ROMANIA – COBAI pentru o DICTATURA sustinuta de UE sub numele de… “democratie”!

“Daca pe romani s-a experimentat pana acum austeritatea, imi e ca nu cumva sa fim program pilot si pentru a doua faza a crizei, care ar urma sa se declanseze in curand si in statele zonei euro. Anume, colapsul sistemului politic, anarhia, starea de exceptie si implicita restaurare a “statului de drept” si a “democratiei” prin dictatura. Nu degeaba tot urla basistii ca se da lovitura de stat. Pentru ca asta este genul de discurs care justifica cel mai bine necesitatea unei contra-lovituri de stat“. (Al. Racu)

Bogdan Teodorescu: Liderii europeni s-au invatat sa nu ne trateze drept egali, ci drept supusi. Traian Basescu a acceptat acest statut de supusi.

Constatam ca Europa si liderii sai se comporta incorect si nedrept fata de ce se intampla in Romania si sunt similari in actiunile lor cu liderii nostri pe care voiam sa ii “europenizam”.Cumva Europa nu este ceea ce ne inchipuiam noi ca e?

Acest lucru arata cum arata lumea reala dincolo de granitele noastre.

Costi Rogozanu: “Situaţia românească seamănă mult cu angoasa întregii Europe”

Întîi o observaţie generală. Europa suferă cutremure economice grave, unul după altul. Grecia e în pragul prăpastiei, Spania e bine zguduită de proteste. În tot acest context apar “probleme democratice” cu România. Apar problemele cu spaţiul Schengen puse într-o nouă lumină. De unde diverse voci europene nu vroiau Romania şi Bulgaria pentru că ţări vestice erau pur şi simplu prea presate de diverse forţe populiste din interior, iată că a venit şi motivul furnizat de o luptă aprigă politică: România nu e destul de democratică. O luptă politică încinsă – dar nu ceva nemaivăzut, cu cîteva declaraţii la limită, dar cu fapte păstrate în limitele legale şi normale – a iritat Europa, o Europă care a ratat cam 100 de şanse să ia poziţii cu adevărat importante pentru cetăţenii români abuzaţi economic în fel şi chip în ultimii 5 ani.

Ce s-ar fi întîmplat în Franţa dacă veneau FMI şi preşedintele, şi Guvernul să forţeze parlamentul să facă o lege clar favorabilă pentru bănci, de exemplu, aşa cum s-a întîmplat la noi acum 3 ani? Nu mai fac liste de ocazii bune pentru Europa de a se juca de-a adevărata democraţie. Ce-am văzut acum a fost o Europă isterizată aiurea, fără suport, fără relatări corecte şi echilibrate. Am mai văzut o Europă pentru care nu contează latura socială sau economică a democraţiei, contează doar să mai livrăm clişeul cu esticii imaturi imberbi care fac şi spun numai prostii şi care nu merită să facă parte din “clubul nostru”. Ce făcea Bild-ul cu grecii cei “leneşi”, au făcut acum publicaţii serioase cu neanderthalienii români cei “nedemocratici”.

De ce ar trebui să ne temem mai mult: de un preşedinte care va reveni la putere şi care ne va pune pe masă o perioadă de răzbunari sau de un guvern care, reconfortat în alegerile sale, va continua să facă ce îi trece prin cap?

Vă asigur că situaţia românească e mult mai complicată şi seamănă mult cu angoasa întregii Europe. Nu spune nimeni că nu sînt probleme cu corupţie, cu mersul economiei, cu clientelism, cu capitalism complet dereglementat. Nu “democraţia” abstractă şi ţipată de diverşi intelectuali fie anacronici, fie bine stipendiaţi e problema României, ci economia, locuri de muncă, justiţie socială. Dacă un muncitor român ar îndrăzni să ceară ce cere în mod curent un angajat francez, german sau italian, ar fi acuzat în bloc de criptocomunism, lene şi toate celelalte. Aşa se întîmplă că voci ultraconservatoare româneşti s-au prins în horă cu presa vestică şi Comisia Europeană şi au oferit un spectacol jalnic şi fără sens. La asta a mai contribuit şi circul cu plagiatul lui Ponta, şi circul cu cine merge la Consiliul European.

Care va fi, concret, mersul lucrurilor, după referendum?

Revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni ar arăta încă o dată că în România, şi din motive constituţionale, coabitarea este imposibilă. Din punctul meu de vedere, un preşedinte care să revină la Cotroceni cu un scor popular zdrobitor împotrivă, după un referendum făcut conform constituţiei (recunoscut şi de preşedinte ca atare, iar apoi denunţat de acelaşi om ca “lovitură de stat”), această situaţie ar fi încă o sursă de noi conflicte.

