Puncte de vedere

Trăim experimentul Avicenna. Lupul ne privește, noi murim de frică

Nu pot să mă racordez la problemele politice actuale deși năvălesc peste mine sfidând până și legea unității și luptei contrariilor, cu care am avut de furcă în anii studenției și pe care nu am prea înțeles-o niciodată. Nu pot să mă gândesc la alegerile despre care se vorbește atât, la lupta politică acerbă, în care cei care ne conduc se avântă cu disperarea celui care simte că ar putea să-și piardă din privilegii. Nu pot, deoarece știrile privind victimele acestui nenorocit Covid curg fluviu furându-ne fărâma de liniște ce ne-a mai rămas .

La conferințele de presă privind starea de sănătate a populației toți spun cam aceleași lucruri prin care se induce groaza, încât îmi vine în minte experimentul Avicenna, care a demonstrat cum funcționează frica. Vreau să reamintesc acest sinistru experiment, care se pare că este pus în practică, voit sau nu, în această perioadă.

Au fost puși, în două cuști separate, un lup adult și un miel. Amândoi erau sănătoși, amândoi aveau mâncare bună și suficientă în cușca lor. Prin urmare, aveau tot ceea ce le era necesar traiului. Cuștile celor două animale au fost așezate la distanță rezonabilă, dar în așa fel încât să se poată vedea foarte bine unul pe celălalt.

Lupul, lacom de felul lui, după ce a mâncat ceea ce i se oferise, a salivat uitându-se la miel și și-a făcut simțită intenția urlând ca lupul. Deși era sătul, a încercat să evadeze din cușca lui pentru a ajunge la miel. Acest lucru s-a întâmplat zi de zi și noapte de noapte.

Mielul, inocent și singur, simțindu-se lipsit de ocrotire, paralizat de frică, nu a putut să mai mănânce, nici să doarmă, nu mai avea tihnă și odihnă, deși zilnic i se punea în cușcă mâncare și apă. Prezența lupului era o amenințare reală, iar el doar a tăcut copleșit de amenințarea morții așa că în a șaptea zi a experimentului s-a stins din viață. Tăcut, singur și înfricoșat.

Nu cred că trebuie să fac echivalența între acest experiment înfricoșător și situația actuală în care nu mai contenim să ne numărăm morții ceea ce demonstrează că măsurile luate nu sunt cele mai eficiente.

Autor: Silvia Bodea

Sursa: cristoiublog.ro

 

Abonează-te la newsletter