Analize și opinii Cultură și Familie Politică

Religia… izvorul moralitatii?

Oamenii religioși cred că morala izvorăște din religie si din revelația zeului lor. Să fie așa? Să incercăm să dăm un răspuns folosindu-ne de nivelurile și stadiile de raționare morală dupa Kohlberg. Kohlberg se folosește de 3 nivele pentru a clasifica morala:

I. Nivelul preconvenţional
Nivelul preconventional de raţionare morală este specific copiilor, deşi si adulţii pot manifesta un astfel de raţionament. In acest stadiu, indivizii judecă moralitatea acţiunii in functie de consecinţele ei directe.
La acest nivel , copilul este receptiv la reguli culturale şi noţiunea de bun şi rău, corect sau greşit, dar interpretează aceste noţiuni în termeni fizici sau de consecinţe hedonistice ale acţiunii (pedeapsă, recompensă, schimb de favoruri), sau în termeni de putere fizică a acelora care enunţă regulile şi noţiunile. Nivelul cuprinde următoarele două stadii:

Stadiul 1 : orientarea spre pedeapsă şi obedienta/ascultare.
( o să am probleme dacă fac asta, sau nu?)
Indivizii se centrează pe consecinţele ( fizice sau hedonistice) directe, asupra propriei persoane, ale acţiunilor pe care le întreprind. Ei gândesc că o acţiune este din punct de vedere moral greşită dacă persoana care o întreprinde va fi pedepsită.
Consecinţele fizice ale unei acţiuni determină bunătatea sau răutatea ei indiferent de semnificaţia umană sau valoarea consecinţelor. Evitarea pedepsei şi supunerea necondiţionată în faţa puterii sunt valorizate prin ele însele,nu in termeni de respect pentru o ordine morală determinata de pedeapsă şi autoritate. Preocuparea individului la acest nivel este pentru sine. Întrebarea pe care şi-o pune: o să am probleme dacă fac asta, sau nu? Comportamentul bun (motivaţia acţiunii) este asociat cu evitarea pedepsei.

Majoritatea religiilor se regăsesc în acest stadiu. Dacă păcătuiesc și nu mă căiesc de greșeală/păcat, risc să fiu pedepsit de Dumnezeu și să ajung in iad. Religiile au alcatuit un set de legi care folosesc tocmai „filosofia” stadiului de mai sus: dacă nu respecți poruncile date de zeu, trebuie să iei în calcul eventuala pedeapsă. Motivația de a respecta poruncile „divine” este asociată cu evitarea pedepsei. A nu respecta poruncile (morala) înseamnă a nu te supune zeului și a lua în calcul pedeapsa care survine prin încalcarea normelor.

Stadiul 2 : orientarea instrumental relativista (eu cu ce mă aleg din asta?)
Indivizii evaluează moralitatea acţiunilor în funcţie de beneficiile pe care le au: eu cu ce mă aleg din asta? Comportamentul corect este determinat de beneficiile pe care le obţine persoana ca urmare a acestui comportament. Stadiul 2 de raţionare morală prezintă un interes limitat faţă de nevoile altora, dar până la un punct şi anume atunci cînd acţiunea lui ţine cont de interesul celuilalt dacă respectiva persoană îi întoarce serviciul – serviciu contra serviciu- îţi dau dacă îmi dai. Cu alte cuvinte, preocuparea faţă de alţii nu se bazează pe loialitate si respect intrinsec faţă de acele persoane, ci doar se foloseşte de ele. Acţiunea corecta/dreaptă este aceea care esenţial satisface nevoile proprii şi ocazional, nevoile celorlalţi. Relaţiile umane sunt văzute în termeni similari celor de piaţă. Sunt prezente elemente de fair-play , reciprocitate, şi împărţire egală, dar ele sunt tot timpul interpretate intr-un mod fizic, pragmatic. Reciprocitatea înseamnă serviciu contra serviciu , nu loialitate, gratitudine sau dreptate. Din perspectiva socială: preocuparea specifică a individului este întrebarea : eu cu ce mă aleg din asta? Este încă egocentric, dar cu o uşoară tendinţă de a vedea lucrurile şi din perspectiva altei persoane. Acţiunea este judecată ca fiind dreaptă dacă îl ajută în satisfacerea propriilor nevoi sau implică un târg/schimb reciproc corect.

Religia oferă aici un „târg“: daca respecți poruncile, zeul este de partea ta și te răsplătește pe timpul vieții (sănătate, bani, familie, carieră) sau după moarte (paradisul, virgine, viață veșnică). Credinciosul își pune întrebarea: eu cu ce mă aleg din asta? Răspunsul e foarte promițător: viața veșnică. Valoarea intrinsecă a faptelor personale sunt măsurate dupa relația „dau și primesc“. Acționez „moral“ și astfel îmi satisfac o nevoie proprie și anume soarta după moarte.

II. Nivelul convenţional
Este tipic pentru adulţi si adolescenţi. Persoanele care raţionează la acest nivel judecă moralitatea acţiunilor în funcţie de respectarea sau ne-respectarea regulilor sociale – dacă sunt sau nu în acord cu acestea.

La acest nivel, menţinerea expectanţelor din partea familiei individuale, grupului sau naţiunii este perceputa ca valoroasa in sine, indiferent de consecinţele imediate şi evidente. Acest nivel cuprinde următoarele două stadii:

Stadiu 3 : concordanţă interpersonală sau orientarea “băiat bun – fată drăguţă”
Indivizii caută aprobarea din partea celorlati. Încearcă sa fie băiat bun, fată drăguţă, judecând moralitatea acţiunilor prin evaluarea consecinţelor acestora în termeni de relaţii personale. O comportare bună este ceea ce mulţumeşte sau ajută pe ceilalţi şi este aprobat de ei”. Comportamentul judecat după intenţie :“a vrut să facă bine” devine important pentru prima dată. Persoana câştigă aprobare pentru că a fost “ drăguţa “.

Perspectiva socială: preocuparea individului este : ce vor crede oamenii despre mine? Dorinţa este de a obţine aprobarea grupului. Acţiunea corectă este cea care impresionează şi face plăcere altora. Aceasta implică adesea auto-sacrificiu, dar acesta este compensat de efectul psihologic al aprobării celorlati.

Cum ni se prezintă morala religiosă la nivelul convențional și mai ales în stadiul 3? Religia țintește spre ideea de „comunitate“ și „forțează“ individul să se identifice cu ea. Acțiunile individului nu ajung doar să garanteze o răsplată după moarte sau pe timpul vieții, ci trebuie să se comporte astfel încăt comunitatea să „vedă“ că se conformează regulilor date de zeu și „explicate“ de trimișii săi pe pământ (slujitorii religioși). Aici apar tradițiile și legile subsidiare care reglementează viața pas cu pas (a se vedea aici religiile abrahamice). Preoția devine în acest stadiu un auto-sacrificiu care aduce cu sine aprobarea comunității și un loc sigur în paradis.

Stadiul 4 : orientarea “ lege şi ordine “
Există orientare spre autoritate, reguli fixe, şi menţinerea ordinii sociale. Indivizii gândesc că este important să se supună legilor sociale pentru că este important să se menţină ordinea socială. Comportamentul corect constă din a-ţi face datoria, a arăta respect pentru autorităţi, şi a menţine ordinea sociale pentru siguranţa proprie. Raţionamentul de stadiu 4 este superior nevoii de aprobare din stadiu 3. Perspectiva socială: preocuparea individului merge dincolo de grupul imediat, spre societatea mai largă, pentru menţinerea legii şi ordinii. Obligaţia unei persoane faţă de lege depăşeşte obligaţiile de loialitate faţă de familie, prieteni, grupuri. Nimeni, nici un grup u este de asupra legii.

