Analize și opinii Politică

Statutul de victimă în România

Nu este tocmai comod să fii român. Și devine tot mai dificil să îți dorești să rămâi așa. Și nu doar datorită contextului economic sau a sărăciei implicite, nici a mizeriei morale în care se complace societatea. Ci, datorită statutului de victimă sigură pe care îl afișăm cu obstinență. Subiectivi prin vocație, boicotăm istoria și ne victimizăm singuri, neștiind sau nefiind în stare să răspundem prompt și cu eficiență celor care ne transformă în victime.

Ne acceptăm statutul, ne lamentăm dar nu mai acționăm. O victimizare care este rezultatul propriului sistem fatalist de a percepe lumea. Cum viziunea despre viață a românului este în sens de predestinare, de soartă implacabilă, în mentalitatea românească victimizarea este o consecință inevitabilă. Determinând o atitudine circumscrisă unei stări patologice. Și, totuși, prezente…

Cum să nu fie românul o victimă a istoriei, a ungurilor, a rușilor, a evreilor, a masonilor, a mogulilor, a inundațiilor, a ORICUI și a ORICE? Cum să nu fie identificați cu ușurință vinovați, dar fără ca victima să își asume vreo responsabilitate în acest algoritm al unei relații disfuncționale? Uitându-se un element esențial în această ecuație istorică: agresorul, de cele mai multe ori, acționează atât cât îi permite victima!

Am învățat să trăim și să ne comportăm ca atare. Victime sigure ale unor împrejurări pe care le “tolerăm“ prin “blândețea“ noastră proverbială. Fără să mai acționăm, fără să mai protestăm. Evitând să le mai transformăm. Destinul ne modelează mentalitatea, iar pasivitatea în fața sorții devine o trăsătură comună.

Oare ce s-ar întâmpla dacă victima n-ar mai simți satisfacția de a fi călcată în picioare? Și ar reacționa, învățând să protesteze democratic? Renunțînd la statutul de victimă în fața unui agresor cinic!

P.S. Săptămâna aceasta în Franța au fost proteste pe stradă. Împotriva creșterii vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani. Și-au exprimat protestul între 1 milion de francezi (spun polițiștii) și 2 milioane (după surse sindicaliste). Și nu era vorba despre tăieri de salarii…

Desigur, este vorba despre Franța. Dar și România, dacă îmi aduc bine aminte, are pretenția că s-a integrat în Uniunea Europeană. Deocamdată, ne mulțumim cu pretenția!

prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Din ce in ce mai des vad astfel de discursuri… Se discuta de romanul victima atat a altora cat si a propriei prostii, de incapacitatea de reactie, de obedienta, de turma punand in antiteza reactia societatilor democratice:greci, francezi, spanioli care ies cu milioanele in strada cand masuri anticriza cu mult mai ”subtiri” le sunt aplicate.
    Presa, si in special cea televizata care este mult mai vocala, face tot ceea ce poate pentru a incita, pentru a provoca iesirea in strada ca singura solutie! Va amintiti cand in primavara erau anuntate miscari sindicale? Televiziunile de stiri se pregateau parca de razboi obsedant transmitand promo-uri mobilizatoare pentru grevele ce se vor intampla…Iar cand in Piata Victoriei s-a dansat pinguinul au incetat brusc ca treziti de un dus rece. Acum au inceput iarasi cu ”marile miscari sindicale” de la sfarsitul lui septembrie.
    Toate acestea imi amintesc de un filmuletz pe care l-am vazut pe Animal Planet: Charlie era un cimpanzeu de 6 ani tinut intr-o cusca. Sistematic, cand in fata custii se strangea un public platitor suficient de numeros (inclusiv copii!!!) era stropit cu apa si impuns cu un bant pentru a-i declansa reactii violente. Se batea cu pumnii in piept si scotea sunete disperate spre amuzamentul publicului. Cand a fost salvat si dus intr-o rezervatie era atat de traumtizat incat a refuzat sa se apropie de ceilalti cimpanzei. Intr-o zi masinii unui ingrijitor i-a bubuit un pneu iar Charlie a facut infarct si a murit. Am plans isteric SI pentru ca am inteles ca la randul meu …sunt acel cimpanzeu. Ma las impunsa de batul manipulator al presei care isi doreste de la mine REACTII, sa ies in strada, sa ma manifest, sa ”protestez democratic”. Finalitatea ar fi ca astia de acum sa pice. Ca sa vina CINE in loc?
    Toti vorbesc de servilism si de cat de mamaliga e acest popor. OK. Ne tansformam in fiare care isi apara drepturile si refuza sa mai fie calcati in picioare…dar ce urmeaza dupa, cine va fi cel/cei care vor FACE ceva cuantificabil si eficient pentru Romania? OK. Ma curat de ”mizeria morala” in care se complace societatea? Ce se va intampla insa cu noua societate albita?
    Pana cand nu voi gasi raspuns la aceste intrebari, eu mic purice al unei societati corupte, va spun voua monumente de moralitate sociala ca nu voi iesi in strada. Nu ma voi duce sa platesc impozite aberante pt al meu PFA neproductiv, nu voi da spaga politistului care m-a prins conducand cu viteza, nu voi arunca hartii pe strada. Dar nici nu voi fi cimpazeul vostru!!!

