Putem considera biroul lui Mircea Băsescu, cel în care au avut loc întâlnirile cu membrii familiei Bercea, un fel de vizuină de serviciu, de grotă menită a adăposti, „pe șustache”, ingineriile gangsterești ale fratelui președintelui României. Câte blaturi, șmenuri și tunuri s-or fi pus la cale acolo, doar Dumnezeu știe. Tainele unei astfel de scorburi sunt mai adânci și mai pline de misterul promiscuității umane decât slipul unei centuriste fără apă curentă la hogeag.
De aceea mi se pare fascinant să ți se dea posibilitatea să vezi scene reale dintr-o astfel de cloacă, să poți descoperi direct, frecându-te la ochi, cum operează interlopimea și cum se amestecă jegurile mari cu jegurile mici atunci când febra lăcomiei și disprețul față de lege nu mai pot fi stăvilite.
Ce ne-a prezentat Antena 3 zilele trecute nu este trailerul unui nou film de Francis Ford Coppola sau de John Huston ci este realitate românească pură, un cocktail putrefact pe bază de procurori, servicii secrete și mafioți, atât de bine omogenizați în shakerul sforăriilor de gașcă încât binele nu mai apare nici măcar ca figurant.
Altceva decât conținutul dezvăluirilor din aceste filmulețe vreau însă să comentez aici. Pe fond, lucrurile sunt atât de limpezi și „albastre”, încât în ultimul interviu de la B1, Traian Băsescu a mers până acolo încât le-a interzis reporterilor din studio să aducă măcar vorba de chestiune, bașca să-i adreseze vreo întrebare pe această temă. Ion Cristoiu a luat rău de tot apă la cipici pretându-se la o asemenea descalificantă omertă. Ce ar fi riscat făcându-și meseria cu onestitate față de privitori? În fine …. Până la urmă, iată, dimensiunea contează.
Eu am fost sedus de efectul de rotunjime produs de dubla filmare a vizuinii lui Mircea Băsescu. Atât prin tehnica SRI cât și prin acul de cravată al lui Băsică. Ceva, ca la geometria descriptivă: elevație, plan, profil. Ceea ce dă un reconfortant sentiment de orientare și mai bună înțelegere.
Binomul, pregătind flagrantul gândit și ordonat de „fratele Traian”, a avut grijă să nu-l prindă în cadru pe „bosul cel mare”. Așadar, în filmările prezentate recent, Mircea Băsescu există doar în off. Auzindu-l ce și cum spune, simți o adâncă frustrare nevăzându-i chipul.
Din primele filmări însă, realizate de Băsică și prezentate în urmă cu un an, am putut admira tocmai ce lipsește acum. Adică fața încurcată a aranjorului, mâinile sale înotând prin aerul încărcat, pentru a scoate la liman încercările stângace de eschivă, explicații, scuze și promisiuni cu care încerca să-i prostească pe țigani. Dar din filmările lui Băsică nu vedeam ce mai e prin jur. Filmările SRI-ului ne arată. Iat-o, de pildă, pe doamna Doinița (soția lui Mircea Băsescu), cea care declara la proces, sub prestare de jurământ, că nu are habar de tărășenie. Și altele, și alții.
Un element spectaculos, rezultat din punerea cap la cap a filmărilor din cele două surse, este și modul în care Mircea Băsescu încearcă să-și schimbe discursul când știe că este înregistrat de SRI. Încearcă – încearcă, dar nu-i prea reușește. Când mai cere 30 000 EUR pe lângă milionul deja dat, este atât de luat de apă încât nu pomenește nicio vorbuliță despre vreun posibil avocat, pentru a da un cât de mic suport explicatiei pe care încearcă s-o acrediteze acum, că banii ar fi fost destinați acestuia. Nici când i se amintește că a fost înregistrat spunând că o parte de bani a ajuns la Traian, nu e în stare să eschiveze mai bine: „oi fi spus, cine știe ce-oi fi spus…”.
În fine, încercarea de mușamalizare a cazului de către DNA este mult mai evidentă prin punerea alături a celor două seturi de filmări. Multe secvențe grave pentru familia Băsescu („știe, bă, crezi tu că nu știe”, dar și altele) lipsesc din probatoriul filmic depus de DNA la dosar și prezentat nouă de către A3. Cum lipsește și acea scenă, pe care clanul Bercea susțină că a înregistrat-o, în care Mircea Băsescu ar mărturisi în clar că o parte din bani a ajuns la Traian.
După cum lesne se observă, atât instituțiile care susțin că ne apără de corupți cât și corupții folosesc cam același „modus operandi” în încăierările pentru existență: înregistrări în draci, video și audio, apoi truncherea acestora după interese și încercarea de folosire a lor pentru intimidarea adversarului.
Sunt acuzați țiganii că scot filmulețele cu țârâita, după cum cred ei că-i avantajează, și că nu au încredere în justiție. Ba, mai mult, că o obstrucționează, neîncredințând acesteia, fără reținere, tot ce-au filmat.
Oare DNA face altfel? De când deține înregistrările pe care le-am văzut recent? Cam de prin 2013, am înțeles! Le-a folosit, a deschis vreun dosar împotriva lui Mircea Băsescu până când Antena 3 a dat pe post filmările lui Băsică. Nu. Și atunci?
Stat contra corupție sau gangsteri contra gangsteri?
Sunt convins că fișetele binomului sunt ticsite cu înregistrări tari despre Traian Băsescu și camarila lui. Sunt însă ținute acolo, la păstrat, pentru orice eventualitate. Pentru a fi sau nu folosite, după caz și interese de grup.
Este asta justiție? Și, mai ales, independentă?
Vă rog, nu mă faceți să râd! Râsul îngrașă.
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu