Speaker's corner

Retragerea trupelor americane din Germania, momentul cheie ale independenței Berlinului față de SUA

Germania este principala țară a Uniunii Europene, fiind în topurile mondiale la aproape toți indicatorii economici. În plus, este a patra economie a lumii ca mărime, cu un PIB de 3,86 trilioane de dolari SUA. Dar acest lucru e contrazis în mod nefiresc de poziția sa de dependență și de lipsă de suveranitate în gestionarea politicii externe.

După înfrângerea din cel de-al Doilea Război Mondial, Germania a fost împărțită în Germania de Est (sub controlul URSS) și Germania (sub controlul administrațiilor americane, franceze și britanice), devenind linia de divizare a întregii Europe. Și foarte curând după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1949, Statele Unite au creat NATO – un proiect al cărui obiectiv oficial era „consolidarea stabilității și creșterea prosperității în regiunea Atlanticului de Nord”.

De fapt, Alianța Nord-Atlantică a devenit o formă de ocupație americană a Europei, ascunzându-se în spatele formulei de „protecție împotriva influenței sovietice”.

În 1955, la inițiativa Washingtonului, Republica Federală Germania a fost admisă în NATO ca parte a celei de-a doua extinderi, care a înrăutățit situația internațională. O astfel de atenție acordată Germaniei de către Statele Unite se explică prin faptul că însăși Casa Albă era hotărâtă ”să se ocupe” de noua ocupație a țării.

La acel moment, Pentagonul considera Republica Federală Germania ca principal cap de pod din Europa, deoarece existau toate condițiile necesare pe teritoriul Germaniei pentru a crea o infrastructură militară modernă a forțelor combinate ale NATO.

Potrivit guvernului german, la sfârșitul Războiului Rece, în Germania exista un număr maxim de soldați americani – peste 200 de mii de oameni – ceea ce este într-adevăr foarte asemănător cu ocupația, dar cu un pretext plauzibil.

Astăzi, potrivit diferitelor surse, în Republica Federală Germania există de la 39 la 52 de mii de trupe americane. Dar există motive să ne gândim la o posibilă ascundere deliberată de către Washington a numărului real de soldați ai Forțelor armate ale SUA atât în Germania, cât și în Europa în ansamblu.

De asemenea, pe teritoriul Germaniei se află sediul principalelor comandamente militare ale Forțelor Armate ale SUA pe componenta forțelor care acționează în spațiul european și african, controlate tot de americani, care gestionează de aici inclusiv dronele de război care operează în Afganistan, Yemen, Siria și Libia.

Toate acestea fac din Germania un participant involuntar la ostilitățile din Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Africa. Așadar, tocmai orașele germane cu baze militare americane situate în ele pot fi țintele atacurilor forțelor cu care Statele Unite sunt angajate într-o luptă armată pentru a apăra exclusiv interesele naționale americane. Altfel spus, Germania luptă în războaiele altora și își riscă proprii cetățeni și propriile orașe pentru a satisface obiectivele politicii americane.

Odată cu apariția lui Donald Trump, Germania are șansa de a se elibera de ocupația americană. Totul sub pretextul SUA de a cere mai multă participare din partea „aliaților” europeni în finanțarea activităților NATO. Cu acest motiv, Statele Unite retrag mai mult de 9.000 de militari din Germania, din cauza nerespectării cerințelor privind plățile financiare la bugetul blocului militar-politic (la nivelul a două procente din PIB-ul național).

Aceste informații sunt confirmate într-o declarație a secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, care a admis că discutat cu Donald Trump despre reducerea prezenței militare a SUA în Europa. În același timp, potrivit acestuia, încă nu a fost luată o decizie finală privind retragerea trupelor americane de pe teritoriul Germaniei.

Este semnificativ faptul că conducerea germană își apără în mod constant propriile interese în această privință. Iată de exemplu ambasadorul Germaniei în Statele Unite, Emily Haber, care a spus că trupele americane din Germania nu sunt pentru apărarea țării, ci pentru a asigura poziția avantajoasă a forței militare SUA îndreptate către Africa și Asia. Și acest lucru, așa cum s-a arătat deja, nu este benefic pentru Germania, care poate deveni o țintă din această cauză. Mai ales având în vedere numărul de „refugiați” aflați pe teritoriul său, printre care, potrivit agențiilor de informații germane, există destul de mulți teroriști care abia așteaptă un ordin de atac.

În acest context, ministrul german de externe, Heiko Maas, descrie relația dintre Washington și Berlin ca fiind „complexă”. Astfel, se vede cum conducerea militar-politică a Germaniei, chiar dacă folosește un limbaj politic și diplomatic, așa cum se și procedează în aceste situații, își aduce la cunoștința Casei Albe că nu are nevoie de „custodia militară” americană.

În plus, potrivit experților, sentimentele anti-americane câștigă forță în societatea germană și sunt lansate apeluri la revizuirea formatului de cooperare. Potrivit politicienilor germani, relațiile dintre Berlin și Washington sunt astăzi la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii.

La rândul lor, reprezentanții cercurilor de afaceri consideră că Germania trebuie să impună sancțiuni împotriva companiilor americane de energie și telecomunicații, precum și să majoreze impozitele pe livrările de gaze naturale lichefiate americane.

Vremea corectitudinii politice în relațiile germano-americane a trecut, iar acest lucru nu necesită argumente suplimentare. Europa este obligată într-o manieră decisivă să se apere de intervenția încă destul de activă a Washingtonului în afacerile interne ale statelor europene, acest amestec fiind însă strategia preferată a globaliștilor americani atât pe plan internațional, cât și în lupta lor internă cu Donald Trump.

Germania, în schimb, cu pragmatismul ei bine cunoscut, profită de SUA din interiorul blocului occidental, folosind relația privilegiată cu SUA pentru a-și vinde produsele americanilor, succces care o ajută să fie unul din cei mai mari exportatori ai lumii.

Germania este pregătită să își asume noul statut de țară suverană și se vede acest lucru și din felul în care impune și Uniunii Europene un parcurs mai independent față de hegemonia americană.

De asemenea, Berlinul nu s-a lăsat atras de Washington în starea de conflictualitate pe care SUA o provoacă permanent față de Rusia și China. Totul indică faptul că Germania dă tonul independenței la nivel european față de tutela SUA. Ce țări o vor urma?

Un articol de Teodor Bujor

Sursa imagine: USNI NEWS

Despre autor

contribuitor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu

Abonează-te la newsletter