  • to anca,
    In politica totul este relativ. Nu putem activa cu lucruri absolute. Din acest motiv niciodata nu poate fi prezis viitorul, ci asumat doar prezentul. Din acest punct de vedere este o mare eroare de a arunca blamul asupra intregii clase politice si de a refuza sa intrezarim oameni care chiar au solutii. Pasivismul este contraproductiv din acest punct de vedere. Nu putem sti daca o schimbare este neaparat mai buna, insa putem sti daca prezentul este rau. Si daca prezentul este cel pe care il stim, atunci o regula de bun simt impune actiune in vederea schimbarii. Nu ne putem ascunde in indiferenta sub motivul ca oricum altii mai buni nu sunt. SI mai bine oricum nu are cum sa fie. Niciodata nu putem afirma cu certitudine acest lucru fiindca nu putem cunoaste viitorul. Acest tip de gandire ne impinge in refuzul de a actiona si de a ne linisti astfel constiinta. Statutul de victima este o realitate si pana nu ne asumam aceasta situatie nu avem posibilitati de redresare. Fiindca politica nu este facuta doar de politicieni, ci si de cetateni. care ar trebui sa inteleaga ca au dreptul de a protesta!!! Macar atat…

  • to anca,
    In politica totul este relativ. Nu putem activa cu lucruri absolute. Din acest motiv niciodata nu poate fi prezis viitorul, ci asumat doar prezentul. Din acest punct de vedere este o mare eroare de a arunca blamul asupra intregii clase politice si de a refuza sa intrezarim oameni care chiar au solutii. Pasivismul este contraproductiv din acest punct de vedere. Nu putem sti daca o schimbare este neaparat mai buna, insa putem sti daca prezentul este rau. Si daca prezentul este cel pe care il stim, atunci o regula de bun simt impune actiune in vederea schimbarii. Nu ne putem ascunde in indiferenta sub motivul ca oricum altii mai buni nu sunt. SI mai bine oricum nu are cum sa fie. Niciodata nu putem afirma cu certitudine acest lucru fiindca nu putem cunoaste viitorul. Acest tip de gandire ne impinge in refuzul de a actiona si de a ne linisti astfel constiinta. Statutul de victima este o realitate si pana nu ne asumam aceasta situatie nu avem posibilitati de redresare. Fiindca politica nu este facuta doar de politicieni, ci si de cetateni. care ar trebui sa inteleaga ca au dreptul de a protesta!!! Macar atat…Si fara a ne simti cimpanzei!!!

  • @Pro Atitudine Ideea de baza e ca refuz cu incapatanare sa fiu victima cuiva! Ok ies in strada si protestez…dar atata timp cat stiu ca nu sunt nimic alceva decat o unealta in mana altor agresori care la randul lor ma vor transforma in victima, cum am precizat, refuz sa le fac jocul. Am cazut in aceasta capcana de prea multe ori; ‘Fool me once, shame on you; fool me twice, shame on me’
    Asa ca aleg sa protestez in felul meu si sa nu creditez spaga, coruptia, incompetenta. Aleg sa fac politica tinand cont de etimologia acestui termen: ”apararea cuvantului Lui Dumnezeu in cetate” care inseamna a fi corect, onest, loial unor principii de moralitate si nu unor indivizi. Gresec? Poate dar e o greseala asumata. Iar atunci cand voi gasi acel lider care sa ma motiveze, ca imi va demonstra ca demersul sau are o finalitate alta decat parvenirea personala eu voi fi in spatele sau.

