Politică

Scrisoarea emoţionantă a unei eleve care a luat BAC-ul cu 10: Gata. Nu mai tac! Detalii despre sistemul de pile şi relaţii din şcoli

120655Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de maximă satisfacţie, în care să culeagă roadele unei munci asidue de patru ani, s-a transformat într-un moment trist şi plin de dezamăgiri pentru Bianca Lucaciu, singura absolventă din Sălaj care a promovat cu 10 bacalaureatul din acest an.

“Când am terminat clasa a VIII-a, am avut media generală 9.99, dar nu am fost şefă de promoţie. Şi abia atunci mi-am dat seama ce mult înseamnă să ai ocazia să vorbeşti în numele unei întregi generaţii. Mi-am promis că voi termina liceul cu 10 şi mi-a reuşit”, povesteşte Bianca Lucaciu.

Dezamăgirea ei nu se leagă, însă, de examenul maturităţii, care nu a făcut altceva decât să-i confirme valoarea evidentă din rezultatele de la clasă şi din cele de la olimpiade şi concursuri. Durerea tinerei are la bază un gest inexplicabil care i-a răpit şansa de a se bucura de rezultatul celor patru ani de muncă neîntreruptă din timpul liceului: deşi a fost singura din liceu care a absolvit toţi cei patru ani cu media 10, în ziua festivităţii de absolvire cineva din conducerea şcolii a mai scos din ”joben” o şefă de promoţie, onoare care, în mod normal, i-ar fi revenit exclusiv Biancăi, cu atât mai mult cu cât cealaltă nouă şefă de promoţie nu avea media de absolvire 10. Era, în schimb, “cine trebuie” – sugerează Bianca. ”Eu eram doar Lucaciu. Şi atât. Fata mamei. Din nou. Scuze că am un nume neimportant”, spune Bianca.

Bianca-Alexandra Lucaciu a luat zeci de premii la diferite concursuri și olimpiade școlare (la matematică locul II pe țară), și este autoarea a două cărți, semnate sub pseudonimul Cezara Mihail.

Iată textul scrisorii, publicat pe Facebook:

“Gata. Azi mi-am făcut o promisiune. Nu mai tac. E momentul cel mai potrivit să spun ceea ce simt. E momentul să clarific câteva lucruri şi să pun punct.

N-am vrut să scriu despre asta. Am zis că e mai bine să o las moartă. Că asta e, se întâmplă. Că unii vor vedea unde au greşit şi nimeni nu va mai suferi. Dar am auzit un lucru care m-a făcut să înţeleg că noi, românii, avem o mare problemă- mentalitatea. Lumea e plină de nedreptăţi şi trebuie să mă obişnuiesc cu asta. Şi dacă nu vreau? Când au fost alegeri în toamnă, am strigat toţi că vrem o altă Românie, una mai bună, lipsită de corupţie şi de intrigi mânate de interesul personal al oamenilor care au ajuns în funcţii. Vedem toţi ce se întâmplă în jurul nostru, dar nu avem curajul să ne opunem. Ne lăsăm duşi de curent şi asta este, ce-o fi, o fi. Eu una mă simt curajoasă. Vreau să înot împotriva curentului. Şi sunt sigură că fiecare dintre voi a simţit asta măcar o dată.

E de ajuns. Nu mai vreau să mi se spună că trebuie să accept mizerii şi nedreptăţi doar pentru că aşa vrea cineva. NIMENI nu poate să îmi impună absolut nimic. Nu am nevoie de lecţii de moralitate sau de demnitate. Sunt responsabilă şi spre deosebire de alţii, ÎMI ASUM toate alegerile pe care le-am făcut vreodată.

Să nu ne mai ascundem după deget. Povestea festivităţii s-a zis pe la toate colţurile din oraş. Şi, când azi mi s-a sugerat că ar fi indicat să o uit şi să nu vorbesc despre ea, mi-a ajuns. Adică ar trebui să închid ochii pentru a n-a oară şi să fac frumos, ca să arate bine.

Să ne înţelegem. EU IUBESC liceul în care mi-am petrecut 4 ani din viaţă. Iubesc pereţii lui plini de tablouri vechi, cu texte literare. Iubesc holurile alea lungi şi reci, iubesc dulapurile maro care sunt pe margini. Iubesc scările pe care am păşit ambiţioasă şi plină de visuri. Iubesc fiecare detaliu al şcolii aceleia.

Îmi respect până la cer şi înapoi profesorii. Nişte profesori extraordinari, care fac din vocaţie ceea ce fac. Nişte profesori care explică de 20 de ori dacă e nevoie, oameni care au mereu timp de elevii lor, oameni frumoşi, deosebiţi, cărora le pasă. Am ales acea şcoală pentru că mama mi-a garantat corectitudine şi dascăli de excepţie. Şi de a doua chiar am avut parte. Fără profesorii extraordinari are au investit atât de multă încredere în mine,fără aceste persoane minunate, care îmi sunt atât de dragi, nu aş fi reuşit absolut nimic. Ei au fost cei care au muncit cot la cot cu mine, pentru fiecare concurs. Mi-au explicat mereu unde am greşit, m-au certat când trebuia, mi-au dat sfaturi bune. Au văzut ceva în mine şi mi-au spus cât de mândri sunt de mine. Mi-au răspuns întotdeauna la întrebări şi au predat atât de bine, că nu am avut nevoie de o singură oră de meditaţii. Aşa că dragi profesori, VĂ MULŢUMESC din tot sufletul! Să vă dea Dumnezeu o viaţă fericită şi elevi care să vă aprecieze aşa cum meritaţi! Mă înclin înaintea voastră şi a profesorilor pe care i-am avut în gimnaziu. Bucuraţi-vă împreună cu mine de acest succes, pentru că fiecare dintre dumneavoastră şi-a adus contribuţia! Nimeni nu vă poate contesta valoarea ca dascăli!

Nu este un secret pentru nimeni faptul că am muncit enorm. Liceul acela a fost sufletul meu, mă luptam mereu să demonstrez că acolo se face şcoală. Şi aşa şi este. Se face şcoală, condiţia e să vrea ELEVUL. Că profesorii fac tot ce le stă în putinţă.

Când am intrat acolo, mi-am spus că o să lupt atât de mult, încât liceul o să aibă renumele pe care îl merită când voi termina clasa a XII-a. Am participat la toate concursurile la care am avut timp să merg. Am luat 30 de premii în 4 ani- 16 premii pe podium la judeţ, 3 menţiuni la judeţ şi 11 premii la etapele naţionale. Şi mereu eram mândră când auzeam numele liceului la premiere. Simţeam că visul meu se va îndeplini.

Când am terminat clasa a VIII-a, am avut media generală 9.99, dar nu am fost şefă de promoţie. Şi abia atunci mi-am dat seama ce mult înseamnă să ai ocazia să vorbeşti în numele unei întregi generaţii. Mi-am promis că voi termina liceul cu 10 şi mi-a reuşit. Nu a fost uşor. Eu nu am copiat la teze şi teste ca unii. Nu am avut nevoie să îmi fac poze pe telefon ca alţii. AM ÎNVĂŢAT!

Dincolo de orice, am fost nevoită să înţeleg că asta e. Unii au voie să copieze şi n-am ce face. Mi-am văzut de drumul meu. Am ignorat răutăţile gen „ Să o tragi pe Bianca de păr când îi dai florile” pe care le scorneau unii. Replica e de la prima lansare de carte. Pe care am făcut-o tot la liceu, ca o mulţumire adusă profesorilor.

Dragi tineri care sunteţi în clase mai mici, vreau să învăţaţi ceva din tot ceea ce scriu aici.

