Analize și opinii Cultură și Familie Extern Politică

Romania, alegerile si realitatea virtuala

noi-romc3a2nii-nu-suntem-parte-a-sistemului-lor-ci-parte-din-neamul-romanesc-iluzia-alegerilor-vot-politicieni-marionete-cine-ia-deciziile-romania-colonie-mafia-mondialaVrea SUA să pice Guvernul Ponta? Oficial american: Vrem să lucrăm cu guvernul lui Iohannis

Emisarii secretarului de stat american John Kerry, Rose Gottemoeller, subsecretar de stat al SUA pentru controlul armamentelor şi securitate internaţională, şi Frank Rose, negociatorul principal al SUA pentru acordul cu România privind scutul antirachetă, au vorbit într-un interviu acordat pentru Gândul.info, despre alegerile prezidenţiale care au avut loc duminica trecută, câştigate de Klaus Iohannis.

Americanii au dat un semnal cutremurător pentru Victor Ponta. Au anunțat că vor să lucreze cu Guvernul lui Klaus Iohannis sau cu noul guvern al României.

Rose Gottemoeller: „Cred că democraţia este vie şi sănătoasă în România, e destul de evident. În al doilea rând, aşteptăm să lucrăm cu preşedintele ales Iohannis şi cu guvernul său, suntem foarte interesaţi să continuăm să întărim relaţia bilaterală în toate domeniile şi deci aşteptăm să ne conectăm cu el cât mai repede posibil şi să continuăm să muncim serios pentru întărirea parteneriatului nostru bilateral în multe domenii, inclusiv în unele domenii noi pe care preşedintele poate le are printre priorităţile sale. Va fi, cred, în continuare o relaţie sănătoasă şi aşteptăm să ajungem să îl cunoaştem şi să lucrăm cu el”.

Frank Rose: „SUA continuă să vadă România ca pe un partener strategic cheie, în primul rând, iar în al doilea rând, nu anticipăm nicio schimbare în relaţia dintre SUA şi România. Vedem sprijin pentru această relaţie strategică în toate partidele şi ştiu că a existat sprijin aproape unanim pentru acordul privind sistemul de apărare antirachetă, în 2011. Aşteptăm să lucrăm cu preşedintele ales şi cu noul Guvern al României”. (sursa: stiripesurse.ro)

Rares Bogdan confirma Ziuanews: Ponta a fost sunat din SUA sa renunte

Primul care a atras atentia ca americanii sunt cei care dicteaza cine va fi presedinte in Romania a fost Corneliu Vadim Tudor. El a declarat la un post de televiziune, pe baza unor surse incontestabile, ca in 2009, americanii au intrors rezultatul in favoarea lui Traian Basescu, dupa ce Mircea Geoana castigase de facto. Geoana a fost sunat de ambasadorul SUA la Bucuresti si i s-a cerut sa-si recunoasca infrangerea.

Vadim sustine ca la fel s-a intamplat si-n 2004 si ca la fel se va intampla si-n 2014. Americanii nu doresc un presedinte cu o orientare proruseasca, asa cum s-a aratat Ponta, mai ales cu razboiul din Ucraina. Iar discursul lui Iohannis intareste acest fapt, practic el a multumit americanilor ca a ajuns presedinte si a spus ca proiectul NATO va continua, iar orientara politicii romanesti e cea americana, nici macar germana, sau proUE.

La fel cum si Traian Basescu, dupa victoria din 2004 a declarat clar ca Romania se va situa pe Axa Washington – Londra – Bucuresti, pentru ca in 2009 sa accentueze aceasta pozitie, la fel a facut si Klaus iohannis acum, in primul sau discurs de dupa alegeri.

iata ca dupa ce Ziuanews a aratat interesul si amestecul SUA in aceasta chestiune, acum si jurnalistul Rareș Bogdan (cel care a facut prima confruntare Ponta – Iohannis la Realitatea TV) susține că are informații conform cărora premierul Victor Ponta nu și-a recunoscut înfrângerea de unul singur, ci a primit un telefon din străinătate prin care i s-a cerut explicit să renunțe.

“Domnul Victor Ponta a fost sunat să își recunoască înfrângerea datorită tensiunii sociale – pentru detensionarea tensiunii – Ponta nu a fost nici un erou – a fost sunat pentru a detensiona situația – pentru ca România să rămână un pol de stabilitate în zonă (…) Domnul Ponta vorbește o engleză foarte bună”, a declarat Rareș Bogdan, care lasă de înțeles că telefonul a venit chiar din SUA.

“Defectul” real al PSD si motivul pentru care NU TREBUIA sa castige Ponta / MASONERIA – ENTUZIASMATA de alegerea lui Iohannis

“Iată de ce, dacă nu vor surveni evenimente-surpriză, este de așteptat ca PSD-ul să fie în continuare demontat treptat. Odată redus la insignifianță, nu va mai exista în România nici o forță politică cu veleități (măcar marginale) de autonomie națională. Tonul politicii va fi dat de mass media, de ONG-uri „apolitice” (gen GDS) și think tank-uri „academice” a căror finanțare vine de unde vine și a căror poziție poate fi perfect controlată de unde trebuie; iar în fruntea politicii românești, Johannis, adică nimeni: un om fără personalitate, fără partid solid care să îl susțină, fără autonomie și fără alte idei decât aceea că… trebuie să fim aliații cei mai fideli ai SUA, NATO și UE. Un asemenea lider nu creează nici un risc de autonomizare față de directivele occidentale; el va fi totdeauna cel mai disciplinat executant al acestor directive…” (sursa: cuvantul-ortodox.ro)

Adevarul.ro: Noul rasism anti-românesc

Campania pentru funcţia de preşedinte al României s-a desfăşurat în mare parte în jurul identităţii etnice româneşti. Până la urmă era inevitabil acest lucru de vreme ce unul dintre foştii candidaţi nu este etnic român – au mai existat candidaţi la preşedinţia României care nu erau etnici români, însă nici unul nu a ajuns în turul al doilea cu şanse de victorie.

Am rămas nelămurit după această campanie electorală. Atribuţiile preşedintelui României sunt destul de clar prevăzute în Constituţie – există bineînţeles o amplă dezbatere asupra rolului acestei funcţii, există ambiguităţi şi nelămuriri funcţionale, însă de principiu ştim cam cu ce se ocupă sau ar trebui să se ocupe preşedintele. Însă campania electorală nu s-a prea referit la aceste chestiuni, nici măcar la problemele reprezentate de ambiguităţile mai sus menţionate. Dezbaterea a avut două subiecte principale: identitatea etnică şi votul românilor stabiliţi în străinătate.

Nu există nici o îndoială că orice cetăţean român major are dreptul să voteze, iar statul român este obligat să creeze condiţiile optime pentru ca acest lucru să se întâmple. În mod normal nu ar trebui să existe o discuţie asupra dreptului de vot, cu atât mai mult o dezbatere – iar faptul că dreptul de vot şi organizarea procesului electoral este o temă centrală de dezbatere ţine de domeniul absurdului din punctul meu de vedere. În plus, apare şi o discuţie la fel de absurdă: „Cutărescu” este preşedintele românilor din afara ţării, sau este preşedintele „judeţelor roşii”, apar hărţi în care România este sfârtecată cu o furie separatistă, apar exprimări încărcate de ură la adresa unor categorii sociale defavorizate. Senzaţia generală este de sfâşiere fără nici un fel de şansă de reconciliere, de bătălie finală care aruncă totul în aer.

Însă nici lipsa dezbaterii reale, nici deturnarea atenţiei către votul din străinătate nu mi se par atât de îngrijorătoare pe cât mă sperie de-a dreptul violenţa unui rasism anti-românesc ce transpare în toate discuţiile care au dominat această campanie electorală. Totul a pornit de la implicarea factorului etnic şi religios într-o dezbatere politică. Unii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române s-au implicat în această campanie electorală şi ar trebui sancţionaţi de forurile bisericeşti pentru asta. În acelaşi timp nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva şi reprezentanţii altor culte au avut opinii politice pe care le-au transmis credincioşilor lor. Tratarea acestei chestiuni poate ar fi asigurat un minim de echilibru în dezlănţuirea mediatică împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Tonul general al mesajelor transmise a fost unul de damnare veşnică a etniei române. Pur şi simplu românii sunt incapabili de modernizare, românii nu fac parte din lumea occidentală, tot ce este românesc (dar există ceva cu adevărat românesc?!?!) are o importanţă marginală. Românii sunt destinaţi periferiei şi mocirlei. Creştinismul de rit ortodox poartă o mare vină pentru această înapoiere culturală a românilor, pentru lipsa modernizării. Revenind: lipsa modernizării este scuzabilă la alte popoare (care după eforturi susţinute se mai mişcă oarecum), dar românii pur şi simplu nu pot fi modernizaţi. Nu că nu ar vrea, mulţi dintre români îşi doresc „o ţară ca afară”, dar nu sunt capabili de aşa ceva. Farul călăuzitor vine de la românii emigraţi în Occident, care s-au modernizat şi îi privesc dispreţuitor pe „asistaţii social” din satele lipsite de curent electric, lipsite de canalizare, lipsite de orice. Cu superioritatea şi convingerea neofiţilor, unii dintre aceşti români buni din Occident se mândresc cu faptul că au depăşit stadiul de larvă şi acum s-au transformat în fluturi. Sfaturile curg şiroaie, sfaturi bune, care dacă ar fi urmate ar îndepărta influenţa Bisericii Ortodoxe Române – fără îndoială, principala instituţie vinovată pentru lipsa canalizării şi a curentului electric de la sate.

Toată această linie de argumentare este una profunda rasistă. Nu poţi băga în aceeaşi oală milioane de oameni şi să îi treci în clasa unor fiinţe inferioare doar din cauza etniei sau a religiei. Problema principală este reprezentată de faptul că acest gen de discurs doar şi-a atins apogeul în decursul campaniei electorale, însă el exista mai dinainte şi va continua să persiste în spaţiul public indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale. Iar cel mai grav lucru este că mulţi români chiar au început să creadă că a aparţine acestui popor reprezintă un dezavantaj, îţi impune o stare de inferioritate fără de scăpare. Românii au reuşit cumva să scape de delirurile propagandei comuniste, însă această formă de rasism a început să fie însuşită de un număr din ce în ce mai mare de oameni, care chiar încep să se simtă scârbiţi de ghinionul de a se fi născut români. (sursa: adevarul.ro)

cuvantul-ortodox.ro: EXPERIMENT REUSIT AL MOBILIZARII PRIN INTERNET, TARA DIVIZATA

Cateva observatii descriptive asupra alegerilor:

PSD pierde a treia oara alegerile prezidentiale dupa ce, la “start”, a avut favoritul si a pornit din “prima pozitie”. De fiecare data a avut de partea sa grupari mediatice mari si, de doua ori, s-a aflat la guvernare. Este un record negativ, ceva arata ca partidul a ramas greoi, autosuficient, mult prea increzator in forta sa bruta(la), lipsit de perspectiva, de orizont, lipsit de imaginatie si inteligenta politica, pana la urma. Si de contact real cu societatea. S-a vazut limpede in cazul Pungesti si cu maniera in care s-a raportat candidatul sau la multe dintre problemele reale ale tarii, dar si la provocarile si la strategiile mult “upgradate” ale adversarilor. 

Prezenta la vot, pentru turul II, a fost efectiv uriasa, avand in vedere ca este calculata prin raportare la un numar fals al totalului de votanti romani. In mare parte, mobilizarea a fost facuta prin Facebook, retele sociale, precum si prin propaganda de ultima speta a trustului lui A. Sarbu, mai ales pe online (gandul.info). Repetam: nu ar fi fost o problema asumarea onesta, clara, a optiunii pro-Iohannis, insa gandul.info a indus ideea ca preferinta pentru Iohannis tine de superioritate, pe cand cea pentru Ponta (sau pentru nonvot!) tine de inferioritate. Votantul Iohannis e supraom, erou, votantul Ponta e subom. Iar asta nu e civism, e manipulare ticaloasa, cu iz fascist. Pana la urma, a fost vorba de un experiment reusit care ne arata ca Romania “virtuala”, manufacturata in laboratoarele “societatii civile” (a balizelor strategice plantate de partenerii euro-atlantici), manipulata si sugestionata in masa, prin online, prevaleaza atat asupra Romaniei manipulate prin televizor, cat si asupra Romaniei “reale”, cea care nu are timp nici de televizor, nici de internet, pentru ca munceste pe rupte, la tara sau pe ogoarele cu capsuni din Europa.

– Diaspora. Eroizata, laudata, transformata intr-un fel de “mesia” colectiv al momentului, in lipsa unui mesia personal, diaspora a fost personajul principal al votului la aceste alegeri. Prezenta sa uriasa la vot confirma succesul propagandei si manipularii pe online si a retelelor de activare a romanilor. Totusi, ceva se uita: sunt cel putin 3 milioane de romani care muncesc in afara. Au votat ceva peste 300 000. Adica 10% din “diaspora”. Cei mai instariti, “clasa mijlocie”, cei care sunt castigatorii jocului socio-economic de acum.Saracimea nu a participat la acest vot. “Sclavetii” de pe ogoarele Spaniei si Italiei, instalatorii si zidarii de ocazie, caratorii de greutati, aia care muncesc orice, oricum, care sunt, totodata, si cei care trimit grosul banilor in tara, nu au participat la aceste alegeri.

