Speaker's corner

Jean Maurer: “Mare problemă și cu filosofia asta de autoprotecție”

Mare problemă și cu filosofia asta de autoprotecție.
Ignorăm ca să nu ne enervăm sau ca să nu suferim. Acceptăm toate tâmpeniile pentru că cel mai deștept cedează, sau pentru că oricum nu putem schimba ceva. Ne punem speranța în Dumnezeu că o să aibă el grijă de noi, iar dacă totuși nu are grijă, înseamnă că are el un plan pe care noi nu îl înțelegem, dar sigur este în final de bine. Și astfel curge o viață plină cu compromisuri, abdicări, și acceptări pentru lucruri de neacceptat.
Sigur, sunt evenimente în viață care nu pot fi schimbate prin simpla împotrivire sau neacceptare. Lucruri dureroase unde percepția ta trebuie să se schimbe pentru a putea merge mai departe, sau pentru a putea să te bucuri din nou de viață. Moartea unui om drag, ar fi un astfel de exemplu, o boală chinuitoare, o trădare din partea unui om în care ai crezut. Astfel de lucruri pot fi profund dureroase și nedrepte, dar odată petrecute sunt ireversibile, deci nu ne rămâne decât să le acceptăm așa cum au venit, fără împotrivire, pentru că sunt peste voința noastră.
Alte lucruri însă pot fi schimbate, iar dacă nu încerci acest lucru, nu numai că te obișnuiești cu ele, dar chiar te “strici”, te transformi într-un om care nu ți l-ai planificat să devină așa.
Dacă stau să-mi aduc aminte cum îmi proiectasem să devin și să fiu în viață, și cum am ajuns să fiu de fapt, mă cam apucă un pic “depresiunea”.
Oricât mi-aș face vânt ca calul din bășină, tot nu pot să nu recunosc că sunt destul de departe de ce îmi imaginam că am să fiu, cel puțin din anumite aspecte care mi-au fost dragi în anii tinereții.
Spre exemplu îmi imaginam că voi deveni un fel de prinț pe un cal alb, și cu sabia dreptății agățată la șold…! P.la prinț, P.la cal alb și p.la și sabie…, am ajuns un pensionar, călăresc o mașină de duzină, nici măcar albă ci gri, și port în buzunar un briceguț cu care mă mai scobesc sub unghii.
De alte avantaje al vârstei nici nu merită să mai vorbesc, pentru că cu vârsta nimic nu devine mai bun…! S-ar zice că devii mai înțelept…., ete pârț…, nici vorbă…, doar ai ceva mai multă experiență, respectiv ai trecut prin mai multe evenimente, ceea ce nu înseamnă automat înțelepciune…! Deci nici asta cu înțelepciunea nu este sigură, că de vreun șpagat nici nu poate fi vorba.
Și cu toate astea, ceva s-a îmbunătățit: am devenit mai cârcotaș, mai vehement, și găsesc mai repede argumente atunci când mă cert cu babe și moși că mine. Și dacă nu găsesc, mă scol și plec bombănind, nu atât repede cât cu multă determinare, chit că nu îmi este în totdeauna clar unde mă duc…, dar important este că plec, și sigur că mă și întorc de îndată ce uit de ce am plecat. Ceea ce mi se întâmplă din ce în ce mai des.
Și uite așa mă împotrivesc eu lucrurilor care nu îmi convin acum la bătrânețe, că să nu-mi stric caracterul, și să recuperez delăsarea din tinerețe. Pentru că dacă atunci îmi puteam permite să mă doară în c.r de ceva, astăzi nu mai este cazul, pentru că la bătrânețe orice durere poate fi fatală….!
El Comandante.

autor:  Jean Maurer

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu