Mergem spre dezastru conduşi de aceiaşi proşti

Miliardarul american Paul Singer, principalul acţionar la Fondul Proprietatea, spune că ne îndreptăm spre o nouă criză financiară. Dezastrul este anticipat doar de câţiva investitori, în timp ce liderii politici se adâncesc în aceleaşi practici care ne-au condus la prăbuşirea din 2008. “Factorii de decizie au fost şi rămân adormiţi la volan”.

Liderii lumii au învăţat prea puţin din criza financiară de acum cinci ani, deşi aceasta a distrus destinele a sute de milioane de oameni, spune magnatul american Paul Singer, şef al fondurilor Elliott. Structurile au rămas neschimbate şi sunt în mare parte conduse de aceiaşi oameni, sistemul financiar global rămâne fragil, iar politicile de răspuns la problemele pe care le avem sunt greşite, scrie acesta într-o notă trimisă investitorilor la sfârşitul săptămânii trecute şi preluată de publicaţia online Zero Hedge. Aceasta ar urma să ne conducă spre un nou dezastru, în condiţiile în care nici acum nu avem o perspectivă istorică asupra impactului pe care cutremurul financiar din 2008 l-a avut asupra societăţilor dezvoltate.

Singer, care prin companiile Manchester Securities Corp. şi Beresford Energy Corp. controlează peste 15% din Fondul Proprietatea, spune că nici până în prezent factorii de decizie nu şi-au asumat răspunderea pentru balonul speculativ din deceniul trecut şi pentru spargerea acestuia. Mai mult decât atât, băncile centrale s-au adâncit în politica banilor ieftini, iar marile instituţii financiare au perpetuat datoriile excesive în sistem, nefăcând nimic pentru reducerea riscului.

Guvernele au distrus percepţia investitorilor asupra valorii şi riscului

“Simpatizăm cu investitorii tradiţionali în acţiuni şi bonduri care se confruntă cu opţiuni extrem de proaste în ziua de astăzi”, scrie Singer, cel care în pieţele internaţionale are reputaţia unui “vultur” pentru cum urmăreşte obţinerea de câştiguri din consumarea “cadavrelor” financiare rezultate din creditarea greşită.
Programele de injecţii de lichiditate ale băncilor centrale au distorsionat preţurile tuturor claselor tradiţionale de active până la un nivel la care niciuna din promisiunile actuale nu oferă randamente echitabile pentru un risc modest.
Întrucât forţa principală care mişcă preţurile activelor sunt politicile guvernamentale şi în principal cumpărările de bonduri de către băncile centrale, există în prezent o vulnerabilitate a întregii activităţi de tranzacţionare având în vedere că oportunităţile de investire nu pot fi evaluate sau măsurate cu încredere, mai spune investitorul care, în 37 de ani în fruntea Elliott Management, a majorat activele în administrare la 23 miliarde dolari, de la 1,3 miliarde dolari.

Prăbuşirea din 2008, o catastrofă la dimensiuni istorice pe care nici acum nu o înţelegem

Singer ne invită să ne imaginăm cum ar fi reacţionat experţii în 2006 dacă cineva ar fi făcut în 2006 o predicţie care să sune aşa: “În doi ani de zile Lehman va fi în faliment, Merrill şi Bear vor fi achiziţionate în condiţii de stres, Citicorp, AIG, Chrysler, GM, Delphi, Fannie şi Freddie vor fi preluate de guvern în perspectiva unor pierderi posibile de sute de miliarde de dolari şi numai 13 megabănci la nivel global vor supravieţui”. Aceasta ar fi părut de neconceput, dar s-a întâmplat.
“Criza din 2008 a lăsat un impact profund asupra întregii lumi dezvoltate. Sistemul financiar s-a aflat la un pas de colaps, au fost create condiţii pentru politici monetare radicale, planurile şi visurile a sute de milioane de oameni au fost distruse, în unele cazuri de-a dreptul catastrofic şi valorile au fost bulversate semnificativ dinspre responsabilitate către dependenţă”, scrie şeful Elliott.
Ne lipseşte încă o perspectivă istorică asupra consecinţelor balonului speculativ, a spargerii sale şi a politicilor promovate ulterior. Factorii de decizie refuză, de asemenea, să îşi asume responsabilitatea pentru bula speculativă şi pentru distorsiunile induse de aceasta, pentru eşecul politicilor de după crash, pentru fragilitatea instituţiilor financiare majore şi pentru inabilitatea de a răspunde provocărilor aduse de cuceririle tehnologice asupra pieţei muncii.

Liderii noştri ne conduc încrezători… către prăpastie

Sunt doar câţiva investitori profesionişti cei care văd că mergem către dezastru, în timp ce factorii de decizie, incluzându-i pe bancherii centrali, doar se adresează cu măsuri paleative unor riscuri în creştere şi rămân în modelele lor economice primitive, complet neadecvate sistemului financiar complex pe care îl avem.
Nu numai că factorii de decizie au eşuat în a înţelege ceea ce s-a întâmplat în criză, dar, în cea mai mare parte, toate structurile şi asumările care prevalau înainte de prăbuşirea din 2008 sunt încă în vigoare. Nimeni nu şi-a cerut iertare, iar sistemul financiar încă nu este solid. Sunt, practic, aceleaşi condiţii cu cele care au condus la criza financiară precedentă.
“Factorii de decizie au fost şi rămân adormiţi la volan”, zice Singer specificând că include aici Trezoreria SUA, Congresul American, Casa Albă şi instituţiile de reglementare. Pe de altă parte, “europenii sunt mai interesaţi să salveze moneda euro decât să promoveze prosperitatea în rândul naţiunilor suverane ale Europei”.