Protestele si DNA. Tabara care il sustine pe Ioahhnis avea pregatit si scenariul presiunii de tip “maidan”. Sunt proteste in Bucuresti, sunt incidente la Paris, la Torino…Pentru orice eventualitate, era pregatit terenul pentru delegitimarea completa a lui Ponta, atat ipotetic (intr-un scenariu initial, dar deja nu mai e cazul) castigator la “mustata” al alegerilor, cat si efectiv, ca premier, fortat sa demisioneze prin aceste actiuni de baricada si de revolutionari de profesie. La nevoie, in caz de esec, alegerile ar fi putut fi invalidate, caci, nu-i asa, s-a impiedicat exercitarea unor “drepturi fundamentale“. In plus, a mai circulat vorba de au fost trimisi “sute” de procurori pe teren, inca de astazi. Bun asa, cu alegeri in care CCR, DNA si “grupuri organizate” care protesteaza joaca roluri strategice. Democracy is coming Cu ce o fi gresit, totusi, acest popor, sa se afle intreScylla natanga a propagandei Antena 3 si Caribda vicleana si iscusita a onlineului “societatii civile” si procuroristice?

Tara impartita. Tara e impartita: Moldova, Muntenia si ruralul au votat cu Ponta in proportie de aproximativ 60%. Ardealul, in schimb, si marile orase, au votat cam aproximativ in proportie de 60% cu Iohannis. Naratiunea prin care aceasta realitate sociala e interpretata de cativa vectori de propaganda euro-atlantica este ca in Romania are loc un “razboi intre civilizatii”. Ca e vorba de “falii adanci”. Da, tara e impartita, dar mai rau este ca nimeni nu vrea sa depaseasca aceste diviziuni si ca acest vectori de propaganda trag tuse groase pentru aceste falii, adancindu-le, prelucrandu-le politic. Mai rau este ca o parte mare a trupului acestei tari e considerata bolnava, i se interzice dreptul la existenta politica. Are dreptul doar sa fie batuta de paznicii Chevron. Care este insa radacina acestor falii? E oare de ordin cultural? Noi am zice ca nu. Mai degraba de ordin social. E o falie intre saracii cei multi si cei care se descurca mai bine, care sunt avantajati de actualul sistem neoliberal. Totusi, Ardealul nu a fost niciodata mai “occidental”, in sens cultural, decat restul Romaniei, in trecut. Este diferit doar din punct de vedere social, fiind relativ mai “prosper”. Elita ardeleneasca a fost foarte romaneasca si cu puternica dimensiune ortodoxa. Sa mai amintim de Andrei Saguna, de Dumitru Staniloae, de Lucian Blaga, ca sa fie mai clar despre ce vorbim? Nu, ideea asta cu Ardealul diferit civilizational e de data recenta, este un construct propagandistic antiromanesc. Diviziunile sunt sociale, dar e mai usor sa le prelucrezi intr-o nota de tip “conflictul civilizatiilor”.Manipularea merge mai bine, controlul prin haos e mai eficient.

Biserica Ortodoxa Romana (BOR). Apropo de falii, Funeriu ne mai prezice una: ortodocsii care sunt cu BOR si ortodocsii care sunt anti-BOR. El simpatizeaza cu ultimii, fireste. Din pacate, si BOR e impartita. Si cam pe aceleasi falii, tot de ordin social.Clasa de mijloc” a ortodocsilor, cei care sunt caracterizati de un anumit habitus, care au o stare sociala de la mediu in sus, precum si cei care vor neaparat sa fie validati de “elita culturala”, care nu vor sa fie stigmatizati, sa fie socotiti alaturea cu prostii si ruralii, sunt cei care sunt extrem de sensibili la propaganda “salvationista” a taberei care acum l-a sustinut pe Iohannis. Si ei vor sa salveze tara de “comunism”, adica. Si atunci voteaza cu urmasii directi dar vopsiti ai comunistilor, normal, nu?! Cu Iohannis, aliatul din 2009 si din 2012 al PSD-ului Ponta – raul absolut acum. De fapt, aceasta clasa de mijloc din Biserica este total rupta de Romania de jos. Nu mai stie cum e in ratele prafuite care strabat Baragnul, nu a mai calcat prin balega de la tara, de prin vreo ograda din Moldova. Se poarta pe Facebook, consuma marfuri si isi face selfie cu Plesu&Liiceanu. Unii ziceau ca ierarhia e marea problema a BOR. Noi am zice ca starea de autosuficienta nu se regaseste doar la ierarhi, ci si la acesti exponenti ai “dusilor de nas”.

Altfel, institutional vorbind, pentru BOR incepe o noua epoca. I se vor inchide tot mai multe usi in nas. Patriarhul a incercat, azi, sa faca o miscare oportuna de PR,insa ierarhii vor trebui sa inteleaga ca epoca in care aveau intrare in cercul puterii se va termina definitiv in curand. Si ca trebuie facut ceva in acest sens. Implicarea politica (dar nu electorala!) a BOR abia acum ar trebui sa inceapa.

– Ce va urma? Nimic bun, dar foarte mult rau.

