C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Romania, o anexa bananiera

Criza economica actuala a pus in evidenta nu doar dependenta totala a Romaniei de Vestul european, dar si tipul acestei dependente. In ce priveste primul aspect, cel general, lucrurile erau clare, constientizate si perceptibile.

Si, poate, si in afara contestarilor si reprosurilor, desi pozitionarea geografica si experienta istorica spun ca dependentele disproportionate (indiferent fata de cine) nu sunt pozitive si recomandabile, iar anumite echilibre in materie nu sunt deloc rele.

In ce priveste ultimul aspect, cel structural, existau controverse. Criza insa a clarificat pe deplin lucrurile in domeniu.

Daca admitem existenta a trei mari tipuri de dependenta – cea organica de parte integranta (in care opereaza de fapt si efectiv interdependenta), cea unilaterala de atelier pentru centru si cea bananiera de anexa de la periferie – criza a proiectat fara echivoc statutul Romaniei de anexa de tip bananier pentru Vestul european.

Cea mai dramatica expresie in acest sens a fost acordul cu FMI. Un experiment fara precedent, dar foarte semnificativ pentru respectivul statut al Romaniei! Daca Romania era parte integranta a sistemului economic vestic sau chiar numai un atelier al acestuia, aranjamentul cu FMI era exclus.

Vestul insusi rezolva problemele financiare din Romania. Avea si indrituirea, si forta financiara necesare, dar si obligatia! De ce obligatia?! Pentru ca nimeni altcineva decat capitalul privat vest-european crease problemele financiare ale Romaniei.

Pentru inglobarea Romaniei, Vestul nu s-a oferit sa fie piata pentru produsele din Romania, ceea ce ar fi dezvoltat economia reala din Romania si ar fi integrat-o organic dezvoltarii comune. Vestul a ales insa o formula strict financiara, care a esuat rapid tocmai pentru ca n-a avut pe ce articulatii de economie reala sa se aseze.

Si-a trimis bancile in Romania, le-a dat bani la discretie sa creeze aici prin creditare consum pentru produsele din Vest.

Mecanismul acesta a functionat cativa ani, a creat in Romania niste dezarticulari si dezechilibre imense, nesustenabile – consum fara productie, importuri fara exporturi, hipermarketuri fara fabrici si altele asemenea – si a fost oprit chiar de catre capitalul vestic, la aparitia crizei, cand acesta a incetat finantarea extinderii si chiar functionarii mecanismului.

Romania a aparut dintr-o data a avea niste vulnerabilitati externe uriase, care nu erau nici macar ale ei, ci ale subsidiarelor de aici ale firmelor vest-europene. Amenintarea acestora ca-si reduc expunerea pe Romania a creionat spectrul daramarii intregii sandramale, cu Romania si moneda ei in frunte.

Inventia cu FMI este, din punct de vedere vest-european, cu totul si cu totul jalnica. Nu numai ca este adus capital public pentru repararea ravagiilor facute de capitalul privat, dar este vorba de capital din afara zonei pentru ravagii facute de cei din zona.

Abordarea corespunde insa total statutului de anexa bananiera al Romaniei. Centrul si-a dat arama pe fata: inainte doar la placinte, la razboi inapoi! Fara responsabilitati, ci doar cu profiturile! Nu mai punem la socoteala faptul ca Romania bananiera a fost pusa sa aduca din lumea larga finantare la dispozitia tocmai a firmelor vest-europene.

Ca statul roman n-a avut incotro este de inteles, dar cum au acceptat cei din lumea larga asa ceva, chiar daca isi vor primi banii, caci ii va plati poporul roman! Desigur, nu acordul cu FMI a creat statutul Romaniei de anexa bananiera pentru Vestul european.

Datele acestui statut s-au consolidat treptat in ultimul deceniu. Treaba au facut-o firmele private vest-europene, in frunte cu bancile. Acordul cu FMI n-a facut decat sa parafeze acest statut. Romania are toate datele unei anexe bananiere de la periferia sistemului, ca piata de desfacere pentru centru.

Productia este tinuta mult sub nivelul consumului si se desfasoara aproape in totalitate in activitati poluante sau de exploatare de resurse, in timp ce tot ceea ce reprezinta activitate cu aport semnificativ de valoare adaugata a fost lichidat pentru a face loc importurilor.

Exporturile sunt derizorii prin comparatie cu importurile. Hipermarketurile din centru au confiscat retail-ul. Sistemul bancar si de asigurari este preluat integral de companii vestice, nelasand loc nici macar unei respiratii din partea capitalului autohton.

Potentialul agricol, chiar daca existent, este inabusit, pentru ca tara sa poata fi un jalnic importator net de produse agricole si deci sa fie tinuta in dependenta chiar de aprovizionarea agroalimentara externa. In schimb, se tin teorii despre virtutile globalizarii, care ofera avantaje doar globalizatorilor, in timp ce globalizatii sunt condamnati.

Si se urmareste sistematic dezarmarea statului globalizat pentru a permite globalizatorilor sa faca aici ceea ce la ei acasa nici prin gand nu le-ar trece sa faca.

Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro

Related Posts

One Response “Romania, o anexa bananiera”

  1. zamo.ca says:

    Articolul se bazeaza pe eronata premisa ca “vestu” a decis in mod deliberat sa nu accepte produsele romanesti. Si totusi, Dacia se vinde ca painea calda. Mai degraba, produse romanesti se vand in Vest, dar nu cate am vrea noi, pentru ca nu facem chestii necesare altora.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss