat mii de persoane, şi ar fi putut salva mai multe fără torpilele sovietice (episodul tragic al navei „Strume”). Alţi „drepţi-cetăţeni” ca de pildă farmacistul Beceanu din Iaşi sau primarul Cernăuţilor, Traian Popovici, au salvat deasemenea mii de evrei, dar numele lor au fost date uitării, fiindcă deşi Traian Popovici este recunoscut „drept” având o stradă la Bucureşti şi o statuie la Tel-Aviv, nici evreii nici românii nu au cultivat memoria lor (istorici ca Radu Ioanid sau Carol Iancu le reproşează că nu i s-au opus făţiş mareşalului Ion Antonescu, iar naţionaliştii îi socotesc „trădători de neam”).
După război, obedienţele masonice, autorizate din nou, dar ameninţate de partidul comunist care le socotea „organizaţii burghezo-moşiereşti”, se uniră în 1945 într-o „Francmasonerie unită a României”, în frunte cu generalul Pandele şi cu scriitorul Mihail Sadoveanu. Dar în ciuda încercărilor acestora de a împăca francmasoneria cu partidul, comuniştii nu puteau tolera o organizaţie pe care să n-o poată controla zi de zi. În 1948, după arestarea multor francmasoni cunoscuţi sau descoperiţi (în parte mulţumită listelor întocmite de legionari), comuniştii hotărăsc desfiinţarea francmasoneriei în România. Mihail Sadoveanu scapă de arestare trecând definitiv în partid şi manifestându-şi făţiş dispreţul pentru fostele sale principii, dând manifestului său pro-Stalinist titlul Lumina vine dinspre Răsărit, care în simbolica masonică înseamnă ceva total potrivnic stalinismului, anume căldura iubirii frăţeşti şi luminarea minţii prin cunoştinţă şi libertate…
La data de 27 décembre 1989, la Bucureşti, francmasonii supravieţuitori se întâlnesc în fostul Templu din strada Radu de la Afumaţi şi pun la cale renaşterea Francmasoneriei române. În Octobrie 1990, la Paris, francmasonii români din exil creează Marea Lojă Naţională a României. Această mare lojă cuprinde trei loji: Steaua Dunării, România Unită şi Solidaritatea. Alexandru Paleologu, atunci ambasador al României la Paris, este ales Mare Maistru. În februarie 1991, se deschide loja Concordia depinzând de Marea Lojă Naţională Unită din Anglia, prin intermediarul Marelui Orient din Italia, a Marii Loji naţionale franceze şi a Marii Loji din Austria. În mai 1991, se deschide loja Humanitas a Marelui Orient (din Franţa). În 1992, deschiderea altor două loji, la 24 ianuarie 1993 face posibilă întemeierea Marii Loji Naţionale din România.
Evident trebuiau să apară şi dezacorduri : 13 loji creează separat un District Transilvania care, în martie 1996, împreună cu câteva loji de obedienţă franceză, formează Marea Lojă Naţională Unită din România. În 1997 se unesc cele două Supreme Consilii. În iulie 2000, Marea Lojă a României şi Marea Lojă Naţională din România au tentat să se unească. În 2003, Marea Lojă Naţională a României şi Marea Lojă Naţională din România s-au federat într-o Confederaţie a Marilor Loji din România de Rit Scoţian Antic şi Acceptat.
Astăzi există în România nouă grupări masonice :
* Marea Lojă Naţională a României.
* Marea Lojă Naţională din România.
* Marea Lojă a României.
* Marea Lojă Naţională Unită din România.
* Marea Lojă Feminină a României.
* Marele Orient al Romaniei.
* Dreptul Uman din România.
* Marea Lojă a Transilvaniei.
* Marea Lojă ,,UMSOI” .
În 2009 francmasonii români sunt aproximativ 7500, dintre care 7000 „regulari” (obedienţele iniţial anglo-saxone ale Marilor Loji naţionale) şi 500 „liberali” (obedienţele franceze ale Marelui Orient şi a Dreptului Uman). Pe lângă şi printre aceastea, există cercuri mai restrânse („gradele superioare”) care îşi iniţiază membrii în cunoaşterea mai profundă a simbolisticii şi a istoriei esoterice şi spirituale a omenirii.
sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Francmasoneria
trimite unui prieten
Filed under: Francmasonerie | Francmasoneria, învinge sau mori, Mare arhitect|No Comments
Cabala (Kabbala) este o tradiţe esoterică ebraică, existând de pe vremea lui Rabbi Simion ben Yochai (sec.2 d.C.), completată în Evul Mediu (Zohar), apoi în epoca modernă (Hasidism).
Cabala (de la cuvântul neo- hebreu gabala) înseamnă în ebraică primire, transmisiune, tradiţie, adică receptarea unui patrimoniu de natură divină, transmiterea lui de către adepţii acestei credinţe, precum şi interpretarea şi îmbogătirea lui.
Se greşeşte când este considerată o lucrare magică, supranaturală.
Este vorba despre un patrimoniu general al iudaismului, existând o relaţie între concepţia ştiinţifică a Cabalei şi ştiintele naturii.
Cabala, filozofia religioasă a poporului iudaic, formează şi esenta filozofiei progresiste francmasonice.
Cabala a furnizat Francmasoneriei sceptrul lui Solomon, Steaua lui David, simbolismul numerelor şi faimosul Arbore Serfirot (al lumii), precum şi originea celor Trei Mari Coloane masonice: Înţelepciunea, Frumuseţea şi Forţa.
În afara de Francmasonerie, mai sunt şi alte ordine, mai ales religioase, care îşi au originea în Cabala.
Cele patru teme principale ale Cabalei sunt:
1. Dumnezeu e o energie inteligentă multidimensională, inaccesibilă organelor noastre de simţ, dar omniprezentă, participantă nemijlocit în toate formele de materie din care este creat universul vizibil.
2. În creaţia materială sunt prezente pretutindeni ambele sexe; orice lucru este în acelaşi timp masculin şi feminin.
3. Spre a-şi oferi o autocunoaştere, în forţa hiperinteligentă numită Dumnezeu - deci în oricare fiinţa din Creaţie - exista simultan atât binele cât si răul (dualism).
4. Reîncarnarea este un fapt incontestabil (tema este prezentată pe larg în cartea Zohar).
În încheiere putem afirma că prin întregul ei conţinut Cabala este un adevărat sistem esoteric, în care învăţătura veche era transmisă sub forma unui cod hermeneutic. Ea este precursoarea Hasidismului şi a influenţat şi mari spirite creştine (Pico della Mirandola, Reuchlin, Böhme).
sursa: http://www.mlnr.ro
trimite unui prieten
Filed under: Francmasonerie | Cabala, ebraica, Francmasonerie, Reincarnare, Solomon, Steaua lui David|1 Comment
Tribunalul federal administrativ din Elvetia a decis ca UBS sa nu transmita americanilor datele privind conturile pe care cetatenii SUA le aveau la banca elvetiana (conturi prin care se banuia ca statul american era vaduvit de consistente sume de bani). Prea tarziu insa. Fisierele fusesera transmise in SUA cu doar cateva ore inainte.
Discutia asupra secretului bancar e veche si va trebui abordata cu toata seriozitatea. Exista argumente pro si contra la fel de puternice, eu personal fiind pentru o solutie de mijloc. In anumite circumstante secretul bancar poate functiona, dar sunt cazuri in care mentinerea lui devine chiar periculoasa.
Una peste alta, autoritatile elvetiene se tem acum ca, odata facut acest compromis cu SUA, clientii straini cu bani multi isi vor retrage banii din Elvetia si ii vor muta in Singapore sau in Emirate.
Dan Popa
sursa: http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-5437261-justitia-helveta-decis-ubs-nu-transmita-conturile-americanilor-prea-tarziu-fisierele-erau-deja-predate.htm
trimite unui prieten
Filed under: General | bani, Elvetia, Emirate, secretului bancar, Singapore, SUA|No Comments
Un razboi care nu se mai poarta cu arme militare. Un razboi economic, care a cuprins toate natiunile lumii. Un razboi care, asa cum vad eu lucrurile, va aduce pentru prima oara in istoria omenirii, legitimarea nu numai a necesitatii unei noi ordini mondiale economice, insa va fi pretextul ideal pentru ca omenirea, sa renunte la libertatile ei, primind in schimb dreptul de a trai.