“Vremea ce vine nu e o vreme de triumf pentru crestinism. Cum n-a fost nici cea care pleaca. Ci ca tot veacul, vremea ce vine e o vreme de-ncercare. […]Nimic mai primejdios decat sa intri (…) naiv si fara sa stii ce te asteapta!” spunea candva un martir al neamului…

ziuanews.ro: Klaus Iohannis e omul masoneriei germane pentru destabilizarea României

Aruncarea lui Werner Klaus Johannis catre Presedintia Romaniei reprezinta un plan bine stabilit, de sfartecare si ingenunchere a tarii noastre de catre masoneria germana.  Evolutia lui Werner Klaus Johannis a fost din plin monitorizata de serviciile de informatii, insa acestea nu au spus niciodata ca prin acest sas masoneria germana isi propune sa influenteze si sa controleze principalele institutii de decizie nationale si internationale de la noi.

Cele ce le veti citi in continuare au la baza un amplu documentar, efectuat pe baza tuturor investigatiilor efectuate pe tema de lagatura dintre Iohannis si masonerie, din mai multe surse, unele fiind investigatii proprii ale Ziuanews, in legatura cu Cancelaria Germaniei si cu legaturile dintre aceasta si PDL, publicate de ziarul nostru, ca si legaturile cu Forumul German, cu evanghelismul german, Fundatia Adenauer, Centrul Economic German. Alte texte apar pe Internet si sunt dezvaluiri ale Ziarului de Sibiu, altele apartin publicatiei Ziaristi Online, sau texte ale unor jurnalisti independenti ca Ovidiu Zara, sau Marius Sălăjean, dar si altii, lista investgatorilor acestui caz fiind destul de lunga.

Ei bine, una dintre activitatile secrete ale masoneriei germane este dezagregarea teritoriala si economica a Romaniei, lucru care s-a vazut in ultimii 25 de ani. Dar haideti sa vedem legatura lui Werner Klaus Johannis cu masoneria germana. Dupa instalarea primarului sas Werner Klaus Johannis la carmuirea orasului Sibiu, masoneria germana a devenit tot mai virulenta, gasind in persoana primarului o adevarata coloana a V-a pentru promovarea intereselor de dominare si control.

Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marca din Sibiu, care au capatat pozitii importante pe harta puterii fiind catalogati drept principalii “sateliti” ai Clubului Economic German. Printre acestia au aparut in centru atentiei masonilor si Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanta romano-germana GTZ din Sibiu, al carui nume a fost conectat la ramificatiile afacerii retrocedarilor din centrul istoric al Sibiului catre Consistoriul Evanghelic German.

Motivatia masonica a acestui gest o reprezinta faptul ca de numele GTZ se afla legat importanti finantatori care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Federal de Interne German, in interiorul caruia activeaza importanti lideri masonici in frunte cu Otto Schilly. Alaturi de acesta pe harta puterii masonice sibiene si-a facut incet loc Steffan Johannes Max Braune, numarul doi in cadrul Aliantei PNL-PD Sibiu si aflat in structura de conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat in prim plan ca urmare a finantarilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum si prin influentarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, in presoana Otiliei Man.

Cel mai recent membru al filierei germane il constituie Andreas Huber, care “pastoreste” afacerile reprezentantei germane Opel la Sibiu, si pe care Werner Klaus Johannis l-a cununat in cursul lunii august, creandu-i partie pentru a accede in cercul de elita al Clubului Economic German. Paradoxal este faptul ca cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionati in Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman: Crin Andanut, de profesie economist. Increngaturile propulsarii lui Crin Andanut ca si capat de pod al masoneriei de sorginte germanica se regaseste in anul 1993. Pe atunci cel in cauza era sef de cabinat la Fundatia Romano-Germana si avea in vizor ca in functia de director al institutiei mai sus mentionate sa fie promovat un om care sa faca jocurile masoneriei.

Speculand o presupusa relatie de concubinaj intre directorul fundatiei din acel moment si secretara acestuia, Crin Andanut s-a trezit peste noapte in functia suprema de decizia a fundatiei mai sus mentionate. Pe aceasta cale, si-a castigat increderea masonilor si a dat frau liber patrunderii in Sibiu a masoneriei germane, facand interventii ca, prin influenta sa, pionul german GTZ sa aiba sediul in buricul orasului, pe strada Avram Iancu. Intalnirile masonilor germani au ajuns astfel sa aiba loc la ceas de taina in crama Mildcosib, care apartine aceluiasi Steffan Mildner de la GTZ si in cadrul careia isi expun ideile de sorginte masonica persoane precum: Werner Klaus Johannis si arhitectul sef Szabolts Guttmann.

