Politică

Partidul Popular European pleacă la război nuclear

1429786000-2604Fac parte din generația celor care nu au gustat ”deliciile” Războiului Rece, și mai ales n-au trăit cu spectrul Holocaustului nuclear. După 1945 lumea a trecut, și nu doar o dată, pe lângă un război nuclear. După criza rachetelor din Cuba, marile puteri, SUA, URSS, dar și puteri regionale, precum Marea Britanie și Franța, care au, la rândul lor, forțe nucleare semnificative, pentru ”descurajare”, în jargonul francez, au pus la punct mecanisme care să prevină un astfel de cataclism, ce ar duce la distrugerea lumii. Treptat s-au introdus măsuri care au dus la reducerea arsenalelor nucleare ale celor care dețin astfel de arme, absurde, orice ar zice lumea.

Toate acestea au fost posibile pentru că, pe de o parte, a existat o imensă presiune publică în acest sens, iar pe de altă parte cei interesați au dialogat și și-au armonizat interesele. De asta nu pot accepta ușurința cu care se discută acum despre revenirea la Războiul Rece, la confruntarea ”occidentului” cu oricine nu gândește la fel cu el, care nu își subordonează propriile interese intereselor aceluiași ”occident”. Am pus ”occident” între ghilimele, pentru că, de fapt, cetățenii obișnuiți, politicienii lucizi, intelectualii angajați, din Europa și din Statele Unite, nu pot concepe și nu pot accepta – cum dovedesc prin luările lor de poziție – acest curs periculos al lucrurilor.

De asta este uimitor să citesc astfel de poziții, exprimate la o reuniune a Partidului Popular European, de Roland Freudenstein, director adjunct al unui important think-tank al PPE, Wilfried Martens Centre for European Studies. Exprimându-și regretul că nu s-a discutat îndeajuns în public despre necesitatea ca UE să se pregătească de război, el a adăugat: „Asta trebuie să se schimbe. Trebuie să spunem foarte clar că suntem dispuși să mergem la război pentru ceea ce consideram a fi principiile existențiale ale viitorului Europei”…Vestul trebuie să se arate gata de un război nuclear, pentru a descuraja amenințările. În acest moment, în Germania, armamentul nuclear al NATO constă din 20 de bombe ruginite, de tip B-61, care pot fi anihilate cu o singura lovitura a forțelor ruse. Lucrurile astea trebuie sa se schimbe”.

Să ne înțelegem: armamentul nuclear al NATO în Europa nu se rezumă la armele stocate de SUA în Germania. Deși sub comandă națională, armamentul nuclear britanic și francez este, până la urmă, tot al NATO. Dar asta e problema? Cei care aplaudă astfel de poziții extremiste au făcut un efort să-și imagineze cum ar arăta Europa după un schimb de lovituri nucleare cu Rusia? Ștergem cu buretele o uriașă moștenire culturală, doar pentru a demonstra cine e masculul alfa în politica internațională? Și după ce demonstrează, la ce îi folosește?

Grav este că astfel de poziții prind, într-o lume care nu prea mai face diferența între real și virtual. Pe ecranul televizorului sau al calculatorului un atac nuclear nu are niciun efect asupra privitorului. Și asta naște un fals sentiment de siguranță. De aici și reacțiile belicoase ale multora, tineri și mai puțin tineri.

Evident, Rusia trebuie să respecte angajamentele pe care și le-a luat, și să contribuie la rezolvarea crizei din Ucraina. Este parte a comunității internaționale, și trebuie să accepte regulile ei de funcționare. Dar de aici până la a induce ideea că un război nuclear este soluția pentru a pune la punct Moscova este cale lungă. Nici revenirea la Războiul Rece, nici un nou război în Europa, clasic, și cu atât mai puțin unul nuclear, nu rezolvă problemele. Știm cum am procedat după criza rachetelor din Cuba. Rețeta este simplă, și funcționează: dialog, rațiune, creșterea încrederii. Confruntarea nu aduce nimic bun.

Faptul că partidul care conduce, practic, Uniunea Europeană, acceptă cu asemenea ușurință luări de poziție extremiste, care vin în contradicție cu interesele țărilor membre, ale cetățenilor, cu valorile fondatoare ale Uniunii, trebuie să ne dea de gândit. Pentru că nu este singurul domeniu în care PPE adoptă astfel de demersuri conflictuale. Și toate astea au niște costuri: politice, economice, sociale, culturale. Populismul și demagogia poate că aduc voturi. Dar cu ele vin și o mulțime de probleme. Pe care PPE nu mi se pare că ar fi capabil să le rezolve. Responsabilitatea ar fi, acum, cea mai bună politică. Pentru toți, nu doar pentru popularii europeni.

Autor: Ionut Vulpescu

Sursa: Ionut Vulpescu

Abonează-te la newsletter