În majoritatea religiilor autoritatea provine direct de la zeu. Ordinea socială poate fi păstrată doar dacă se respectă regulile date de zeu iar reprezentanții săi pe pământ se ocupă tocmai de respectarea acestor legi sociale/divine. Comportamentul corect al omului religios este să respecte legea dată de zeu și a arăta respect celor care s-au pus în slujba lui: preoți, conducători, rege (unsul lui Dumnezeu pe pământ) etc. Omul religios acceptă și respectă regulile pentru că știe că doar așa se poate dezvoltă în societatea respectivă.

Inadecvanţa stadiului 4: Supunerea oarbă faţă de lege: ordinea socială la care te supui poate să nu fie cea mai bună ordine posibilă. Legile sociale pot fi nedrepte, incorecte uneori.

Tocmai această inadecvanță este caracteristică moralei religioase. Legile pot fi inumane, însă deoarece legile au fost „date“ de către Dumnezeu, trebuiesc respectate intocmai. Unele religii au „evoluat“ și au modificat mesajul legilor și regulilor, argumentând că acele legi erau valabile doar în acele vremuri, chiar dacă nu se scoate în evidență absurditatea acestor legi (de exemplu pedeapsa cu moarte pentru cei adulteri, pentru vrăjitoare sau pentru homosexuali). Tocmai această identificare a legii cu divinitatea a dus la multe atrocități făcute în numele religiei.

III. Nivelul post-convenţional, autonom sau principial
La acest nivel, individul este angajat intr-un efort clar de a defini valorile morale şi principiile care au validitate şi aplicabilitate separat de autoritatea grupurilor si persoanelor care deţin aceste principii si separat de identificarea individului cu aceste grupuri.

Se pare că majoritatea religiilor nu au ajuns la acest nivel…

Acest nivel are din nou două stadii:

Stadiul 5 : orientare contract social şi drepturile individuale
În general acest stadiu are nuanţe utilitariste. Accentul se pune pe “punctul de vedere legal” dar cu accentuarea posibilităţii de a schimba legea în termeni de consideraţii raţionale de utilitate socială . Se iau in considerare grupurile cu nevoile si drepturile lor. Indivizii doresc să menţină funcţionarea societăţii prin respectarea legilor, dar simpla funcţionare a societăţii – sistemul totalitarist – nu înseamnă că această societate este si una bună. Indivizii din stadiul 5 specifică clar că ei nu încurajează încălcarea legii: legile sunt contracte sociale la care noi am fost de acord să le supunem până cînd le putem schimba sau pot fi schimbate prin proceduri democratice. Stadiul 5 de raţionament nu trebuie evaluat după etichetele verbale din răspunsuri. Trebuie luată în considerare perspectiva socială a indivizilor si modul lor de raţionare. Cei din stadiul 5 vorbesc despre moralitate şi drepturi care uneori au prioritate înaintea legilor.

Si cei din nivelul 4 vorbesc despre dreptul la viaţă, dar pentru ei acest drept este legitimat de autoritatea grupului lor social sau religios. Presupunând că grupul lor valorizează proprietatea mai presus decât viaţa, ei se vor conforma acestei valorizări. Perspectiva socială: preocuparea este utilitatea socială sau interesul public. În timp ce regulile, legile sunt necesare pentru menţinerea ordinii sociale, indivizii nu trebuie să se supună orbeşte la acestea. Legile pot fi schimbate prin contract social dacă se dovedesc a nu fi utile – în scopul unui bine mai măreţ al întregii societăţi.

Inadecvarea: cum ajungem la un consens referitoare la regulile care sunt bune pentru societate? Ar trebui un grup majoritar să impună opiniile lor unui grup minoritar? Dacă nu eşti de acord cu opinia majorităţii, nu te vei supune regulilor acesteia.