Susţinerea largă din partea partidelor politice pentru Klaus Iohannis se datorează faptului că este membru al Masoneriei. De fapt, asistăm la un război între Masonerie, ce suţine opoziţia şi pe primarul Sibiului pe de o parte, şi Traian Băsescu, omul fostei Securităţi, pe de altă parte. Klaus Iohannis nu este un sfânt paraşutat din Sibiu, ci un om implicat în afaceri locale şi transnaţionale sub oblăduirea unor personalităţi puternice ale masoneriei române.

Nicolae Nan, Ioan Berghezan, Ioan Tuşinean sunt nume intrate în rândul masoneriei sibiene. „Frăţie” despre care mai toată lumea vorbeşte cu, cel mult, „am auzit că…” a împânzit mai toate mediile de conducere ale judeţului. Mai nou, la Sibiu a pătruns puternic şi masoneria germană – Andreas Huber şi Steffan Mildner sunt două exemple de acest fel.

Primul nume apărut în urma investigaţiilor efectuate de Ziarul de Sibiu a fost cel al liderului politic, Nicolae Nan, care pe bună dreptate şi-a însuşit titulatura de “Naş” al lumii afacerilor sibiene şi care a intrat în vizorul masonilor în perioada 1990-1991, datorită potenţialului relaţional de care dispunea. Masoneria l-a luat în colimator nu pentru persoana sa, ci pentru lanţul de legături prin alianţă pe care le-a cultivat de-a lungul timpului. Filiera oamenilor pe care acesta i-a recomandat în masonerie este una vastă şi este fundamentată pe principiul puterii. Primul a fost Dan Nanu, consilier local, pe care “Naşul” Nicu Nan l-a cununat anterior, şi care a reprezentat un argument decisiv.

În această direcţie, sprijinul acordat lui Dan Nanu a venit datorită faptului că fratele său, Florin Nanu, este procuror, iar tentaculele acestuia se întind până la instituţiile centrale ale magistraturii din Bucureşti. De asemenea, o altă susţinere a fraţilor Nanu pentru masonerie a venit din partea procurorului Silaghi, care a întărit recomandarea făcută de Nan. A doua proptea recomandată de Naşul Nan pentru masonerie este Ioan Tuşineanu de la SC Construcţii SA. A intrat în vizorul masonilor datorită faptului că a pornit de jos, de la mătură, ca simpul funcţionar în primărie, atrăgând atenţia asupra influenţei masive pe care acesta o exercita la nivelul judeţului, în cadrul afacerilor cu licitaţii.

Senatorul Nicolae Neagu nu putea scăpa tentaculelor masonice, datorită faptului că, din 1990 încoace, el însuşi şi-a cultivat relaţia cu Naşul Nan prin afacerile derulate la nivelul judeţului, calul Troian fiind Metalcar SA, ale cărei afaceri au fost gestionate de acesta direct până în anul 2004 şi apoi din umbră, după ce acesta a devenit parlamentar de Sibiu. De menţionat faptul că senatorul Neagu a fost acceptat în ultimul val masonic de la Sibiu.

Conexiunile masoneriei sibiene cuprind însă şi membrii ai fostului partid de guvernământ – Ioan Cindrea, omnipotentul politician al PSD, a ajuns în vizorul masoneriei încă din vremea în care organizaţia judeţeană a acestui partid era condusă de controversatul Francisc Tobă, care a avut un rol aparte în timpul evenimentelor din decembrie 1989, de la Sibiu. După momentul postrevoluţionar, începătorul Ioan Cindrea în ale politicii nu s-a expus în primul plan al politicii sibiene, ci a ştiut să stea în umbra lui Tobă, dar având totuşi abilitatea de a-şi dezvolta relaţii la Bucureşti în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Acesta a fost momentul culminant al carierei politice a lui Ioan Cindrea care a atras atanţia liderilor masonici actuali, fiind catalogat dreptul unul dintre cei care au ajuns să stăpânească şi să folosească arsenalul de semne şi ritualuri masonice în cadrul întâlnirilor. Constantin Morar, fost preşedinte al Consililui Judeţean Sibiu a ajuns ţinta masonilor datorită faptului că era caracterizat un fidel susţinător al principiilor masonice, printre care dirijarea intereselor judeţului către aceste cauze masonice – atragerea investitorilor din străinătate, investiţii în domenii preferenţiale care să aducă profit imediat – au constituit punctul major.

Un alt nume impus în galeria masonilor locali este Ioan Beghezan, procuror-inspector în cadrul Curţii de Apel Alba. În perioada în care acesta a ajuns în atenţia masonilor, Ioan Beghezan îşi căpătase deja reputaţia unui om care şi-a demonstrat capabilitatea de a-şi întinde tentaculele până la instituţiile decizionale de la Bucureşti, printre care cele cu puterea cea mai mare erau: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi chiar instituţia Procurorului General al României.