  • PS Iar a porni de la ideea ca in politica totul este relativ este cea mai mare greseala care se poate face. In politica ar trebui ca totul sa fie fundamentat corect, sa nu existe acea relativitate care lasa locul interpretarilor. In politica, cu ajutorul politicienilor se construieste o tara, un popor, un neam. Oare cat de durabila e constructie … relativa?!

  • @anca
    Sunt de acord cu tine in ceea ce priveste refuzul de a fi victima. Oricum suntem, asa ca ramane sa ne hotaram ce atitudine trebuie sa avem in fata agresorului. Aceeasi opozitie fata de manipulare o manifest si eu. Prefer sa gandesc liber si sa ma folosesc de mintea mea. Insa, aceasta nu inseamna ca pot ramane indiferent fata de ceea ce se intampla si sa ma las furat de stereotipii, precum cea ca nu mai exista oameni de bun simt care sa conduca.
    In primul rand, nu mai cred in varianta liderului mesianic. Romanii au cazut de prea multe ori in aceasta capcana si ar fi cazul sa ne lecuim. Ce ma intereseaza sunt proiectele, viziunea pe termen lung si abia apoi oamenii. Or, in aceasta privinta imi mentin ideea ca totul este relativ in politica. Nu exista niciodata o formula asalvatoare pe care sa o aplici la sigur. De fiecare data trebuie sa mizezi si pe posibilitatea esecului. Ideile absolute sunt doar la Dumnezeu, in rest noi doar avem tentative. Poti sa stii cu siguranta care proiect politic este cel mai potrivit acum??? Putem doar aprecia ca cel care ne este propus acum de actuala guvernare este falimentar. De aceea este necesara schimbarea, insa fara a fi extrem de doctrinari si a sustine ca o alta guvernare ar aduce izbavirea. Nu putem sti aceasta, dar este necesar sa incercam. O alta varianta nu exista. Indiferenta ar cea mai proasta optiune…

  • Politica si politicienii nu pot rezolva nici un fel de problema, din cel putin doua motive:primul motiv, nu au calificarea necesara; al doilea motiv, politicienii sunt alesi pentru a amina problemele nu pentru a le rezolva. Prin manipularea maselor, acesti oameni continua sa perpetueze un sistem tribal ca atitudine, de genul “noi contra ei”. Atata vreme cat oamenii vor fi divizati in clase sociale si vor fi evaluati potrivit contului bancar, societatea umana nu va putea progresa. Capitalismul, care pretinde ca sustine “guvernarea prin metode democratice” in realitate, nu este cu nimic superior comunismului, ba din contra. Nu ca ar fi comunismul o solutie. Solutia este remodelarea culturii noastre catre o alta paradigma, in care cooperarea sa inlocuiasca “lupta pentru existenta”. Cu tehnologiile moderne din zilele noastre puse in slujba omului, majoritatea sectoarelor de productie si servicii pot fi automatizate. Acest lucru nu se petrece, datorita “sistemului monetar”. Cineva, trebuie sa conduca lumea.Acest lucru nu este posibil daca dispar banii. Problemele pe care le vedem in jur, statutul de victima, nu se aplica doar romanilor. Nici un popor nu este mai presus de altul. Nici un om nu este superior altuia. Suntem diferiti, avem abilitati diferite, dar in esenta, toti suntem oameni. Pina nu vom intelege pericolul reprezentat de “patriotism” si nationalism, pina nu vom accepta ca suntem o mare familie, nu vom fi realmente civilizati. Si vom fi victime. Victimele propriei educatii.

  • bravo anca !! in sfarsit un om adevarat… ganditor… daca mai pui si faptul ca faci parte din “sexul slab” … incepe sa-mi fie rusine ca sant “barbat”. sa iesi in strada cred ca asta vor ca sa poata sa -ti asigure “tratamentul”. de asta cred ca e mai bine sa protestezi inteligent ;sa nu mai consumi compulsiv, “DOWNSHIFTING”???? sau cam asa , democratie directa? eu astept in “josul rauluio sa vad cadavrele trecand”
    confuccio