Analize și opinii Politică

Operatiunea evaziunea

stick-and-carrotApreciez şi intenţia, şi tonul cu care domnul prim-ministru Ungureanu a declanşat “operaţiunea evaziunea”.

Intenţia este lăudabilă, iar tonul milităresc de adresare: “Vă cer ca în termen de 60 de zile”, i-a conferit prestanţa necesară unui conducător.

Rămâne de văzut dacă intenţia şi tonul sunt suficiente pentru ca în termen de 60 de zile să se obţină din lupta împotriva evaziunii cca. 1,5% din PIB, aşa după cum şi-a propus domnul Ungureanu.

Personal, am câteva semne de întrebare relativ la realismul acestei cereri, pe care am să le prezint în cele ce urmează:

1. Se poate obţine într-un termen atât de scurt o atât de importantă reducere a evaziunii fără luarea unor măsuri şi de natură fiscală?

“Cerinţa” domnului prim-ministru se adresează aceluiaşi aparat de colectare pe care şi domnul Boc a încercat să-l folosească fără niciun efect împotriva evaziunii. Să ne amintim penibilul spectacolelor mediatice cu arestări helioportate de vameşi, cu “regina” de la ANAF sau cu anchetele fără niciun rezultat la diferite puncte de vamă. Mai mult, de la acea dată până în prezent, la cererea domnului Franks, Garda Financiară a devenit şi mai ineficientă prin disponibilizările făcute în sistem pe principiul “sângelui din instalaţie” promovat de fostul ministru Igaş. Cu acest aparat şi cu aceste efective vrea domnul prim- ministru să atace radical evaziunea?

Teoria economică şi experienţa de mai bine de un secol a altor ţări în lupta împotriva evaziunii arată că aceasta nu poate fi redusă decât prin metoda “stick and carrot”, adică a coerciţiei (stick) împletită cu stimulentele fiscale (carrot). Şi în cazul României, această ambiţioasă dorinţă a domnului prim-ministru ar fi trebuit susţinută prin acordarea anumitor facilităţi fiscale care ar fi contribuit major la reducerea evaziunii (o eventuală reducere a CAS, reducerea TVA la produse agroalimentare şi chiar o reducere a cotei unice). Desigur, aceste reduceri fiscale ar fi complicat viaţa celor care de zeci de ani fac bugetul românesc dar, cu mai mult profesionalism, rezultatele pe termen mediu ar fi fost benefice.

2. Se poate obţine într-un termen atât de scurt o atât de importantă reducere a evaziunii fără un şi mai important sprijin politic?

Domnul prim-ministru a dovedit că ştie care sunt principalele zone ale marii evaziuni, dar era oare acest lucru ştiut doar de serviciul secret căruia i-a fost şef? Bineînţeles că nu!

Toată lumea ştia şi ştie unde este marea evaziune. Este un secret al lui Polichinelle, nu al serviciilor secrete. Şi domnul Boc ştia, dar nu i-a servit la nimic, pentru că marea evaziune este egală în România cu clientelismul politic. Dai în evaziune, dai în partid!

Îşi permite domnul Ungureanu acest lucru?! Este îndoielnic. Chiar dacă ar avea sprijinul total al domnului preşedinte Băsescu şi tot nu ar fi de ajuns, atâta timp cât însuşi preşedintele a recunoscut public că a fost învins de altă categorie a clientelismului politic, aceea a “băieţelor deştepţi”.

3. Poate fi “cererea” domnului prim-ministru un abil joc politic cu efect electoral?
Putem specula această ipoteză doar teoretic, dar avem elemente care ne încurajează. Primul element: de ce 60 de zile? Al doilea element: de ce 1,5% din PIB ? Al treilea element: de ce această cerere este formulată după rezultatele pe trimestrul IV 2011 şi prevederile pentru trimestrul I 2012?

Scopul “cererii” poate fi motivarea creşterii salariilor şi a pensiilor cu 4-5% în luna aprilie 2012. Este de subliniat faptul că această majorare este esenţială şi vitală pentru creşterea şanselor coaliţiei de guvernare de a obţine un rezultat onorabil în alegeri. Fără creştere, tot programul Boc devine nu numai un eşec politic, dar şi un act de subminare a economiei.

Având în vedere că cele două trimestre citate mai sus au (Tr. IV) şi vor avea (Tr. I) trend negativ al dinamicii PIB, majorarea nu se poate face din “rezultatele economiei”, aşa după cum declară oficialii guvernamentali. Deci, trebuie scoasă în faţă altă sursă de finanţare a posibilei majorări chiar dacă, în mod sigur, această sursă există prin artificii bugetare sau împrumuturi interne şi externe, dar nu poate fi dezvăluită pentru a nu recunoaşte nesustenabilitatea ei.
Termenul de 60 de zile şi procentul de 1,5% din PIB corespund cu cerinţele legale şi de cuantum pe care le-ar presupune acea majorare de salarii şi pensii.

Este doar o ipoteză, dar coincidenţele ne pot conduce la ea.

Prof. univ. dr. Mircea Coşea
sursa: curierulnational.ro

Despre autor

contribuitor

comentariu

Adauga un comentariu

  • Este o realitate .Partidul de guvernamint urmareste sa atinga o tinta cu pusca cotita: capitalul slectoral.Se presupune ca orice partid ,in momentul infiintarii este un organism sanatos, dar PDL-ul din zilele de azi este un partid foarte periculos prin gesturi, vorbe si fapte cu care se inscriu in rindul crimei organizate si subminari ec. nationale ,astfel ca orice romin, indiferent de nivelul ce cultura generala, nu mai poate fi pacalit cu astfel de pomeni electorale. Dupa ce ani la rind ai taiat salrii, ai ciuntit pensii, ai ridicat preturile si tarifele pest e chiar nivelul european ai taiat alocatiile de intretinere a mamelor,a batrinilor bolnavi a handicapatilor etc., acum vii sa ma mingii?Dupa ce mai hartuit in fel si chip, mai muscat miseleste din tote partile acum vii cu un gest de mingiiere? Singurul gest de raspuns este SCUIPATUL si aruncarea la gunoi a acestor escroci ordinari.Vor din nou voturi? Nici pe lumea cealalta nu vor mai primi.

Abonează-te la newsletter