Aceleaşi relaţii de rudenie prin alianţă s-au făcut cunoscute şi în cazul procurorului Ioan Beghezan în cadrul masoneriei, acesta recomandându-l pe procurorul Mănicuţ, originar din Poiana Sibiului, datorită potenţialului financiar pe care îl avea acesta. La rândul lui, procurorul Mânicuţ se află în relaţii apropiate cu Ioan Ghişe, actualul proprietar al lanţului de afaceri Ana Oil, care şi-a întins plapuma afacerilor peste zone importante de afaceri din Sibiu şi Mureş. Element notabil, procurorul Berghezan este naşul procurorului Mănicuţ, ca şi în cazul lui Nan, relaţia de rudenie prin alianţă având o pondere importantă pentru segmentul masonic.

Întâlnirile masonilor germani au ajuns astfel să aibă loc la ceas de taină în crama Mildcosib, care aparţine aceluiaşi Steffan Mildner de la GTZ şi în cadrul căreia îşi expun ideile de sorginte masonică persoane precum: Klaus Johannis şi arhitectul şef Szabolts Guttmann. Acesta din urmă a ajuns să atragă atenţia masonilor ca urmare a faptului că soţia sa, având o funcţie ascunsă în cadrul firmei Arhigraf, care aparţine arhitectului Valeriu Grigorov, a ajuns să aibă în anul 2004, un profit de peste 1 miliard de lei.

Anterior, Mildner a ţinut să precizeze destinaţia clară a afacerii Mildcosib. „Societatea MILDCOSIB este afacerea mea personală care nu are nici o legătură cu proiectul GTZ. Este vorba de o societate cu profil vinicol, iar orice profit obţinut din aceasta este folosit pentru derularea unor proiecte sociale.Milcosib nu are nici un rol comercial în proiectul GTZ. Pentru o perioadă scurtă de timp de circa doi ani a existat o implicare a Mildcosib pentru proiectul privind contractatele manageriale cu experţi locali. Acesta a fost un sprijin total ne-economic astfel încât sumele plătite au fost una câte una rambursate către GTZ. Nu a existat nici un cent de profit. Cu alte cuvinte nu am un al doilea venit rezultat din derularea afacerilor MILDCOSIB”.

„Organigrama” de funcţionare a masoneriei reprezintă un aspect ascuns ochiului public, asupra căruia vom insista în cele ce urmează. Structura de putere a masonilor se bazează pe ranguri ierarhizate, în care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-şi cunoaşte decât şeful de pe nivelul imediat superior, în genere acesta fiind cel care l-a recomandat şi susţinut pentru a accede în masonerie.

Înainte de a fi propulsat în structurile masonice, persoana respectivă se află în studiu pe o durată de cel puţin trei ani, timp în care sunt testate o serie de calităţi precum: potenţialul de putere al relaţiilor la vârf pe care le deţine, influenţarea deciziilor la nivel înalt prin funcţia pe care o are. Alături de acestea, sunt vizat şi anumite tare de personalitate, fiind luate în colimator persoanele avide de putere, dornice de funcţii şi poziţii sociale de conducere. După cei trei ani de supervizare a ucenicului,”protectorul” lansează verigii imediat superior propunerea de a accede în rândurile masoneriei, după care depune un jurământ de credinţă care să ateste în esenţă obedienţa faţă de principiile organizaţiei.

Activitatea masonică la nivel global a ajuns să fie monitorizată de capii serviciilor secrete. În perioada în care Radu Timofte, actualul director al SRI, deţinea funcţia de vicepreşedinte al comisiei de apărare al Senatului, acesta a supervizat activitatea grupărilor masonice. De pe aceste poziţii, a dezvăluit că „masoneria îşi propune să influenţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie naţionale şi internaţionale. Se vorbeşte tot mai des şi se scrie tot mai mult de faptul că această organizaţie are ca scop şi adesea chiar reuşeşte să deţină controlul în domeniu economic, politic, cultural şi mai nou militar. Nu cred că se ştie prea mult despre masonerie, aceasta fiind o organizaţie destul de complexă despre care nici măcar membrii supuşi nu ştiu acest lucru. Dacă se ştie câte ceva, se ştie din ceea ce s-a deconspirat până acum prin publicarea unor documente secrete (protocoale, scrisori). Aceste documente au fost receptate negativ de liderii masonici, deoarece ar fi fost de preferat ca cei care au vorbit să nu încalce jurământul, iar activităţile secrete să nu fie cunoscute decât de un grup foarte restrâns. Celorlalţi mai mici nu le sunt prezentate adevăratele intenţii ale masoneriei, acestea fiind simple unelte care doar cred sau îşi imaginează că ştiu câte ceva”.

