Politică

Monicușor Dacovei și oamenii frumoși

monicusorSâmbătă după-amiază circulau în anumite medii informații despre unele sondaje “de calibrare”, făcute ba de institute independente, ba la comanda unor partide, în care scorurile obținute de candidați erau mult diferite de toate sondajele de până atunci și foarte diferite de ceea ce avea să se întâmple duminică. Cifrele sunau cam așa: Ponta – 37%, Iohannis- 36%. Strâns, nu? Până când calibrarea dădea cu mucii-n fasole, definitiv: Monica Macovei – 10%.

Gata, oricărui om normal i se rupe filmul la această cifră și-și dă seama că ăsta nu-i sondaj de calibrare, ci sondaj de intoxicare. E cam ca sondajele imaginare invocate mereu de către Vadim, în care el are 130 de procente, iar ceilalți candidați restul până la 100.

Și e păcat că e așa.  E păcat pentru cei care, în lipsa unui candidat mai bun, au ales, totuși, să se implice și să o susțină pe Monica Macovei, ba chair să o și voteze. Îi cunosc pe unii dintre cei care s-au implicat voluntar în campania candidatei Macovei. Unii mi-au fost colegi pe vremea când lucram în advertising. Sunt oameni mișto, buni profesioniști, pasionați de ceea ce fac, dar… Dar nu-i interesează, de obicei, ceea ce se întâmplă în politică. Absolut deloc. Și, cu unele excepții, nu-i interesează nici ce se prea întâmplă în afara cercurilor în care se învârt. Ei sunt oameni de imagine, construiesc imagine și schimbă percepții, dar rareori merg în profunzime, construindu-și universul informațional tot pe bază de imagine. Nu intră în amănunte, nu au curiozități prea mari. Dacă omul de la strategie pune o cercetare pe masă sau invocă niște date a căror sursă îi e lui la îndemână, e OK, pe baza acestor informații se lucrează.

Sunt oameni mișto, dar nu citesc presa. E prea mainstream. Știrile vin de pe net, filtrate de prietenii de pe Facebook. Ei sunt oameni prea ocupați ca să își culeagă singuri informația, deși pe baza informației pure ar trebui să lucreze. Nu poți, în mod real, să vinzi nimic atâta vreme cât nu știi nici cine sunt potențialii cumpărători și nici cu ce se ocupă ei în realitate sau, mai ales, ce le umple lor timpul. Că se informează filtrat am văzut, din nou, ieri seară. Principala lor nemulțumire legată de dificultățile de votare în străinătate era că s-a micșorat numărul de secții de vot din străinătate. Atât de ușor de demontat, cu o vizită pe site-urile BEC de la prezidențialele din 2009 și don 2014. Numărul secțiilor de votare din străinătate: 294 în ambele cazuri. Numărul buletinelor de vot cerute: 600.000 în ambele cazuri. Așadar, informația luată de pe rețele sociale e sublimă, dar e falsă cu desăvârșire.

Dar e bine că acești oameni au votat. E bine că s-au implicat. Au făcut-o, prima dată, la localele din 2012, în București, când s-au mobilizat pentru Nicușor Dan. E drept, l-au votat mai mult pe Facebook decât în realitatea, dar na, nu poți cere totul. Acum cauza a fost și mai promițătoare: puteau să dea un președinte. Au făcut tot ce le-a stat în putere pentru asta. Unii, nu știu care dintre ei, au depășit limitele etice ale industriei în care lucrează. Au mințit și au furat. Dar era pentru o cauză bună. Au citat trunchiat din ziare străine, au scos din context, au inventat citate. Pentru o cauză bună, desigur. Au copiat o ideea a altcuiva pentru a face un logo de campanie candidatei. Pentru o cauză bună. Care cauză bună începea să devină susținută cam ca Ponta. Minciuni, plagiat… Nu contează. Doar EA ne poate scăpa de corupți. Venind de la oameni care folosesc orice tertip pentru a plăti cât mai puține taxe, sună superb.

Până la urmă, Monica Macovei a luat mai multe voturi decât like-uri avea pagina ei. Este o performanță. Unde se vor duce, însă, aceste voturi? În mod normal, nicăieri. Dacă oamenii care au votat-o pe Macovei ar fi consecvenți cu ei înșiși, nu s-ar mai duce la vot în turul doi. Pentru că ambii candidați reprezintă tot ce a blamat Macovei: corupție, dispreț față de statul de drept, participare la lovitura de stat etc, etc. Deși ar fi păcat să se piardă voturile unor oameni atât de conștiincioși încât se trezsc la viață doar din 5 în 5 ani, sau din 4 în patru, când li se pare lor că e cool. Cam asta este implicarea lor civică maximă. Câte un candidat antisistem, despre care nu se informează suficient, care e bun pentru că l-au declarat ei bun și pe care încearcă să-l impună ca pe un detergent. Chiar sloganul “Macovei, altfel decât ei!” aduce aminte de detergentul obișnuit versus detergentul nostru, care e bun și de treabă.

Și mai sunt și restul. Care restul sunt niște proști. Asta am înțeles și eu și alții duminică și luni. Cine n-a votat cu Macovei este un prost. Cine n-a votat cu Iohannis este un prost. De la elitiștii de ziua a șaptea mă așteptatm. De la oamenii care lucrează în publicictate și comunicare, sincer, nu. Căci se presupune că ar trebui să cunoască pe dinafară aecst citat al unuia dintre monștrii sacri ai industriei: “The consumer isn’t a moron; she is your wife. You insult her intelligence if you assume that a mere slogan and a few vapid adjectives will persuade her to buy anything. She wants all the information you can give her.” (David Ogilvy)

Hai, puneți mâna și mai citiți, mai informați-vă, încercați să vedeți cine e de fapt candidatul vostru și ne mai vedem peste 5 ani, când coborâți iar în lumea reală. Dar până în Centrul Vechi, să nu vă amețească aerul tare al periferiilor. Sau, de ce nu, luați în serios povestea aia cu un partid nou. Porniți bine: cu un scor de nici 5%, nu intrați în parlament. Mergeți să faceți politică pe lângă Mihail Neamțu, pe Facebook.

PS: Eu cu Kelemen Hunor, cum spuneam și ca mereu în ultimii 18 ani când am votat cu ungurul, ca să nu mă înjurați iar că sunt cu Ponta.

Autor: Patrick Andre de Hillerin

Sursa text si foto: Patrick Andre de Hillerin Blog

Abonează-te la newsletter