Politică

DNA, noul Adrianopol?

gitensteinVa trebui să mulțumim Americii pentru repunerea României pe drumul evoluției civilizației, că ne-a redat, mai exact, accesul la istorie? Nu, nu e vorba de admiterea noastră în NATO ci, de asanarea clasei politice. Se pare că recentele acțiuni ale DNA la cel mai înalt nivel datorează mult SUA. Dacă acesta este adevărul, atunci America ar fi să aibă același rol pentru spațiul românesc ca Anglia Păcii de la Adrianopole, dela 1829. Deși nu a fost combatant direct, Anglia a fost cea care a contribuit decisiv la reașezarea noastră pe făgaș istoric, prin reamplasarea Principatelor pe marile fluxuri comerciale. (Ca orice alte state civilizate, Țările Române datorau mult formării lor ca state comerțului internațional, după cum arăta Gheorghe Brătianu în Marea Neagră, 1948). Rezultatul a fost reconstruirea rapidă a infrastructurii fizice (porturi, drumuri, telegraf etc.) și politice (mercantilismul liberal), apariția unei clase de mijloc (arendași, operatori de bancă, proprietarii de manufactură, intermediarii și, în oarecare măsură, producătorii moderni, în general), actori ai modernității. Aceasta pentru că presiunea otomană scosese efectiv spațiul românesc (Principatele) din istorie interzicându-le accesul la Dunăre și, în special la Gurile Dunării.

Interzicerea Dunării era sinonimă cu oprirea Principatelor de la comerțul internațional, ceea ce echivala cu eliminarea din marea diviziune internațională a muncii, statul român (statele) devenind prizonierul funcției de furnizor principal al Istanbulului. În al doilea rând, lipsit de taxele comerțului dunărean, statul nu își putea exercita decât funcții instituționale diminuate, între cele mai importante fiind cea militară, edilitară etc. În al treilea rând, în absența unei activități economice libere importante, nu și-a făcut apariția la timp o clasă de mijloc modernă, cu ale cărei realizări de civilizație ne uimește și astăzi Occidentul, și care explică în bună măsură rezistența la bolșevizare a acestuia la începutul sec. XX.

Acum linia Dunării pare a fi corupția transpartinică. Arestarea lui Hrebenciuc, cel mai descurcăreț combinator pe seama interesului public din ultimii 25 de ani, echivalează singură cu Pacea de la Adrianopol, deparazitarea Dunării de interesele care efectiv scoseseră România din istorie.

Implicarea Americii în curățarea României este mai mult indirectă. Așa de pildă, în octombrie aflăm că fostului prim ministru penal, Adrian Năstase, i s-a retras viza de călătorie în SUA, înainte de a fi arestat, în 2012 (DC News, 14 oct. 2014). Conform Gândul (2 oct. 2014), șeful Serviciului de Informații Externe, Teodor Meleșcanu, ar fi declarat că investigația unui alt mare dosar de corupție, „Microsoft”, „nu a pornit din România ci din SUA”. Iar Hrebenciuc cu dosarul său popular numit „Retrocedări ilegale de păduri”, face parte din marea corupție. Mai reținem și faptul că, încă din vremea administrației Bush, consilieri de securitate importanți atrăgeau atenția că „statele slabe sau prăbușite sunt principala amenințare la adresa securității globale.” (Krasner, 2005) Statul slab este acela în care instituțiile nu funcționează în raport cu menirea lor, cea mai importantă dintre acestea fiind componenta drept: justiția sau statul de drept. De ce America a tolerat atât slăbiciunea din România e altă discuție. De ce investește atât de mult în China, țară comunist, și atât de puțin în România, țară NATO, e altă discuție. Cert este că, se pare, actualul dezgheț istoric îl datorăm Americii. Au venit, dar prin intermediul procurorilor și la 60 de ani după ce bunicii noștri i-au așteptat cu arma în mână, în munți.

Despre blocajul social generalizat, întemeiat pe spiritul combinatoriu mafiot s-a tot scris. Despre cum poți opri o țară prin elite inepte, al căror nivel moral nu depășește stadiu vicleniei a scris cu brilianță Eminescu, apoi Toynbee și Hirschman. Trebuie precizat că, în știința socială, spiritul combinatoriu, atunci când ajunge să domine conduita, este în opoziție cu sentimentul persistenței agregatelor (Vilfredo Pareto), care, mai pe românește, se traduce prin loialitatea față de comunitate, societate, națiune, stat.