Scopul vizat de liderii masonici locali este unul singular şi poate fi sintetizat sub formula dominaţiei şi controlului „de cadavru” al centrelor decizionale, care s-au impus în domeniile menţionate. Arsenalul masonic utilizat este diversificat, de la relaţiile de rudenie prin alianţă şi până la încrengăturile conexiunilor de comandă şi control al instituţiilor care vizează subordonarea nucleelor de putere ale acestora. În colimator se află afacerişti notorii, politicieni de marcă şi justiţiabili care deţin pârghile deciziei.

Primarul Klaus Johannis face el insusi parte din clubul Lions Sibiu si a fost chiar presedintele acestuia, intre anii 2004-2005. Din cele doua cluburi sibiene mai fac parte omul de afaceri Ilie Vonica, directorul DSP Ioan Manitiu, deputatul Mircea Cazan si sotia sa, Adriana, fostul rector al ULBS, Dumitru Ciocoi Pop, medicul pediatru Mihai Neamtu, patronul societatii Geiger – care a castigat multe dintre contractele cu primaria Sibiu – Gheorghe Geiger, fostul prefect Ilie Mitea, dar si actualul prefect, Constantin Trihenea, presedintele Consiliului Judetean, Martin Bottesch si multi alti oameni cu influenta in Sibiu.

In continuare, prezentam, conform unei investigatii Ziuanews, legaturile PDL cu cancelaria lui Merkel, din care o sa rezulte foarte clar de ce a ajuns Klaus Iohannis varful de lance al aliantei PNL-PDL si de ce a fost propus la presedintia Romaniei. O sa regasiti nume foarte cunoscute, care au facut “suveica” pe la toate partidele.

Noul Reich, alimentat financiar prin două fundații germane, s-a extins de-a lungul Europei, înrobind instituțiile naționale intereselor de partid, manipulând opinia publică și transformând contribuțiile europene în daruri portocalii, cu destinatari înregimentați politic. Cu toate că reprezintă o infracțiune la Legea partidelor politice, organizațiile străine au stimulat financiar puternic partidul lui Băsescu și politica democrată în România, inițiind apoi scenarii pseudopolitice de luptă pentru apărarea democrației, în scopul anihilării socialiștilor aflați, în prezent, în aproape toată Europa, în opoziție.

ZIUAnews vă arată o schemă incredibilă, care demonstrează că cei mai mulți dintre membrii de bază ai PDL sunt conectaţi la banii şi relaţiile neoprotestanţilor. Sumele de bani şi puterea de a influenţa luarea unor decizii, atât în interiorul PDL-ului, cât mai ales în afara lui, le sunt date parlamentarilor penticostali sau celor care aspiră la statutul de parlamentar, de organizaţiile neoprotestante puternice din SUA. Întregul PDL este împânzit de neoprotestanţi care se folosesc de această confesiune pentru a accede la funcţii, la bani, la influenţă.

Deşi sunt extrem de puţini oamenii politici care recunosc deschis apartenenţa lor la neoprotestantism, temându-se că, într-o ţară majoritar ortodoxă, acest lucru i-ar prejudicia la vot, ZIUAnews vă arată legăturile mai marilor PDL cu diverse culte neoprotestante, dar şi beneficiile pe care oamenii politici le-au obţinut de pe urma acestei apartenenţe ţinute secretă.

În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş) Marius Dugulescu (Timiş) și Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea însă a fost alta.

Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca și fostul primar de Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tișe, deputatul Daniel Buda, fostul președinte al Consiliului Județean Bihor, Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei, șeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de penticostali.

Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea, la 8 octombrie a.c., a demersurilor comunității române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate îndepărtării efectelor inundațiilor din România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor, susținerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamități”.

Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.

Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înștiinţaţi de această acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah DR. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.

Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”. Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare”, de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.

William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.

Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat”, desfăşurată la OTV.

Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică externă.

Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către deputatul PDL Marius Dugulescu.

Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.

Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de drept (…) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată”. Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.

Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.

Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop atragerea voturilor de la cei din diaspora.

Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a sucit. Pentru alegerile din această toamnă, Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.

Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureș, Mircea Man, secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.

Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. În luna mai a acestui an, democrat-liberalul a participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă – factor de armonie socială”, organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului, în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate”, de asemenea, de cult neoprotestant.

Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”, pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului adventist.

Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR). (sursa: ziuanews.ro)

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • si iar se repeta istoria din 1946- cu alegerile- si cum sa mai credem ca suntem liberii? ii multumesc celui de sus ca mi-am anulat votul-

Abonează-te la newsletter