Politică

Idealul moral

seenoevilMarea problemă a unei naţiuni, ca starea ei să fie normală, sănătoasă, să prospere, este idealul moral, să aibă la temeiul faptelor morala, bunele moravuri moştenite şi verificate din străbuni. Fără moralitate, oamenii se alterează, fiindcă nu au conştiinţă, iar fără conştiinţă, se instalează în relaţiile dintre ei minciuna, care generează hoţia şi ura. Primim mereu mesaje din închisori de la bandiţi până mai ieri numiţi domni, ca Roşca Stănescu. Alt turcit, altă Turcăfleaţă, care putea să ne transmită mesaje normale, sănătoase, cinstite, când nu era la închisoare. Dar acest tovarăş de bulă cu Becali et co. a fost un dedublat probabil de când s-a născut, fiindcă toată viaţa a minţit poporul cu strâmbele lui autorizate. Să trimită mesajul lui tânărului Ştefan Moişanu din Iaşi, care a publicat pe internet o scrisoare de despărţire de iubita lui, România, în care arată motivele pentru care a decis să părăsească ţara. Evident, şi din cauza unor indivizi ca Roşculeţ, ajunşi foarte târziu acolo unde le este locul, iar alţii continuă să-i chinuiască pe românii cinstiţi, care chiar vor să facă ceva bun pentru România. Dar marea masă de infractori e liberă şi acţionează în văzul lumii.

De când îl ştiu, proaspătul mesager şi-a făcut gloria din faptul că a fost turnător şi nu mai este. De fapt, el zice că nici nu a fost turnător, a slujit ţara! Dacă presa funcţionează cu oameni ca acest „redutabil ziarist” Roşca şi Stănescu (deja avem doi în aceeaşi oală!), sau ca acea paiaţă de Turcăfleaţă, vă daţi seama cât de absent este acest cuvânt, morală, în gura lor sau a şefilor lor?! Nu e de mirare că presa nu funcţionează, adică funcţionează defect, informaţiile sunt răstălmăcite, dirijate, oferite de indivizi imorali, dedublaţi, chilipirgii odioşi, care nu-s în stare să trăiască normal, ca oamenii cumpătaţi, ei trebuie să trăiască pe picior mare, să aibă limuzine, piscine, palate, să sfideze populaţia, să fie Tache Zmeul. Iar la pârnaie sunt, desigur, nu bandiţi, ci tot domni, aşa cum îi numesc şi judecătorii lor, iar când ies de la zdup, cu banii păstraţi în bănci străine, ferea, începe vendeta, fugi, Băsescule, că te mâncă toţi câinii!

Societatea românească de azi a zădărnicit puternic idealul moral afirmat de tinerii revoluţionari care au căzut pe baricadele evenimentelor din decembrie 1989. E o societate care a uitat, care nu se mai gândeşte la acele jertfe, care a instaurat în loc de idealul unei Românii curate, libere şi prospere, jaful naţional.

*

Nu vedeţi, România a devenit o ţară fără critici. Până şi cei care erau în 1989 au dispărut. Oameni ca Manolescu et co. au intrat în plasa puterii, au dat de gustul câştigului prin minciună, s-au instalat în anumite fotolii pe viaţă şi au devenit inactivi, neimportanţi, deşi sunt talente deosebite, precum Andrei Pleşu, dar dacă au pus în loc de spirit critic, spiritul de gaşcă, ei au fost terminaţi ca valori. Dovadă gafele impardonabile pe care le fac în lanţ găşcarii lui Băsescu! Ei rămân în dosul istoriei cu tinichele de coadă. Patapievici a dovedit că nu a înţeles nimic din istoria poporului român, pe care l-a jignit ca un animal din debara! Liiceanu a declarat că se recunoaşte în faptele (?!) preşedintelui, iar Pleşu are alte zeci de mizerii în dosar, de la condiţia de transcendental la poziţia de ministru de externe, când a murdărit relaţiile ţării cu Serbia, sau la aceea de ministru al culturii, când a refuzat donaţia lui Antonovici, atelierul său de la New York, iar recent a aruncat cu pisica moartă a imaginaţiei şi în Radu Beligan, fiindcă acesta şi-a exprimat adeziunea politică aşa cum a dorit, nu cum au vrut guşele lui culturache cel pleşuv.

O valoare se afirmă şi se menţine dacă are morală, dacă are coloană vertebrală, dacă nu se înhăitează cu non-valori, dacă are decenţă şi putere de a selecta, dacă are caracter şi dovedeşte rezistenţă faţă de agresiunea proştilor, dacă are conştiinţa de a rămâne de partea poporului, nu să huzurească în aceeaşi barcă zeci de ani cu cei pe care opinia publică i-a detectat ca escroci, farseuri şi antiromâni.

Prin atitudinea lor slugarnică faţă de aceste noi apariţii patapeticite, oameni de valoare ca Manolescu se autodenunţă. Ei s-au dat la o parte. Aşa au apărut noi istorici, ca Djuvara sau Boia, care fac României o nouă istorie, paralelă, ignobilă, departe de fapte, cum ar fi originea cumană (!) a poporului român! Pentru anumite avantaje vremelnice, aceşti sectanţi ai gândirii dovedesc că nu au priză la adevăr, fiindcă nu au un ideal moral autentic, de aceea cad în enormităţi. Îi omoară goana după originalitate. Să fie cât mai contra, cât mai non-conformişti, cât mai fuckyou-cişti! Aceasta e o mare capcană, moştenită de la practica şi ideologia comunistă. Vor să fie foarte de dreapta şi ajung foarte de stânga. Fiindcă adevărul e la mijloc. Iar dacă ei nu sunt cu adevărul, nu au cum să aducă nici pacea între dobitoace! Rămân cu cumanii!

Aceşti aventurieri în ale spiritului au o anumită audienţă, o felie de simpatizanţi, dar ei nu sunt  spiritele naţiunii, nu mai contează pentru tot românul, nu mai sunt busola critică a ţării, aşa cum erau Maiorescu, Lovinescu, Vianu, Călinescu şi alţi mari critici. Nu poţi să-l pui pe Djuvara în locul lui Iorga şi să-l crezi pe el, nu pe marele istoric, care, Doamne-fereşte, nu poate fi acuzat că a fost comunist. Dar ca să-l scoată din istorie, alde Djuvara sunt în stare şi de asemenea sacrilegii!

De dragul modei, unor teribilisme, se fac crime culturale. Aşa ceva nu s-ar fi întâmplat într-o Românie puternică, dominată de Spiritul Critic. Iar România a fost cea mai prosperă în perioada interbelică, atunci când spiritul critic era rege, când România număra cel puţin 20 de mari critici şi scriitori-critici, de talia lui Lucian Blaga şi Mircea Eliade.

De ce societatea actuală a omorât spiritul critic? De ce în loc de critică, au apărut furnici, de tip Turcăfleaţă, Roşculeţ, Gâdeanu sau nea Badea, ajunse lideri de opinie? Toate evenimentele se reduc la varii informaţii cu deviaţii, care ajung să fie dezinformaţii. Pentru că a murit morala, pentru că idealul moral nu mai e o preocupare pentru nimeni din orizontul puterii. Plus că un critic adevărat este incomod. El dezvăluie, nu învăluie, el îl are ca model ideal pe Iisus Hristos, care avea drept ţintă principală Adevărul, iar ca mijloace de expresie parabola, metafora, pildele.

Autor: Grid Modorcea

Sursa: Ziarul Natiunea

Abonează-te la newsletter