Aici apar multe conflicte între religie și omul modern. Cei din stadiul 5 nu văd în legile morale date de zeu ghidul perfect de conduită, ci doar drepturile sale, drepturile sale ca și individ. Legile nu sunt necesare pentru obținerea unui „bine“ după moarte, ci sunt importante pentru contractul social încheiat între membrii săi. Legea dată de zeu și cimentată de religie nu mai reprezintă cheia pentru viața în comun și poate fi modificată în momentul în care contravine dreptului individului (de exemplu pedeapsa cu moartea sau multe alte legi, care pentru noi, astăzi, sunt mai degraba motiv de râs). Cei din stadiul 5 ajung adesea în conflict cu cei din stadiile anterioare (a se vedea exemplul islamului si societatea moderna). Istoria este plină de astfel de conflicte: sclavia (voită de zeu in scrierile sale sfinte), dreptul femeii (nespecificat în scrierile sfinte sau lipsa cu desăvârșire a unei egalități în drepturi), dreptul muncitorilor, dreptul homosexualilor (zeii doresc eradicarea celor homosexuali!), dreptul la libera exprimare (blasfemia încă este ancorată în legile multor state și se pedepsește adesea cu închisoare sau chiar cu moartea), dreptul la educație (a se vedea castele din India) etc. Morala religioasa nu ajunge in acest stadiu.

Cei care au ajuns la stadiul al 5-lea se orientează acum după „contractul social“ și după folosul adus individului si comunității prin instituirea democratică de reguli și legil. Fără acest stadiu, drepturile femeii și al homosexualilor ar fi rămas doar la nivelul de idee. Principiile morale devin acum principii etice. Drepturile omului sunt un produs al acestui stadiu (și aceasta nu datorită religiilor, ci mișcărilor umaniste. De exemplu: Vaticanul nu a semnat si ratificat drepturile omului până în ziua de astăzi!

Stadiul 6 : orientarea principiul etic-universal
Dreptatea este definită de decizia conştiinţei în acord cu principiile etice auto- alese care fac apel la înţelegerea logică, universalitate şi consistenţă. Aceste principii sunt abstracte şi etice (Regula de aur) ; ele nu sunt reguli concrete morale precum cele 10 porunci. În adâncul sufletului, acestea sunt principii universale de justiţie, egalitatea şi reciprocitatea drepturilor umane, respect pentru demnitatea fiinţelor umane ca persoane individuale.

Regula de aur: fă altora ceea ce ţi-ar place să ţi se facă ţie.

O lege morală care este necondiţionat şi absolută şi nu depinde de nici un alt motiv ulterior.Perspectiva socială: preocuparea este pentru principiile morale. O acţiune este judecată ca fiind dreaptă dacă este in conformitate cu principiile etice auto-alese. Aceste principii sunt principii universale de justiţie, egalitatea şi reciprocitatea drepturilor umane, respect pentru demnitatea fiinţelor umane ca persoane individuale.

Creștinismul și alte religii își revendică dreptul la această „lege morală“ a regulii de aur. După cum am văzut mai sus, religiile funcționează pe principiul “revelația zeului” și pe legile date de acesta + Traditia. Regula de aur se aplică în cazul religiilor, doar dacă nu intră în contradicție cu legea revelată de zeu. Cel mai bun exemplu este homosexualitatea și blasfemia. Stadiul 6 este o dezvoltare a stadiului 5: principiile etice devin mai largi si obțin o anumită universalitate. Omul nu se mai orientează după principiul „dai și primesti“, ci dupa principiul universal al dreptății.


Morala religioasă este doar un mix între nivelul preconvențional și convențional. Dumnezeu amenință pe om în Biblie cu pedepse uriașe în cazul nerespectării legilor sale și garantează acestuia binecuvântarea în cazul supunerii totale față de el și de legile sale (ceea ce întălnim la nivelul preconvențional!). În același timp, credinciosul, încearcă să fie „cuminte“ și are mustrări de conștiință când nu respectă legea care-i formează credința. Preoții accentuează această necesitate a legilor moral-religioase. Chiar papa și patriarhul sunt convinși că ordinea socială se duce de râpă dacă  aruncăm peste bord morala convențională a celor doua testamente. Morala religioasă, conventională, nu caută neapărat noi soluții la probleme etice, ci se bazează pe tradiție, care spune sus și tare că e „sfântă“ și valabilă universal. Morala Bisericii nu a ajuns niciodată la nivelul postconvențional și a rămas blocată la stadiul 4.