Ne vom rezuma să afirmăm că, după calculele lui Ion Țiriac, unul dintre cei mai de succes întreprinzători români, cu acces totodată la butoanele istoriei, pierderile datorate mafiei transpartinice, la o primă evaluare, însumează circa 3 mii de miliarde de dolari – echivalentul a 15 PIB-uri ale României din 2008*, cel mai „avut” an din istoria de după 1989: „Ion Ţiriac a avut şi o întrebare pentru candidaţii la postul de preşedinte: “Unde sunt cele trei trilioane care au venit din 1990 până în momentul asta ca produs al acestei ţări. În ce sunt? Cine le-a furat?”” (Evenimentul Zilei, 28 sept. 2014)

Spiritul combinatoriu al lui Hrebenciuc a fost demonstrat public, până acum, de DNA, în ceea ce privește jaful pădurilor României, unde ar fi adus un prejudiciu de peste 300 milioane de euro (Gândul, 24 oct. 2014).

Publicul are mai puțină cunoștință de alte „realizări” ale insului: anume pactul dăunător PSD între această formațiune și UDMR, în condițiile în care PSD câștigase detașat alegerile din 2012 iar UDMR, la guvernare cu opoziția, își manifestase pentru a n-a oară deschis obiectivele iredentiste, deci, neconstituționale: „La punctul 4 al pactului (între PSD-USL și UDMR, n.n.) scrie negru pe alb ca „Cele trei părţi se vor consulta şi vor colabora în chestiuni care privesc noi drepturi ale minorităţilor, revizuirea Constituţiei şi reorganizarea administrativă, iar deciziile nu se vor lua decât împreună”.” (Romanian Global News, 20 dec. 2012)

Iată că forțele morale ale acestei națiuni reapar în instituții, chiar dacă climatul intelectual nu le este favorabil, iar publicul obosit încă nu realizează momentul critic, fiind foarte aproape de stadiul de a fi transformat din popor în simplă populație (grupare fără conștiința menirii sale). Iar forțele morale ale unei națiuni sunt printre cele mai importante: „să adâncim în cuvinte puţine forţele morale, care constituie mijloace în promovarea activităţii economice şi care se adaugă celorlalţi factori materiali …
Când aceste forţe morale lipsesc sau printr-un vânt de anarhie sunt paralizate, întregul organism economic al societăţii este condamnat la nemişcare şi pieire, oricât de mare, de perfecţionat şi de bogat ar fi utilajul material pe care se sprijină.” (Manoilescu, p.22, s.n.)

* în 2008 PIB-ul României era de 200, 4 miliarde dolari, după Google public data și Banca Mondială, nov. 2014, „România PIB”.

Evenimentul Zilei, 28 sept. 2014, „Ion Țiriac: „Unde sunt cele trei trilioane pe care le-a produs această țară din 90 și până azi?”, http://www.evz.ro/ion-tiriac-unde-sunt-cele-trei-trilioane-pe-care-le-a-produs-aceasta-tara-din-90-si-pana-azi.html
Gândul, 24 oct 2014. „Hrebenciuc, duă ce fiul său a fost arestat preventiv: E o porcărie. Nu există nici un fel de prejudiciu”, http://www.gandul.info/politica/hrebenciuc-dupa-ce-fiul-sau-a-fost-arestat-preventiv-e-o-porcarie-nu-exista-niciun-fel-de-prejudiciu-13450681
Romanian Global News, 20 dec. 2012, „Un protocol care, dacă ar fi fost respectat, ar fi blocat reorganizarea administrativă țării sau ar fi creat enclave etnice pe teritoriul României”, http://rgnpress.ro/rgn_12/categorii/politic/7873-un-protocol-care-dac-ar-fi-fost-respectat-ar-fi-blocat-reorganizarea-administrativ-a-rii-sau-ar-fi-creat-enclave-etnice-pe-teritoriul-romaniei.html

Mihail Manoilescu, Politica producţiei naţionale, Cultura Naţională, 1923
Stephen D. Krasner and Carlos Pascual, „Addressing State Failure”, in Foreign Affairs, July-August, 2005, vol.84, no.4, p.153

Autor: Radu Baltasiu

Sursa: SPQR

Abonează-te la newsletter