Am îndurat multe. Mutre, bârfe, rahaturi, toate din cauză că ete na, mi-am permis să fiu altfel. Îmi cer scuze că nu am mers pe la majorate să mă îmbăt. Îmi cer scuze că nu am copiat. Îmi pare rău că mi-am permis să am valori morale şi să nu sabotez. Îmi cer scuze că vreau mult de la mine, că prefer să am prieteni sinceri, oameni cu coloană vertebrală, care spun lucrurilor pe nume şi îşi doresc ceva de la viaţă. Îmi cer scuze că nu fac compromisuri doar pentru a fi pe placul unora, că nu mă adaptez patului lui Procust. Îmi cer scuze că am ajutat chiar şi persoanele care nu meritau, atunci când veneau smiorcăindu-se. Îmi cer scuze că nu am dat replici urâte, doar pentru că nu voiam să jignesc.

Le-am înţeles pe toate, până la un punct.

Dincolo de problemele personale pe care le aveam, dincolo de dificultăţile materiale cu care mama mea abia mai răzbea, am găsit de undeva resurse să merg înainte. Dumnezeu mi-a dat putere, mama mea m-a crescut să fiu o învingătoare. N-am lăsat nimic să mă afecteze. Îmi spuneam că va veni ziua în care toate astea vor merita.

Festivitatea. Credeam că 29 mai e acea zi. Însă nu ştiam că mi se pregătise o surpriză. Şi am fost pusă în faţa faptului împlinit. Nu mă aşteptam. Aveam o droaie de premii, aveam media generală 10, mă implicasem în activităţi extraşcolare, proiect european. Dar nu aveam numele care trebuia. Nu contest valoarea nimănui. Am avut ocazia să cunosc oameni inteligenţi şi ambiţioşi, care au avut rezultate bune.

Însă mi-am pus sufletul în tot ceea ce am făcut. Rezultatele pentru care m-am luptat au dus numele liceului peste tot. Şi voiam să simt că munca mea nu a fost în zadar, că au înţeles de ce am luptat atât de energic. Credeam că voi auzi un mulţumesc sincer, că mi se vor recunoaşte meritele. În schimb, m-am simţit umilită, trădată. Unii au preferat să facă pe altcineva să se simtă bine, chiar dacă ştiau că asta m-ar afecta. Nimic nu a mai contat.

Eu eram doar Lucaciu. Şi atât. Fata mamei. Din nou. Scuze că am un nume neimportant. Eu sunt aia… Tâmpita aia care nu dormea nopţile şi învăţa de rupea cartea. Fraiera aia care s-a chinuit să termine cu 10, sperând să facă un discurs emoţionant, să mulţumească profesorilor şi părinţilor.

Am fost dată la o parte cu piciorul. Am jucat rolul de figurant într-o scenetă ieftină. Într-un spectacol care a fost astfel regizat încât să fie închinat cuiva.

Cei care au permis să se întâmple asta… nu au înţeles. Pentru mine, conta. Voiam să simt că atunci când suferi şi lupţi indiferent ce obstacole ţi se ivesc, vine răsplata. În momentele grele, învăţam pentru că ştiam că doar aşa pot răzbi în viaţă. Le-aş cere doar atât – un mic exerciţiu de imaginaţie. Ce ziceţi de un tată care te hărţuieşte şi îţi spune că nu o să reuşeşti oricum nimic în viaţă şi zile în care nu ai bani de pâine? Nu mi-e ruşine de nimic din astea. Dar m-am confruntat cu ele. Zi de zi. În timp ce aveam concursuri, în timp ce trebuia să dau teste. Aţi văzut vreodată pe mine că nu am dormit noaptea? Sau că am avut coşmaruri? Nu. Pentru că am luptat. Nu m-am smiorcăit. Am mers la şcoală chiar dacă aveam coşmaruri şi nu dormeam noaptea. Şi am zâmbit, am muncit, am avut un cuvânt bun pentru oricine. Am mers la şcoală, deşi eram tratată într-un anumit fel de unii care erau… cum erau. Şi acum, după ce ştiţi pe scurt în ce condiţii am învăţat, mai ales înainte ca mama să se recăsătorească, sper că mai puteţi fi satisfăcuţi de ceea ce aţi făcut. După atâtea lovituri de la viaţă, v-aţi băgat piciorul în munca mea. MULŢUMESC!