Kohlberg ajunge la următoarea concluzie în experimentul său: doar 5% ajung la ultimul stadiu și doar 25% la stadiul 5. Faptul că omul gândește mai mult în termenii nivelului convențional se datorează statului și religiilor, care de sute de ani ne bat la cap că trebuie să ne comportăm conform regulilor, fără să le mai analizăm și să le dezvoltăm… Sfânta Tradiție, obiceiurile străvechi etc.

Oare nu este cinic să rămânem doar la stadiul 3/4? Ar fi nedrept să renunțăm acum, după ce mulți oameni înaintea noastră și-au dat viața pentru aceasta. Trebuie să ajungem să judecăm totul prin ochii „principiilor universale ale drepturilor omului“. Adica să avem ca filosofie de viață „principiul respectării egale a intereselor omului“: iar asta este posibil doar în momentul în care nu ne raportăm interesele personale peste cele ale altuia și mai ales nu dăm greutate intereselor unui grup (bărbați, albi, români, creștini) mai mult decât altor grupuri (femei, negrii, unguri, homosexuali). Prin acest principiu reușim mai întâi să eliminăm discriminarea: rădăcina tuturor nedreptăților și prietena religiilor.

Surse:

Alina Deteşan Carmen Fiscuci: Program de dezvoltare morala.

Michael Schmidt-Salomon & Lea Salomon: Leibnitz war kein Butterkeks

Anne Colby; Gibbs, J. Lieberman, M., and Kohlberg, L. (1983). A Longitudinal Study of Moral Judgment: A Monograph for the Society of Research in Child Development. Chicago, IL: The University of Chicago Press.

sursa: jurnalulunuisacerdot.wordpress.com

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Va rataciti. Asta e dezinvoltura, nu dezvoltare morala. Inca sunteti invatati cu idolul, cu nvataturile incepatoare ale lumii. Toata morala voastra se reduce la: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”?
    ( Coloseni 2:21 ).

  • Acest articol il voi pune in rama deasupra patului. Tocmai @NICU care din ce ne scrie si ii multumim pe aceasta cale pentru opinia dansului este clar un om religios. Totusi cine citeste acest articol trebuie sa fie pregatit psihic si fizic sa il citeasca. Este foarte bun articolul pentru cei in stadiu avansat de trezire precum @NICU clar NU ESTE.
    Parerea mea este ca lumea va fi mai castigata cu articole de psihologie si analiza psihologica si chiar filozofie decat cu prostii dealea cu “dezvaluiri senzationale” cu cine si ce mai fura.
    Intai trebuie lucrat la scoaterea omenirii din inactivitatea cerebrala numita “DIVERTISMENT” TV si introducerea fiintei vii in discutie si stagiul 6 de constiinta de la om la om pentru om…

  • care moralitate? a patriahului daniel?era la toaleta cande maiestatea sa regele Mihai vorbea in parlament. biserica ortodoxa s-a facut de rusine fata de cei saraci

  • Marturisesc ca am citit cumva amuzat aberatiile celor care nu stiu ce inseamna religia, dar stiu cum trebuie sa fie cei religiosi. Rabdarea mi s-a curmat brusc cand am ajuns la legile nu stiu care si cum…si am fost zgaraiat pe retina de o forma vulgara a verbului IMPERSONAL in limba romana ” a trebui ” .
    Ok, atunci am inteles ca e mai bine sa te dai moral, si atoatecunoscator, decat sa cunosti limba materna. Asa e in lumea oamenilor…aia guvernati de legi nu stiu de care !