Analize și opinii Politică

Pe cine şi ce ascund falşii directori ai companiilor offshore

De la oligarhi rusi care fug de extradare, companii implicate in trafic de arme si pana la companii din industria pornografiei, cu toţii beneficiaza de serviciile a catorva mii de cetateni din Vanuatu, Nevis sau Dubai. “Pagubele pe care le producem altor ţări prin regimul nostru atractiv, dar imoral, ne face vulnerabili în faţa acuzaţiilor de ipocrizie sau chiar mai rău”, spune un diplomat britanic.

Imnul Insulelor Virgine Britanice, un mic arhipelag, este God Save the Queen, însă braţul legii britanice poate cu greu interveni în acest microstat, scrie The Guardian, într-o anchetă realizata împreună cu BBC şi cu Consortium of Investigative Journalists din Washington in Insulele Virgine.

Începând din 1980, avocaţii britanici au observat că pot face bani frumoşi transferându-şi secretele financiare aici, după ce Margaret Thatcher a eliminat controalele financiare şi a permis libera circulaţie a capitalului britanic.

Insulele Virgine au devenit un mare paradis fiscal luând locul statului Panama, după invazia americană din 1990. Acum există aici peste un milion de companii. Arhipelagul a devenit cel mai mare furnizor de offshore-uri din lume şi aceasta pentru că guvernul din Insulele Vigine nu face nimic pentru a afla cine deţine companiile care îşi au sediu acolo şi nu plătesc taxe. Singura informaţie care poate fi obţinută este numele agentului companiei-de regulă o firma din Insulele Virgine, care aranjează transferul banilor şi se ocupă de plata unei taxe infime.

Aceşti agenţi nu pot fi fortaţi să divulge ce ştiu decât dacă firma respectivă a fost implicată în activităţi infractionale dovedite, însă aici rareori este inclusă evaziunea fiscală. Surpriza este că, de fiecare dată, ceea ce agenţii oferă ca informaţie este numele unui director fals al companiei, care se află fie în Vanuatu, fie în Dubai, acolo unde justiţia britanică este neputincioasă. Agenţii îşi susţin nevinovăţia, spunând că deţin informaţiile la mâna a doua, preluate de la firme din Cipru şi Panama. Toate aceste tergiversări le dau adevarăţilor deţinători ai conturilor timpul necesar pentru a-şi transfera banii şi pentru a-şi şterge urmele.

Cotidianul britanic a identificat 21.500 de companii care se folosesc de un grup de 28 de aşa-numiţi directori, care au rolul de a păstra secretul a sute de mii de tranzacţii comerciale. Ei fac asta vânzându-şi practic numele şi adresele obscure, pentru a fi folosite în documentele oficiale ale companiilor. Nu este un fapt ilegal din perspectiva legislaţiei britanice să foloseşti asemenea directori, însă cel mai adesea ei doar pretind că deţin controlul companiei în scriptele căreia figurează.

Astfel, un cuplu din Marea Britanie, stabilit in Nevis, o insulă din Caraibe, şi-a oferit serviciile pentru 2.000 de companii, al caror obiect de activitate merge de la achiziţii de proprietăţi de lux în Rusia şi până la pornografie.

Iata şi câţiva dintre afaceriştii care încearcă sa se ascundă în Insulele Virgine.

Vladimir Antonov, un miliardar rus stabilit la Londra şi care a cumpărat echipa de fotbal Portsmouth FC. El se luptă acum pentru a scăpa de extrădarea în Lituania, unde a deţinut o bancă.

Yair Spitzer, un inginer IT din Londra, care a cumpărat mai multe apartamente aici. Hackmey, o bogată familie din Israel, care a cumpărat în acest mod un bloc de birouri din Londra, cu 26 de milioane de lire sterline. Şi nu în ultimul rând compania SP Trading, cu legături cu un afacerist kazah şi traficul de arme în Iran. Directorii SP Trading se află în Vanuatu şi spun că nu ştiu nimic despre adevăratele activităţi ale companiei.

The Guardian a vorbit cu unul dintre directorii firmelor care se ocupa cu plasarea banilor în acest paradis fiscal. Este vorba despre un avocat olandez (nu cel la care a apelat Dan Diaconescu în transferul banilor în saci pentru Oltchim), care se ocupă de clienţi belgieni, olandezi şi rusi. Pe site-ul său scrie citeţ “Vreau sa fiu invizibil.”

Injecţiile de capital offshore au devenit un drog de care Insulele Virgine sunt dependente. Teritoriul condus de un guvernator britanic a obţinut, în 2011, 180 de milioane de dolari din taxele de înregistrare ale companiilor, adica 60% din venituri.

Guvernul britanic refuză însă să întreprindă vreo reformă în Insulele Virgine. Explicaţia a fost dată de un fost şef al Autorităţii Serviciilor Financiare, în 2009, într-un document intern al executivului: “Ar duce cel mai probabil la o pierdere a afacerilor.”

Diplomatul britanic Sir Edward Clay susţine că sistemul din Insulele Virgine scuteşte Londra de finanţarea teritoriilor de peste mări. “Pagubele pe care le producem altor ţări prin regimul nostru atractiv, dar imoral, ne face vulnerabili în faţa acuzaţiilor de ipocrizie sau chiar mai rău”, spune Sir Edward Clay.

autor: Călin Marchievici
sursa: cotidianul.ro

Abonează-te la newsletter