WikiLeaks: Anarhie sau război electronic?

WikiLeaks se schimbă din dispută filosofică în subiect al unei cenzuri grave, care afectează coloşii de presă situaţi de partea dezvăluirilor incomode

Cuvântul care revine obsesiv în ultima vreme în scandalul WikiLeaks este „anarhie“, folosit mai des decât „spionaj“ sau „abuz sexual“, celelalte capete de acuzare împotriva lui Julian Assange, fondatorul WikiLeaks. Mizând pe teama de dezordine, autorităţile ignoră propriul haos, iar afacerea capătă accente de commedia dell’arte, cu tot soiul de oficiali care-şi dau cu stângu-n dreptul. Însă, dincolo de micile comedii, iau amploare abuzuri grave ale autorităţilor, în paralel cu ameninţări tot mai serioase din partea unei comunităţi solide de hackeri, care ar putea deranja extrem de grav fluxurile financiare globale.

Părăsit de prieteni, ajutat de necunoscuţi
Fondatorul WikiLeaks, Julian As­sange, a rămas săptămâna trecută fă­ră câţiva dintre cei mai apropiaţi co­laboratori ai săi. Aceştia consideră că Assange a investit prea multe dintre resursele portalului în afacerea „tele­gra­melor“ corpului diplomatic al SUA, drept care au pornit propriul portal de denunţare a afacerilor pe care guvernele încearcă să le ascun­dă de ochii lumii – OpenLeaks.com. No­ua oganizaţie este deja descrisă de me­­dia ca fiind „rivala“ WikiLeaks, iar fon­datorii (parte din ei fondatori ai Wi­kiLeaks) nu au făcut niciun gest, până la închiderea ediţiei noastre, pen­­tru a contrazice poziţionarea ca „ad­­versari“ ai lui Assange, ba chiar l-au acuzat pe acesta că a „slăbit“ or­ga­ni­zaţia. Noul portal va fi inaugurat luni.

În paralel, situaţia lui Assange a rămas neclară: justiţia britanică i-a aprobat eliberarea pe cauţiune, sub strictă supraveghere, însă procurorii suedezi au contestat decizia şi cer în continuare extrădarea în Suedia, pentru a fi judecat pentru „sex pe nepregătite“. Încă un motiv pentru gruparea de hackeri „Anonymous“ să ameninţe că vor lovi dur compa­niile care au tăiat finanţarea Wiki­Leaks – PayPal (care administra do­na­ţiile), Visa şi MasterCard (prin ca­re se făceau plăţi şi donaţii directe). Un software creat să „inunde“ (flood) companiile-ţintă, astfel încât să le blocheze activitatea, este deja activat la 9.000 de utilizatori, însă numărul de descărcări a ajuns la 300.000, toţi putând fi potenţiali atacatori ai victimelor pe care „Ano­ny­mous“ le listează ca fiind prioritare. Campania hackerilor, care poartă numele de cod „Leakspin“, a fost pro­movată şi pe YouTube.com, site aflat în proprietatea Google. Pe de altă parte, printre războaiele Wiki­Leaks se numără şi o dezvăluire conform căreia auto­ri­tăţile chineze au atacat serverele Google, fapt care nu le-ar fi produs nicio plăcere hacke­ri­lor chinezi, parte din ei fondatori ai Anony­mous, parte furnizori de in­for­maţii ai WikiLeaks. Războiul pe ca­re aceştia îl declară guvernelor poa­­te avea consecinţe greu de eva­luat, în cazul în care tranzacţiile fi­nanciare se dove­desc a fi nesigure, pentru pri­ma oa­ră după două de­ce­nii de domi­naţie a plăţilor electronice.

Anarchy in the US
Obsesiv, şi nu doar în media subordonate politic, afacerea WikiLeaks a readus în actualitate ideea de anarhie. Nu de libertate, nu de transparenţă, nu de control al contribuabilului asupra bugetului de stat, nu de de­buşeu pentru afacerile dubioa­se ale autorităţilor. Libertatea de in­formare şi-a identificat limitele teoretice şi a devenit o componentă a ameninţării la adresa statului. „Prietenii“ de pe Facebook („friends“) ai lui Assange nu ajută cu nimic, postând dedicaţii muzicale din categoria „Fuck Autho­rity“ sau postere gen „No al comunismo ni al capita­lismo“.

Primul fapt cert este că US Air Force a cenzurat accesul tuturor angajaţilor – însă nu a interzis doar site-ul WikiLeaks şi oglinzile sale, ci şi la „New York Times”, la britani­cul „The Guardian” şi la germanul „Der Spiegel”, instituţii de presă care au decis să preia conţinutul telegrame­lor secrete fără a-l comenta. Al doilea, fără niciun fel de pre­cedent în istoria democraţiei ame­ri­cane, a fost decizia Biroului de Manage­ment şi Buget din cadrul Casei Albe de a le interzice tuturor angajaţilor federali să acceseze, prin calculator sau dispozitive mobile, documentele secrete publicate prin intermediul WikiLeaks sau al altor site-uri (cf. edition.cnn.com). Cu alte cuvinte, dacă portarul de noapte de la un şantier unde o ma­re corporaţie construieşte avioa­ne invizibile pentru guvernul SUA a citit WikiLeaks de pe telefon, poate fi pierdut un contract de multe mi­liarde de dolari.