Datorii excesive şi bănci şubrede

Marile bănci au capacitatea de a utiliza efectul de pârghie aproape fără nicio constrângere, iar în bilanţurile lor instrumentele financiare derivate sunt prinse cu ajutorul unor modele care proiectează o posibilitate foarte mică de a genera pierderi. Rezultatul este un sistem financiar pe efectul de levier, superinterconectată şi foarte fragilă. Mai frustrant este, spune Singer, că de la declanşarea crizei şi până în prezent nu s-au operat reduceri semnificative ale riscului la nivelul marilor instituţii financiare. “Este un sistem predispus să refacă drumul din 2008, probabil de data aceasta mai rapid şi cu o intensitate mai mare”, a adăugat şeful fondurilor Elliott.

Pieţele financiare, înaintea marii răscoale?

Programele de relaxare cantitativă au creat “boom”-uri ale preţurilor activelor, rezerve excesive ale băncilor care nu sunt împrumutate către economia reală şi o viteză de circulaţie a banilor relativ scăzută. Banca centrală a SUA nu poate retrage aceşti stimuli întrucât datoriile din sistem sunt excesive, instituţiile financiare majore sunt fragile, iar perspectiva unor scăderi în pieţele de bonduri ar conduce la o recesiune rapidă şi adâncă. Injecţiile de lichiditate ale Rezervei Federale Americane nu au condus la o creştere economică alertă, ci la creşteri ale preţurilor acţiunilor şi bondurilor în paralel cu o mărire a inegalităţii din societate. “Cinci ani şi 4 trilioane de dolari au creat distorsiuni economice şi morale, dar foarte puţină valoare sustenabilă”, a afirmat Singer, completând că al şaselea an ar putea aduce un moment al unei răscoale în care investitorii să nu mai urmeze linia trasată de Fed.
Când un asemenea moment va surveni nu poate şti nimeni, nici măcar banca centrală. Aceasta se bazează pe modele depăşite care nu iau în calcul complexitatea instrumentelor şi relaţiilor de contraparte din epoca derivatelor. Ele nu pot anticipa interacţiunile dintre traderi între poziţiile uriaşe construite în pieţe pe produse foarte complicate. În consecinţă, Fed ar trebui să manifeste prudenţă, umilinţă şi să aibă o abordare conservatoare.
Căpitanii inteligenţi de vase navighează cu prudenţă în apele necartografiate şi într-o stare de înaltă alertă. Prin contrast, numai nebunii pot crede că  fiecare milă pe care o parcurg în plus cu nava lor demonstrează că sunt deştepţi; aceasta este formula pentru distrugere. Prăbuşirea din 2008 ar fi trebuit să fie dovada prostiei unei asemenea abordări, însă de atunci politica datoriilor excesive şi a dobânzilor foarte scăzute nu a făcut decât să fie dusă încă şi mai departe, conchide Singer.

“Vulturul” de la Fondul Proprietatea obţine ce vrea în România

Devenit acţionar semnificativ al Fondului Proprietatea, cu o participaţie de peste 15% la acest emitent, grupul de firme condus de Paul Singer a militat pentru redistribuirea în ritm accelerat al cash-ului către acţionari. Ieri, fondurile Elliott au obţinut o decizie în această direcţie în contextul în care Adunarea Generală a Acţionarilor de la FP a votat favorabil reducerea capitalului social cu 676,9 milioane lei, la 12,861 miliarde lei, şi distribuirea banilor către acţionari, prin diminuarea valorii nominale a acţiunilor de la un leu la 0,95 lei, potrivit unor surse din piaţă prezente la AGA citate de Mediafax. Decizia de reducere a capitalului a fost adoptată cu 93,92% din voturile celor prezenţi, însă operaţiunea va trebui aprobată şi de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Managerul FP, Greg Konieczny, le-a spus acţionarilor că nu trebuie plătit impozit pentru banii pe care îi vor primi şi că Fondul va încerca să obţină o poziţie oficială de la autorităţi în ceea ce priveşte acest subiect. Reprezentanţii FP au invocat o prevedere din codul fiscal, potrivit căreia distribuţiile de bani nu sunt asimilate dividendelor, astfel că nu se plăteşte impozit.
Totuşi, programele de răscumpărare, solicitate de asemenea de Elliott, au ajus într-un impas temporar. Konieczny a menţionat că Fondul nu poate începe al treilea program de răscumpărare de acţiuni, întrucât FP a ajuns la limita maximă legală de acţiuni pe care o companie poate să o deţină din capital, respectiv 10%. “Pentru a începe al treilea program de răscumpărare asteptăm aprobarea reglementatorului, pentru a anula o parte din acţiunile răscumpărate. Sperăm ca în această săptămână să primim aprobarea”, a spus managerul FP.

Autor: Adrian Panaite

Sursa: Curierul National