Politică

Un scandalagiu în fruntea statului

Președintele Iohannis a preluat cu stângăcie cam toate reflexele negativ-ridicole dâmbovițene. Lupta pentru putere îl arată pe primul om din stat, un simplu scandalagiu, încadrându-l în galeria micilor și marilor mercenari politici-instituționali. Situația politică a președintelui Iohannis, care s-a relaxat ca nimeni altul dinRomânia, de- a lungul mandatului, deșii diferită de a PSD-ului, sintetizează profilul unui activist comunist căruia nunî pasă decât de situația personală.



Klaus Iohannis se află intr-o situație cumva penibilă, pentru că nu a depășit faza inspectării chiuvetelor și toilletelor de la Cotroceni și a casei președintelui. Dacă atribuțiile presedintelui sunt reduse, cu atât mai mult Klaus Iohannis avea obligația să fie cât mai eficient în context.

Toate mesajele venite din partea președintelui au dovedit autosuficiența cuiva care pur și simplu se află în treabă, nicicum a unui responsabil față de societatea românească. La atâta exigență gneralistă, întemeiată în principiu, de ce nu a cerut dizolvarea Parlamentului, nominalizarea vinovățiilor instituționale. Războaiele imaginare, cu blocarea numirii în funcții ministeriale, pot fi asimilate celor care protestează înțelegând astfel să blocheze drumurile publice.

Într-atât de dependent de servicii este Klaus Iohannis încât pare un artefact pe scena unei comedii politice. Cu asemenea oameni în fruntea statului situația generală a devenit sub orice norme. Președintelui Iohannis a început să-i placă tot mai mult scandalul de mahala, arătându-se a fi șeful tuturor celor pe care îi apostrofează. Ce poate rezulta de aici, nu e greu de anticipat.

O campanie electorală agresivă, în fapt imposibilă pentru a selecta oameni și a genera responsabilitățile unor mandate. Președintele Iohannis este scos la înaintare pe post de om odihnit, relaxat, cu o conștiință politică plată, inexistentă, care poate face orice afirmație în slujba comandamentelor care se ocupă cu prostirea unei țări întregi, ajunsă la ananghie.

Autor: Ioan Vieru

Sursa: Cotidianul