Doar că rana din suflet nu s-a vindecat. Vreau doar să vă întreb, domnule, dacă a meritat. Vreau să îmi spuneţi cum v-aţi uitat în ochii profesorilor mei. Cum aţi îndrăznit să înfruntaţi privirea lor acuzatoare. Mi-aţi luat bucuria! Nu am putut să mă bucur de festivitate. Mi-aţi furat un drept pe care mi-l câştigasem prin lacrimi şi dând din coate.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că lucrările s-au corectat în alte judeţe. Comentariile gen „ n-ar fi luat 10 dacă ar fi corectat zălăuanii” nu îşi au sensul. O lucrare de 10 e o lucrare de 10. Mai luasem 10 pe o lucrare corectată de profesorii din Zalău şi în a 8-a. Dar m-am bucurat pentru că am avut garanţia că totul se va desfăşura corect. Şi rezultatele au demonstrat asta. Două sutimi au însemnat câteva locuri bune în ierarhie, nu-i aşa? Am tăcut 4 ani, nu am vrut să răspund, dar e prea mult. Când nici 10 la bac nu îmi atestă valoarea, nu ştiu ce ar mai putea să o facă. Când sunt încă privită de parcă aş fi în plus, când mi se spune că nu meritam 10, îmi ajunge. Aşa că… îndoiţi-vă în continuare. Găsiţi scuze, domnule, pentru cei pe care i-aţi protejat şi ridicat în slăvi. Mă lipsesc de declaraţii date din complezenţă. Şi dacă aţi vrut să vă răzbunaţi pentru faptul că mama a avut suficient tupeu pentru a vă înfrunta când preda acolo, v-a reuşit. Asta până ieri.

Am scris toate aceste lucruri pentru că simt că înnebunesc. Le-am ţinut doar pentru mine. Nu am vrut să jignesc. Dar când mi se spune să tac şi să nu fac din asta o polemică, uite că fac. Fac ce vreau eu, nimeni nu poate să îmi bage pumnul în gură. Sunt liberă!

Şi e timpul ca unii să îşi asume abuzurile de care se fac vinovaţi. Nu poţi să calci în picioare pe cineva şi să te aştepţi să tacă dracului. Mulţi n-au înţeles nimic din ceea ce am făcut eu acolo, în acel liceu. Dar copiii aceia care m-au aplaudat în careuri, an de an, au priceput.

Lor mă adresez. Indiferent de clasa în care sunt şi de şcoala în care învaţă.

Dragi colegi, experienţa mea trebuie să fie un semnal de alarmă pentru voi. Am vorbit şi eu cu tinerii din generaţiile precedente. Şi alţii au păţit ca mine. Unii, ca mătuşa mea, nici nu apar pe lista cu şefii de promoţie. Dar nu au ripostat. Pentru că li s-a spus că n-are rost, că nu o să se schimbe nimic. Dar domnule… cine v-a dat dreptul să le luaţi meritele??? Cine v-a dat dreptul să le retezaţi aripile? Cine? E momentul să nu mai acceptăm aceste lucruri. E MOMENTUL SĂ SPUNEM – STOP ŞI DE LA CAPĂT! M-am săturat. A fost de ajuns.

Nu meritaţi să luaţi note mai mici doar ca alţii să fie scoşi în faţă. Nu meritaţi să vi se impună limite doar pentru că nu vă cheamă cum trebuie. Să nu lăsaţi pe nimeni să vă calce în picioare. Eu am făcut-o şi nu m-a ajutat cu nimic. Am suportat cu demnitate toate şi la final, unii au crezut că o să le şi mulţumesc pentru ce au făcut. Toţi aţi fost nedreptăţiţi măcar o dată, pentru ca alţii să iasă în faţă. Dacă nu aţi avut puterea să spuneţi nimic, vă rog să o faceţi de acum înainte.

Plec împăcată. Am dat tot ceea ce a fost mai bun în mine.

Doar pentru că nu a contat pentru dvs., nu înseamnă că nu a contat pentru mine.

Nu mai vreau să văd nedreptăţi.

Doar atât cer. Gândiţi-vă la sufletele acelor copiii care cresc auzind – „N-ai cum să reuşeşti!”.

Toţi cei care acceptaţi nedreptatea, care credeţi că ăsta e sistemul şi n-ai ce face, sunteţi vinovaţi de suferinţa copiilor care nu au altă şansă de realizare decât şcoala. Şi le-o luaţi şi pe aia. Că nu îi cheamă cum trebuie.

E momentul să pun punct. Nu mai pot să tac. Îmi provoacă suferinţă.

Sper doar atât – că nimeni nu va mai trăi ce am trăit eu. Şi că nimeni nu va mai accepta corupţia.

Fac parte din generaţia aceea care vrea o altă Românie. Una mai bună. Şi nu vreau să mă obişnuiesc cu cea de acum. Că aş ajunge ca alţii – aş tolera-o.

Şi chiar dacă nu pot schimba nimic, chiar dacă sunt prea mică, măcar ştiu că am încercat.

Şi dacă mi-aţi luat bucuria festivităţii, nu vă las să mi-o luaţi pe cea a reuşitei recente. Niciun comentariu răutăcios nu mă mai poate afecta. Le-am auzit chiar pe toate.

Le mulţumesc oamenilor care au crezut în mine: domnul primar, Septimiu Ţurcaş, care a fost cinstit şi nu a acceptat nicio presiune, doamna director, Liliana Câmpan, profesorii mei, familia şi prietenii. Colegii din şcoală şi de generaţie, care mi-au scris mesaje şi mi-au spus că i-am făcut să creadă că oricine poate reuşi. Exact asta îmi doream. Să înţelegeţi că oricine poate zbura cât de sus vrea! VĂ MULŢUMESC!

Voi aţi reuşit să-mi daţi puterea de a zâmbi şi atunci când am simţit că nu mai are niciun sens. Vă mulţumesc că aţi fost alături de mine când mi-a fost greu!

Vă port în suflet şi în gând!”

Autor: Tudor Matei

Sursa: Active News

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Am – cum spun batranii, am 70 fara 2 si pot sa afirm ca asa era si in anii 50-60. Pe copiii de “domni” din resedinta de comuna ii intreba doar cand ridicau mana si luau 10 iar pe noi, cei de pe sate, dimpotriva, cand ridicam mana nu ne intreba nici dracul, dar ne intrebau cand ne vedeau ciuliti in banca cand nu stiam raspunsul. Dupa ani aflam ca de fapt, ei fiind vecini sau oricum concetateni cu profesorii si profesorii prieteni sau obligati parintilor copiilor care fiind tarani le coseau profesorilor gradina, le spalau cate toate, etc, etc, isi faceau lectiile in orte de meditatii acasa cu profesorii si unde stabileau din ziua precedenta ce vor fi intrebati sau ce ne va da la extemporal, care doar pentru noi ceilalti era pe neasteptate. Asa ca boala veche, ceea ce se intampla acum. Si daca ar fi fost doar atata…

  • Bravo Bianca, pentru atitudine.Acesta e de fapt adevăratul discurs al promoției, pe care celălalt, care l-a ținut doar in fata colegilor tai, nu va fi capabil să-l țină niciodată. Sper să -ți păstrezi speranța ca faptele tale vor schimba lumea in bine. Succes

  • Ba, scuza-mă, nu m-ai convins deloc.Cum ia cineva atitudine, pe merit, în țara asta, apare un doct ca tine, care îi explica cu ” lux de argumente” cum este de fapt chestiunea.Tu știi cum este să stai să înveți pentru un examen? Cu adevărat? Aaaa, aia nu e cunoaștere…
    Cunoașterea e apanajul celor ca tine, care ” știu ei cum e lucrurile in țara asta”. Sincer, mi-aș dori mai multe de Bianca în țara asta, poate îI ajungem din urmă măcar pe greci, nu numai pe bulgari…Cu agramați ca tine, nu m-aș însoți la vreun război, fie el de apărare

  • @Tudor

    1. Articolul nu e scris de mine, dar l-am recomandat pentru ca trateaza acelasi personaj si subiect. Autoarea articolului este dislexica, daca stii ce e aia si cu ce se mananca. In general oamenii cand nu au argumente logice si rationale trec imediat la atac la persoana pe motiv de… greseli gramaticale.

    2. Nu toti oamenii au aceleasi idei si valori ca si tine si nu ai nici un drept sa-i judeci si mai ales sa-i insulti doar pentru ca au o opinie diferita. Pentru examene inveti si le dai doar daca ai un fols de pe urma lor, nu asa de amorul artei sau doar ca sa te aflii aiurea in treaba. Pare gereu de crezut, dar mai sunt si altii care au aceeasi parere:
    http://www.piticigratis.com/2015/07/bacalaureatul-e-degeaba-si-la-fel-si-licenta/

    http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/

    https://ceicunoi.wordpress.com/2014/07/20/prof-florian-colceag-scoala-dreseaza-copilul-astfel-incat-sa-iasa-ce-vrea-sistemul-educatia-reprezinta-un-mod-de-insclavizare-a-populatiei-edu/

    https://ceicunoi.wordpress.com/2014/07/29/documentarul-educatia-interzisa-la-educacion-prohibida-idei-principale-si-traducere-inlocuirea-competitiei-cu-cooperarea-separarea-de-mama-cat-mai-tarziu-autoeducatie-edu/

    3. Eu as vrea ca in Romania sa fie cati mai putini oameni ca Bianca. A ajuns comunismul, perioada in care toti executau ordinele din pozitia ghiocel, dar se dadeau in gat la securitate unii pe altii pentru tot felul de motive cretine sau doar ca sa iti faca rau. Daca ai sa citesti articolele de mai sus, ai sa gasesti o o comparatie metaforica intre un bou si un cerb. Bianca e un bou. Uite aici un cerb:
    https://www.youtube.com/watch?v=JSkHq03yTPI

    Poti sa-i urmaresti si canalul pe youtube, poate mai inveti si tu ceva. Pustiul e mai istet si mai realizat decat multi adulti si traieste pe picioarele lui in propria lui casa de la 16 ani. De astfel de tineri cu initiativa care au tupeul sa-si ia viata in propriile maini, care au rezultate reale si tangibile avem nevoie, nu de tineri vanitosi si plangaciosi care se cearta pentru tot felul de non valori si non motive. Cum e sa-ti cumperi propria locuinta cu bani munciti de tine de la 16 ani? Multi adulti se imprumuta pe 30 de ani si spera sa achite o cosmelie pana ies la pensie…
    Apropo, pustiul asta a refuzat sa dea BAC-ul.
    https://www.youtube.com/user/StudioB2kBS/videos

    3. In privinta razboiului, fii fara nici o grija ca eu si oamenii ca mine nu vom merge cu tine si cu altii ca tine sa luptam. Noi vom fi departe nu pe front. Romania nu e a noastra. Sa lupte si sa moara aia care o au si aia dresati ca tine. Daca crezi ca eu si astia ca mine suntem vre-un fel de Penes Curcanul si ne vom duce sa murim cu flinta in mana pentru privilegiul de a lua calul de darlogi si a-l inhama la plug ca sa aram cateva hectare de pamant te inseli amarnic. Din Romania au plecat multi oameni si vor mai pleca in continuare. Oamenii astia nu au plecat de bine ce le era si multi nici nu se vor mai intoarce, dar sa le mai si ceri sa moara “pentru patrie”…

    PS: Comentariul meu anterior si linkul este public sa-l citeasca toata lumea si cui ii place ii place, cui nu-i place nu ii place. Nu incearca nimeni sa te convinga de nimic. NU CONTEZI! Lasa ifosele si arogantele la o parte si nu mai certa si insulta oameni necunoscuti pe net. Nu detii TU adevarul absolut, iar cei care au o opinie diferita de a ta sunt prosti. Nu facem chat pe bloguri si nu am chef de insultele tale. Ai depasit limita bunului simt. Si pentru ce? Pentru ca am pus un link la nu articol pe care nu l-am scris eu, dar cu a carui opinie sunt de acord?

  • Desconsiderarea fata de Bianca este venita de la cei pentru care nu mai esxista valori/sistem de valori ci “impresii” de moment, “pofte” si singurul reper – “corectitidinea politica” reprezentata de “lupta” – prin orice mijloace – pentru “facerea de bani”.
    Fara jena, incapabili sa citeasca o pagina fara sa le tremure privirea, buni de gura cu citate “internaute”, aceste unelte vorbitoare cu aspect umanoid sint majoritar active, agresiv, pervers, viclean si instigator … impotriva omului viu, corect, demn si constiincios.
    Da, constiinta a ramas in urma, .. in Est.
    Animalul a plecat in Apus, a uitat ca este un rost, o fire si o plata care va veni.

  • O intrebare pentru “critici”:
    AVETI COPII?
    Sau v-a crecut burta, v-a cazut parul ori a albit… in singuratatea jocurilor pe calculator si a delectarii porno-digitale?

  • JE, care își face reclamă propriului blog, un blog care abundă in greșeli gramaticale, s-a supărat pe cei care iau apărarea șefei de promoție și a dat unlikeuri de pe diverse adrese, ca și cum cititorii i-ar da dreptate în privința argumentelor. Degeaba, nestimabile, nu că nu vei fi niciodată premiant, în nicio privință, dar se pare că și cunoașterea, la modul general, îți rămâne inaccesibilă

  • JE, care își face reclamă propriului blog, un blog care abundă in greșeli gramaticale, s-a supărat pe cei care iau apărarea șefei de promoție și a dat unlikeuri de pe diverse adrese, ca și cum cititorii i-ar da dreptate în privința argumentelor. Degeaba, nestimabile, nu că nu vei fi niciodată premiant, în nicio privință, dar se pare că și cunoașterea, la modul general, îți rămâne inaccesibilă

  • @Tudor & Gheorghe p1

    Bai baieti, voi sunteti tare frustrati si aveti cam multe probleme la mansarda. Sunteti foarte aprigi si iuti cu atacul la persoana si insultele. Articolul la care am pus linkul este al unei romance care traieste in Canada. In loc sa pricepeti ideea care este tratata in articol voi va atacati ca doua fete mari si va luati de greselile gramaticale. Asa fac toti tantalaii, cand nu au argumente logice si rationale. Persoana respectiva spune ca e dislexica. O fi, putin imi pasa.

    Dar ce sa vezi, mai sunt si altii care au aceeasi opinie:
    http://www.piticigratis.com/2015/07/parerea-mea-dramatica-despre-scrisoarea-deschisa-dramatica-a-elevei-de-10-bianca-lucaciu-din-salaj-si-despre-replicile-la-ea/

    http://www.piticigratis.com/2015/07/bacalaureatul-e-degeaba-si-la-fel-si-licenta/

  • @Tudor & Gheorghe p2

    Luati si bagati la cap, poate va mai desteptati si voi putin si incepeti sa pricepeti ceva din lumea in care traim:
    http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/

    http://bit.ly/1CDUE3M

    http://bit.ly/1LejDMz

    @Tudor

    Mai Viteazule, daca ai impresia ca eu si altii ca mine vom merge la razboi sa murim pentru ceva ce nu ne apartine te inseli amarnic. Poti sa mergi sa mori aparand averile hotilor, noi restul vom fi departe.

