Politică

Raportul UE anti-corupție, România și ’’mironosițele’’ de la Bruxelles

ueDin primul raport anti-coruptie la nivel european intocmit de Comisia Europeana, facut public luni, se poate afla ceea ce demult se sti in intreaga UE: coruptia este larg raspandira, iar oile negre sunt Romania si Bulgaria. Folosindu-se de modul in care a fost redactat raportul, presa internationala titreaza ”Marii contravenienti ai raportului UE asupra coruptiei: Romania si Bulgaria” (Christian Science Monitor). S-ar putea deduce chiar ca pierderile de peste 120 de miliarde de euro anul (echivalentul bugetului anual al UE) se produc numai in Romania si Bulgaria.

Practic, raportul Comisiei Europene nu face decat sa intareasca ca Romania si Bulgaria trebuie sa ramana sub monitorizarea MCV si ca, pe langa vechile methne de la Bucuresti, acum si presa din Romania este „adesea influențată de interesele specifice și de afilierile politice ale proprietarilor unor societăți de media, incluzând uneori intimidarea magistraților sau a unor persoane implicate în combaterea corupției. Limitările libertății presei au redus și mai mult accesul la informații la nivelul întregii țări. Această situație este agravată de faptul că România are cea mai scăzută rată de acoperire a internetului din UE.”

Preanevinovatele mari companii

Putine sunt publicatiile (din tarile mult mai putin corupte decat Romania, potrivit raportului) care au sesizat ca rezumatul raportului este redactat intr-un mod usor neobisnuit: aici nu sunt numite tari si nu se dau nume. Surse citate de Euractiv au precizat ca unele state UE nu au dorit acest lucru, iar Comisia Europeana s-a conformat. Mai mult, autorii raportului au intrebat marile companii cum le influenteaza coruptia in mod negativ afacerile, nu si cum le influenteaza pozitiv…Intrebata despre aceasta scapare, comisarul pentru afaceri interne, Cecilia Malmstrom a spus: ”Cred ca aveti dreptate. Cred ca multe companii fac afaceri profitabile prin contracte corupte.”

Sa fie acesta motivul pentru care, dupa cum se intreaba cei de la biroul bruxellez al Transparency International, din raport lipsesc cazuri notorii de coruptie precum mita de peste 20 de milioane de euro oferita de compania finlandeza de armamnent Patria pentru guvernul din Slovenia, prin intermediul reprezentantului Patria in Austria…Si astfel Finlanda ramane o tara din care aproape ca lipseste coruptia, in timp ce la Ljubljana guvernul lui Janez Jansa a trebuit sa demisioneze dfin cauza ca era corupt. La fel, lipsesc referirile la mitele uriase primite de un fost ministru grec al Apararii care facea afaceri cu companii din Germania. Ministrul este condamnat la 20 de inchisoare, iar Germania este printre cele mai necorupte tari din UE…

Revenind la modul in care a vost redactat rezumatul raportului. Putem afla doar generalitati nerelevante: ”in unele state membre” vulnerabilitatea la coruptie in achizitiile publice este marea problema, iar ”in altele” finantarea partidelor politice nu este transparenta; ”intr-un stat membru sunt cazuri numeroase de finantare ilegala a partidelor, legata de crima organizata” (fara a se3 specifica ca este vorba de Italia); se mentioneaza ”investigatii care implica un fost trezorier al unui partid” (fara a se spune ca este vorba despre Spania si partidul aflat la guvernare, ce aplica ascultator masuri dure de austeritate).

Preacinstita Comisie

Insa poate cel mai important element ce lipseste din raport este coruptia la nivelul institutiilor UE. Situatia este foarte controversata: in 2011, cand acest demers a fost initiat, Comisia a anuntat ca va analiza si coruptia la nivelul institutiilo UE, dar a renuntat brusc la idee.

Iata explicatia total netransparenta a purtatorului de cuvant al comisarului Malmstrom, transmisa prin email siteului Euobserver: Comisaia ”si-a dat seama ca este un lucru asupra caruia va trebui sa revenim intr-un viitor raport anti-coruptie al UE, pentru a fi siguri ca evaluarea va fi satisfacatoare si obiectiva”. Purtatorul de cuvant spune ca pentru moment nu se pot evalua in mod obiectiv practicile institutiilor UE, pentru ca nu exista organisme independente care sa o faca. ”Nu avem nici prea multe studii academice asupra coruptiei la nivelul institutiilor UE”, mai spune purtatorul de cuvant Michele Cercone.

Cu alte cuvinte, Comisia Europeana nu a avut suficient timp din 2011 si pana in 2013 sa puna la punct un mecanism de monitorizare a propriei activitati. In acest caz, ne putem intreba daca oficialii de la Bruxelles considera ca functionarii CE sunt printre putinii cetateni incoruptibili ai statelor din care vin.

Un motiv pentru care ar trebui moinitorizate si institutiile UE

Comisarii europeni, cei care vor să fie promotorii transparenţei, atât la Bruxelles, dar mai ales în ţări precum Romania, nu se supun deloc regimului pe care îl impun altora. Comisarii europeni şi înalţii funcţionari de la Bruxelles nu au făcut publică niciodată declaraţia lor de avere, pentru că nu sunt obligati de nicio directivă. Pe site-ul Comisiei putem citi doar declaraţiile de interse, din care aflăm că Jose Manuel Barroso deţine două apartamente în Lisabona (specificarea valorii nu este obligatorie), mai are proprietăţi în Valpacos, Peso da Regua. În rest, nicio acţiune la vreo companie şi doar o soţie casnică.

Dacă în România pare, de vreme bună, un lucru absolut normal, declaraţia publică de avere a fost şi este încă văzută ca un afront şi un atentat la adresa vieţii private în majoritatea societăţilor occidentale. Rămânând la cazul Franţei, doar preşedintele are obligaţia de a declara public averea. În rest, elitele politice aveau dreptul la discreţie, pana in 2013 cand legea s-a modificat.

În Belgia, în inima UE, aleşii trebuie să depună o declaraţie de avere, însă ea nu poate fi consultată decât de un judecător de instrucţie, în cadrul unei anchete.
În Germania, ţara rigorii fiscale şi bugetare, miniştrii şi parlamentarii nu sunt obligaţi să îşi publice declaraţiile de avere, ci doar veniturile. Se publică doar declaraţiile de interese.
În Ungaria, declaraţiile de avere ale aleşilor şi ale miniştrilor se rezumă doar la proprietăţile imobiliare.
În Italia, declaraţiile de avere sunt considerate drept partiale de către Transparency International.
În Danemarca, este la libera alegere a deputaţilor şi miniştrilor dacă publică sau nu declaraţiile de avere, la fel şi în Finlanda.

In acest context, putem spune ca masurile anti-coruptie impuse de CE in Romania au transformat tara intr-un poligon de incercare a unor legislatii ce până mai ieri erau de neconceput în societăţile occidentale.

Autor: Calin Marchievici

Sursa: Cotidianul

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Ne plângem că e discriminare intre coruți? Eu vreau ca România să fie cu adevărat țara cea mai puțin coruptă din Europa. Aveți ceva împotrivă domnule Călin M.?

Abonează-te la newsletter