Asa cum in al II-lea razboi mondial, natiunile lumii au fost antrenate pe rand in ecuatia militara a conflictului militar planetar, tot asa se intampla si acum. Una dupa alta tarile lumii resimt efectul de domino, economiile se prabusesc angrenate in cel mai mare conflict economic planetar. Oricat de mult ne-am amagi, nici Romania nu va scapa fara sa resimta dur reculul acestui conflict , in care natiunile lumii, nu mai sunt neaparat situate in aliante militare sau economice antagoniste, ci mai degraba, va apare irefutabil necesitatea adoptarii unui plan planetar pentru depasirea efectelor devastatoare ale crizei.
Uitati-va in Italia, acolo unde nu era suficient ca armata era prezenta deja pe strazile tarii, dar s-a mai dispus prin lege, si infiintarea garzilor civile, fapt absolut inacceptabil intr-un stat care ar trebui guvernat de lege si institutii si nu de forta paramilitara a unor grupari civile. Una cate una, libertatile noastre se topesc in fata necesitatii de a depasi aceasta criza. La finalul ei, eu cred ca omenirea va intra in faza mondializarii. In maxim 10 ani, acest lucru va deveni realitate, intrucat civilizatia va avea de ales intre brutala extinctie din cauza foamei si a haosului social, sau alternativa anihilarii libertatilor, contra unei societati puternic controlata de stat.
Dupa ce guvernul Islandei a anuntat ca demisioneaza din cauza crizei, urmand sa se organizeze alegeri anticipate in mai 2009 [ sincer va spun ca vom trai in Islanda o premiera mondiala, intrucat nici un politician nu se inghesuie sa preia puterea si sa isi asume deciziile in vremuri ca acestea ] , a venit si randul Letoniei.
Criza economică a lăsat Letonia fără guvern. Premierul Ivars Godmanis şi-a prezentat demisia, după ce două dintre cele patru partide ale coaliţiei guvernamentale de centru-dreapta i-au retras sprijinul. Deşi a rămas în funcţie, până la formarea unui nou cabinet, premierul demisionar nu mai poate semna acorduri internaţionale, în vreme ce Letonia a solicitat un credit de 7,5 miliarde de euro de la FMI.Credit pe care [ aviz urgent Romania ] nu se stie daca il va primi!Preşedintele leton, Valdis Zalters, a acceptat demisia şi a început negocierile pentru formarea unui nou guvern. Guvernul leton este al doilea din Europa care nu reuşeşte să facă faţă crizei economice şi financiare şi este nevoit să cedeze, după cel islandez.Letonia, care avea, în 2006, cel mai înalt ritm de creştere economică din Uniunea Europeană [ Romania avea in 2008 un ritm de crestere similar cu cel al Letoniei din 2006 !], a intrat, în urma crizei financiare, într-o recesiune brutală, care a provocat şi manifestaţii violente. Specialiştii preconizează o scădere a economiei naţionale cu 12% în 2009. În acelaşi timp, rata şomajului ar putea să ajungă la 50%, un record absolut pentru UE, venit pe fondul falimentelor masive ale companiilor nationale.Una cate una natiunile europene se prabusesc strivite de tsunami-ul economic.
Traim vremuri in care trebuie sa devenim mai responsabili, mai uniti. Ca politician dar si om de afaceri, anticipez ca suntem doar la inceputul unui lung sir de masuri care vor fi caracterizate de un puternic curent antisocial , insa se pare ca acesta este un pret pe care trebuie ca generatia noastra sa il plateasca. Omenirea se afla pe muchie de cutit, si poate oricand aluneca in prapastia haosului social, economic si militar. Al III-lea razboi mondial a inceput; sa speram ca va ramane doar un razboi economic al omenirii cu ea insasi. In al II-lea razboi Mondial au murit 50 milioane de oameni, din cauze militare. In al III-lea razboi mondial, bolile vor fi arma principala, si ele vor secera de 100 % mai multi oameni.
Urban Iulian - senator
sursa: http://www.urbaniulian.ro/2009/02/21/al-iii-lea-razboi-mondial-a-inceput/
trimite unui prieten
Filed under: Politica | Criza, faliment, România|No Comments
« Previous Entries||