Nu am favoriţi în acest joc, sînt un tip de stînga nereprezentat de vreun partid român, comportamentul principalelor partide de la centru este unul aproape identic. Din punctul meu de vedere, de la Adrian Năstase inclusiv asistăm la un acelaşi joc politic de-a respectatul UE sau FMI cu măsurile indicate şi cam atît, nici o viziune politică, doar o continuă vulnerabilizare a păturii de jos şi o continuă alimentare a unor regimuri clientelare. Principala lovitură a venit din vest, odată cu criza economică, fapt care a accentuat probleme autohtone. Şi, evident, un incredibil joc la dublu făcut de bănci, corporaţii la braţ cu statul împotriva drepturilor cetăţeneşti. Cam atît.

Iulian Leca: Ceci n’est pas un dictateur

Colonei, va ordon, luati democratia si bagati-v-o in case! Nimeni nu iese duminica la vot, altfel veti fi acuzati de complicitate la lovitura. Asta e consecinta logica a tezelor cu care Traian Basescu si-a implinit campania electorala. Daca pastram sensul cuvintelor pe care le folosim, daca credem cu adevarat in sloganurile propagandei de partea careia luptam, atunci rezulta ca fiecare roman care duminica isi va da votul – indiferent de sensul sau – ar trebui sa primeasca in schimb o condamnare pentru participare la lovitura uselista impotriva statului de drept.

Nici tradarea de tara nu e mai grava din punctul de vedere al sigurantei nationale decat organizarea si participarea la o lovitura de stat. Si daca totusi justitia va fi blanda cu multimea proasta si oarba, care se va fi lasat ademenita in capcana dictatorilor Ponta – Antonescu, mi-ar placea sa-i vad macar pe cei doi, dupa nevalidarea referendumului, arestati, judecati, condamnati si executati. Nu exista alta iesire corecta din logica politica dementa in care aceasta turma s-a aruncat din dorinta de a pune mana pe putere sau de a o pastra. Cu orice pret, de ambele tabere.

Si daca am ajuns aici – cu orice pret din partea lor – cine altcineva daca nu poporul ar putea sa isi dea ultimul cuvantul? Cine sa legitimeze sau, la fel de bine, sa condamne actiunile lor daca nu cetatenii cu drept de vot? M-am decis sa votez in momentul in care l-am auzit pe Videanu (el s-a gasit!) spunandu-mi ca votez pentru Traian Basescu, daca stau acasa. Nu, eu nu votez cand stau acasa! Votez doar cand ma deplasez pana la sectie. Si nu imi place democratia care ma vrea in casa, nu vreau un stat care sa ma inchida in afara urnelor.

E de o ironie macabra faptul ca Basescu a fost fortat sa interpreteze rolul aparatorului democratiei si al valorilor ultime ale statului de drept. El care in ultimii trei ani a duhnit a dictatura, tocmai pentru ca nu a putut naste una! El care a incercat sa ne convinga ca democratie inseamna dictatura valorilor, interpretarilor si sensurilor unui singur om. Si ar fi fost ok, poate, dar ce te faci cand incoerenta sa organica anihileaza tot discursul sau? Unuia ca el pana si consecventa boului i-ar fi benefica.

Daca democratie a ajuns sa insemne ca soarta tarii e pe maini bune doar cat eu nu votez, daca statul de drept inseamna sa se ia incontinuu decizii peste vointa majoritatii, atunci la dracu cu ele! Care mare intelectual dintre sustinatorii lui Traian Basescu ar putea (mi-ar placea sa aud asta de la Plesu – omul care facea apologia votului obligatoriu!) sa imi prezinte un singur exemplu cand o lovitura de stat a fost supusa votului, unde s-a mai pomenit ca un referendum sa echivaleze cu tancurile scoase pe strada sau militarii din parlament? Paradoxal, insasi Uniunea Europeana a fost cladita prin repetate referendumuri nationale.

Ma tem mai mult de deciziile politicienilor luate fara sa intrebe poporul, decat de excesul de populism izvorat dintr-o chestionare speculativa a majoritatii. Ma tem mai mult de un berbec nebun, care imi distruge curtea si imi omoara gainile, decat de doua gaste proaste si ingalate. Cred ca si Europei ii este mai degraba teama de un berbec furios decat de doua paiate netalentate. Iar daca liderii europeni tremura in fata a doua gaste si nu vad ditamai berbecul care a nenorocit ograda, atunci sa se mai uite o data, ca e grav!

Altfel, ma pot gandi ca au un interes sa imi tina nebunul in curte, macar sa vada cat rezista orataniile pe timp de criza si cu ratia taiata in cascada. E bine ca sunt atenti si ingrijorati. E mai bine oricum asa decat sa se ploconeze in fata unui dictator luminat precum Ceausescu. Poate acum vor gasi puterea sa vada ce rani adanci avem. Rani facute de un alt berbec lasat si incurajat chiar de catre ei sa isi faca de cap. Tocmai de asta:

Ceci n’est pas un dictateur, c’est un colonel!

(PS: le multumesc aici catavencilor pentru ideea din titlu. cititorii lor chiar sunt mai destepti decat coloneii altora)

sursa: razbointrucuvant.ro