  • @Tudor & Gheorghe p3

    Viitorul tarii sunt tinerii cu initiativa care isi iau viata in propriile maini, se decurca singuri si obtin rezultate reale, tangibile si folositoare pentru viata de zi cu zi. Tocilarii plangaciosi si vanitosi care isi irosesc timpul aiurea facand lucruri inutile in viata reala nu au nici un viitor. Vor ajunge someri sau casieri la hipermarket in cel mai bun caz.

    Pustiul asta este mai inteligent si mai realizat decat voi doi, sa nu mai vorbim si despre tocilara vanitoasa si ranita in propria-i prostie:
    https://www.youtube.com/watch?v=JSkHq03yTPI

    Aruncati o privire pe canalul lui:
    https://www.youtube.com/user/StudioB2kBS/videos

    Pacat ca sunt prea putini ca el.
    Apropo, a refuzat sa dea BAC-ul. Il doare fix in c*r de BAC.

  • @Tudor & Gheorghe p2

    Luati si bagati la cap, poate va mai desteptati si voi putin si incepeti sa pricepeti ceva din lumea in care traim:
    http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/

    http://bit.ly/1CDUE3M

    http://bit.ly/1LejDMz

    @Tudor

    Mai Viteazule, daca ai impresia ca eu si altii ca mine vom merge la razboi sa murim pentru ceva ce nu ne apartine te inseli amarnic. Poti sa mergi sa mori aparand averile hotilor, noi restul vom fi departe.
    @Tudor & Gheorghe p2

    Luati si bagati la cap, poate va mai desteptati si voi putin si incepeti sa pricepeti ceva din lumea in care traim:
    http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/

    http://bit.ly/1CDUE3M

    http://bit.ly/1LejDMz

    @Tudor

    Mai Viteazule, daca ai impresia ca eu si altii ca mine vom merge la razboi sa murim pentru ceva ce nu ne apartine te inseli amarnic. Poti sa mergi sa mori aparand averile hotilor, noi restul vom fi departe.
    http://www.piticigratis.com/2015/02/cum-plm-sa-mergi-la-razboi-bha-gandeste-in-plm-inainte-sa-spui-asta/
    http://dantanasescu.ro/2015/02/20/de-ce-ideea-cu-plecatul-tinerilor-la-razboi-este-o-ineptie.html

  • Tudor / Gheorghe : Eu sunt autorul articolului incriminat de tine, insa NU eu sunt cel care a pus linkul in comentariul de mai sus. E altcineva, nu stiu cine. Eu nu alerg dupa audienta, pentru ca nu imi foloseste la nimic, nu fac bani din blog.

    Cat despre toate balariile de atacuri la persoana mea … ce are sula cu prefectura ? Crezi ca argumentele mele sunt mai putin adevarate daca ma ataci la persoana ?
    As aprecia daca ai veni cu argumente solide, in loc sa te stropsesti la mine ca nu ma exprim corect in limba romana sau ca iti inchipui tu nu’s de avioane despre mine.

  • @Tudor & Gheorghe p1

    Bai baieti, voi sunteti tare frustrati si aveti cam multe probleme la mansarda. Sunteti foarte aprigi si iuti cu atacul la persoana si insultele. Articolul la care am pus linkul este al unei romance care traieste in Canada. In loc sa pricepeti ideea care este tratata in articol voi va atacati ca doua fete mari si va luati de greselile gramaticale. Asa fac toti tantalaii, cand nu au argumente logice si rationale. Persoana respectiva spune ca e dislexica. O fi, putin imi pasa.

    Dar ce sa vezi, mai sunt si altii care au aceeasi opinie:
    http://www.piticigratis.com/2015/07/parerea-mea-dramatica-despre-scrisoarea-deschisa-dramatica-a-elevei-de-10-bianca-lucaciu-din-salaj-si-despre-replicile-la-ea/

    http://www.piticigratis.com/2015/07/bacalaureatul-e-degeaba-si-la-fel-si-licenta/

    Va ofticati? Foarte bine!

Abonează-te la newsletter