Mayașii, când se plictiseau sacerdoții lor, erau trimiși în teren pentru a-și arăta măiestria într-un fel de miuță jucată cu șoldul și cu o minge de cauciuc. Mingea trebuia să treacă printr-un inel de piatră, că băieții de care vorbim nu descoperiseră metalele.
La final, spre ostoirea setei de sânge a huliganilor cu oase prin nas pe post de podoabe, se apucau de-l trimiteau pe căpitanul echipei ce-a pierdut în vizită la Huracan, Ajbit (Zeul ciucălăilor; ciucălău e regionalismul bucovinean pentru știuleți), Itzamna (Zeița ciucălăilor) sau alt zeu pe bază de ciucălăi, pentru că din ei au fost zămisliți mayașii. Așadar, să recapitulăm: popii mayași făceau pe UEFA și, din când în când, scoteau lumea la meci, unde niște flăcăi gata de hăcuit prestau cu mingea c-altfel îi lua Huracanul mamei lor.
La vre-un mileniu și ceva după meciurile în cinstea ciucălăilor mayași, apare la distanță de jumătate de glob un meci între portocalii și roșii pe tărâmul Huracanului întrupat în Ahmetov. Meciul respectiv a fost câștigat de întruparea zeului Ciucălau, la data respectivă Victor Iușcenko. Acesta, la vremea respectivă, pentru a fi mai convingător că el e întruparea știuletelui primordial, a apărut cu o față de popcorn dând vina pe adversarul său pentru nu știu ce vrăji cu toxine. După alegeri, portocalii ce-au jucat miuța portocalie pe maidanul din Kiev pentru a-l avea conducător pe Iușcenko s-au prins că acesta nu numai că nu era zeul Ciucălău întrupat spre a-i salva de sărăcie, dar nici măcar nu catadicsea să se prefacă c-ar avea treabă cu mămăliga demiurgică. I-a luat locul zeița Ciucălău care, după ce s-a luptat cu conturile ei babane, s-a luat la trântă și cu trimisul oligarhiei Huracanilor – Ianukovici. Iulica a pierdut și-a fost trimisă la meditații împărtășind soarta unui zeu Ciucălău din vecini, pe nume Bombonel. Ianukovici s-a întors la ale sale și s-a apucat să facă ce știa el mai bine, adică să fie păpușa Huracanilor din est, conaționali sau nu.
La sfârșitul toamnei, fără de popi organizatori, pe maidan a ieșit poporul la miuță, de data asta fără zei Ciucălăi în frunte. Inevitabil, după puțin timp, au apărut și zeii, de data asta vrând a se da întruchiparea lui Buluc Chabtan (zeul caftangiu de la mayași). Acum, pe maidan, miuța s-a transformat într-un caft serios din care nimeni nu are de câștigat. Ianukovici, asemeni tuturor purtătorilor de carnet de partid, nu se va da în lături decât dacă îl vor trăda cei din jur. S-a dat în lături în 2004 și a văzut că pe tușă e nasol, buzunarele urlă și te poți trezi că Huracanii te lasă din brațe, mergând pe alte grăunțe. Inconștiența ambelor părți crează în țara vecină două tabere ce încet, dar sigur, nu vor mai vrea să stea în aceeași casă. Ruperea Ucrainei pare a fi pe placul UE, eventuala aderare a unui stat de dimensiunile actuale încurcă socotelile voturilor într-un viitor parlament și pot pune în dificultate dictatele mai-marilor uniunii. Lui Barroso, sau cine o mai fi în vremurile aderării Ucrainei, îi convine păpatul cu lingurița pe bucăți. Politica Bruxelului pare să se îndrepte pe traseul „chestiile mici ne plac pentru că sunt ușor de condus”, așa se explică atitudinea laxă față de tendințele centrifuge din Spania, Belgia și care-or mai urma.
La Kiev taberele sunt sensibil egale, vestul are un mic avantaj în ceea ce privește numărul populației. Economic, cele două părți ar fi disproporționate dacă Kievul ar fi scos din ecuație, estul fiind zona mai bogată. Kievul nu poate fi scos însă atâta timp cât centrul acțiunii e acolo și se pare că o viitoare Vest Ucraină își va avea capitala tot la Kiev. Estul și sudul vor avea probabil capitala la Moscova. Noi vom deveni din nou vecini cu Rusia. O eventuală separare a Ucrainei nu așterne vestului acestei țări un preș de trandafiri, resursele cele mai importante rămânând în est. În plus, problemele unui eventual nou stat vor căpăta și o tentă etnică prin minoritățile înglobate, dintre care cea mai importantă fiind cea poloneză.
Iarna, pe maidanul din Kiev, nu face ravagii printre protestatari ca în România lui 2012 și asta spune multe despre îndârjirea celor ce protestează. Ianukovici, asemeni tuturor comuniștilor ce se respectă, nu știe să pună interesul țării deasupra năzuințelor proprii. Nu știe, nu vrea sau se teme să nu împărtășească soarta Iuliei, toate aceste ipoteze conduc la apărarea scaunului prezidențial cu orice preț. Dacă boxerul va învinge, vom vedea probabil o separare a Ucrainei, Huracanii din est îl vor lua pe ciucălăul politic Ianukovici și-l vor unge rege peste Hanatul Crimeii, asta dacă n-o vrea țarul de la Moscova să fie și Mare Han. Iar pe boxer și partea sa de Ucraină îl așteaptă drumul lung de îngenunchere la negocierile pre-aderare și o soartă incertă a unui stat înjumătățit ce nu se mai poate uita spre est, iar din vest, soarele va întârzia să apară.
Autor: George Sofian
Sursa: Analize economice
Adauga comentariu