Povara fiscală creşte de la an la an

Fiscalitatea pe forţa de muncă, atât ratele de impozitare, cât şi corvoada administrării taxelor pentru firme, trage înapoi România în topul competitivităţii realizat de Banca Mondială.

În timp ce majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au realizat reforme  pentru a-şi îmbunătăţi mediul de afaceri, România a consemnat un regres, conform celui mai recent raport al Băncii Mondiale „Doing Business 2010“. România a făcut trei reforme „negative“. Doar alte trei state din UE au făcut paşi înapoi, dar numai în câte un domeniu analizat în studiul instituţiei internaţionale. Astfel, România pierde zece locuri – de la 45 la 55 – în clasamentul competitivităţii la nivel global care cuprinde 183 de state. Potrivit raportului, „România a majorat costul procedurilor de insolvenţă, cerând ca 1,5% din suma recuperată în cazul fiecărei insolvenţe să fie transferată unui fond care rambursează cheltuielile realizate de administratorii procesului atunci când datornicii nu au active. Costurile autorizaţiilor de construcţii au crescut, de asemenea, din cauza introducerii unei taxe egale cu 0,05% din valoarea proiectului. În plus, taxele pe forţa de muncă au fost majorate“.

Cel mai slab punctaj obţinut de România în clasamentul „Doing Business“ este la capitolul „Plata taxelor“, ea ocupând locul 149 între cele 183 de state incluse în raport. În ultimii trei ani, România a pierdut constant puncte din cauza fiscalităţii, coborând de pe locul 134, înregistrat în urmă cu doi ani, pe 146 anul trecut şi pe 149 în prezent. Se observă că principala problemă, comparativ cu alte state din regiune, este administrarea taxelor, însemnând atât numărul de plăţi în contul taxelor pe care o firmă medie le face anual, cât şi complexitatea procedurilor de calcul şi de completare a documentelor fiscale. Unul dintre punctele cele mai slabe vizează completarea mai multor ordine de plată, înregistrarea într-o multitudine de conturi a plăţilor, depunerea declaraţiilor pe hârtie în locul înregistrării electronice. Decizia Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de a elimina plata taxelor în cont unic, introdusă în 2008 (care presupunea completarea a numai două ordine de plată – unul pentru bugetul de stat şi celălalt pentru bugetele de asigurări), a tras înapoi România în topul competitivităţii mediului de afaceri. Totodată, amânarea extinderii plăţilor electronice a fost o altă decizie neinspirată. Aceste două măsuri ar fi îmbunătăţit mediul de afaceri românesc, iar numărul de plăţi anuale şi numărul de ore consumat pentru plata taxelor s-ar fi redus semnificativ.

Birocraţia fiscală

Firmele irosesc cea mai mare parte a timpului dedicat administrării taxelor pentru a com­pleta declaraţii şi ordine de plată care vizează forţa de muncă. Peste jumătate din timp (110 din cele 202  ore necesare pentru plata taxelor) sunt alocate taxelor şi contribuţiilor pe forţa de muncă. Ponderea acestora în profitul unei compa­nii reprezintă 34,2%, în timp ce res­tul taxelor cumulate în­seamnă 10,4%.

Doar contribu­ţiile de pensii sunt echivalente cu 22% din profitul unei fir­me. Totodată, din cele 17 taxe pe care o firmă le datorează în medie anual, şapte sunt pe muncă. Media ponderii taxelor pe muncă în profit este de 23% în statele Europei de Est.

76% din totalul taxelor (ca pondere din profit) unei firme medii din România reprezintă fiscalitatea pe forţa de muncă: impozit pe venit şi contribuţii de asigurări

84 din cele 113 plăţi pe care trebuie să le facă într-un an o companie medie din România sunt pentru taxele care revin pe forţa de muncă, potrivit raportului Băncii Mondiale.

Diana Zaharia
sursa: capital.ro