Ciudată pare apariţia cuvântului „anarhie“ în ştirile despre Wiki­­Leaks, cu o frecvenţă bătătoare la ochi, ţi­nând cont că unele texte au cu­vântul în titlu, fără să facă altceva decât referiri vagi şi modeste la anar­hia propriu-zisă. De exemplu, la cnn.com se poate citi „WikiLeaks stirs anarchy online“, iar textul, de vreo trei sferturi de pagină de ziar, are o singură referire la societatea dis­to­pică, în ultimul paragraf: „Ad­minis­traţia îşi va reveni, în cele din urmă, din această situaţie jenantă, dar experţii cyber avertizează că anarhia răspân­dită de WikiLeaks poate marca înce­putul unei epoci a «zonelor albe» de ­pe harta Inter­ne­tului“.

Alegerea viitorului apropiat: anarhie sau totalitarism?
Ce refuză ziariştii eleganţi să spună cu voce tare explică expertul în comunicare Gheorghe Moisescu: „Dacă nu exista, WikiLeaks trebuia inventat. Pentru că a relevat natura duală a Internetului ca mijloc de comunicare: benefic – în cazul Climategate, de exemplu, când a devoalat minciuna care a stat la baza isteriei mondiale cu încălzirea globală – şi faţa hâdă, schimonosită de ură şi avidă de anarhie ca în cazul publicării corespondenţelor secrete diplomatice. Deschisă fiind cutia Pandorei, Internetul nu va mai fi ceea ce a fost. Lipsit de reglementări izvorâte din normalitatea democraţiei, Internetul va deveni instru­mentul implacabil al anarhiei, conceput parcă de Bakunin însuşi. Cenzurat pretutindeni, după modelul chinezesc, va însemna moartea multor idealuri frumoase şi un crepuscul nedorit. Ce va fi? Singurul răspuns este că o nouă luptă cumplită va începe cu siguranţă“. În alte cuvinte: fie libertate şi prăbuşirea sistemelor, fie cenzură şi totalitarism.

Mrs Hillary, un alt tip de declaraţii jenante
Joaca declaraţiilor făcute cu creierul uitat acasă pare să fie o tradiţie în familia Clinton. În timp ce Casa Albă nu ştia ce să facă să o apere pe fosta Primă Doamnă şi dădea comunicate conform cărora „acuzaţiile sunt ridicole“ şi că „secretarul de stat Clinton face o treabă grozavă“, Hillary Clinton dădea o declaraţie ofi­cială, scuzân­du-se că i-a pus pe diplomaţii americani să spioneze diverse persona­lităţi, printre care şi Secretarul Ge­neral al ONU, Ban Ki-Moon. Conform dezvălui­rilor WikiLeaks, Hillary Clinton a solicitat informaţii despre numerele cărţilor de credit, adrese de e-mail, numere de te­lefon, pager şi fax, precum şi nu­me­rele cardurilor de fidelitate de la companii aeriene. Declaraţia, făcută în timpul unei întâlniri în Kazahstan, nu a fost însoţită de scuze la adresa lui Nursultan Nazarbaev, descris în te­le­gramele publicate de WikiLeaks ca fiind adeptul unui „stil de viaţă dominat de lux“, nici prim-ministrului kazah, Karim Massimov, descris ca „un pe­tre­căreţ care stă în discotecă toată noaptea“.

WikiLeaks naşte eroi huiduiţi
Prima mare afacere a WikiLeaks a fost decodarea şi publicarea filmării oficiale dintr-un elicopter american care a omorât fără motiv un grup de apro­ximativ 10 cetăţeni afgani neînarmaţi (doi dintre ei fiind jurnalişti) şi a rănit doi copii. Soldatul care a sustras în­registrarea, Bradley Manning (foto), este pe cale să fie decorat pentru eroism de către primăria Berkley, oraşul său na­tal. Decizia de a fi decorat a fost însă amânată pentru că soldatul nu şi-a re­cunoscut încă vinovăţia, putând fi acu­zat de spionaj.

SUA pun tunurile pe Assange
Conform articolelor din presa centrală americană, instituţiile federale muncesc la foc continuu pentru a putea argumenta o acuzaţie de spionaj împotriva fondatorului WikiLeaks. Assange riscă să fie condamnat dacă se dovedeşte că a încurajat sustragerea de date secrete din arhivele US Army. Bradley Manning, acelaşi care i-a furnizat lui Assange informaţiile referitoare la atacul nejustificat al unui elicopter american împotriva unor civili ne­înarmaţi, spune că Assange i-a pus la dispoziţie un server WikiLeaks pe care să încarce documentele, însă dialogurile invocate nu se regăsesc pe hard-disk-ul confiscat de FBI.

autor: Radu Rizea
sursa: sfin.ro