În România mocneşte o furie nebună şi pestriţă.Fiecare îşi trăieşte furia lui, iar, la un moment dat, o răspândeşte în jur prin spori care străpung orice „bariere imunitare”. Izvoarele furiei noastre sunt în stradă, acolo unde ne lovim de neputinţele celorlalţi. Acolo, în stradă, ne privim chipul lăuntric în mii de „oglinzi”. Frustrarea capătă forme alegorice şi ne afundă mai abitir.
Românii par a avea o problemă de raportare la ei înşişi. De aici şi semnele clinice ale depresiei colective, ilustrate perfect de ideea că „nimic nu merge-n ţara asta”.Dar cum să meargă mecanismul social dacă micile rotiţe nu sunt angrenate? Cine şi cum să le pună în mişcare, dacă nu posesorii lor?
Paradigma de funcţionare a unei societăţi s-a schimbat, iar noi nu vrem să acceptăm asta. „Tabloul de comandă” a fost mutat de la vârf la bază. Conducători mesianici şi „tătuci” „factotum” nu vor mai exista multă vreme de acum încolo. Gradul de coeziune a colectivităţilor umane va face diferenţa în anii ce vor urma. Şi noi tocmai aici suferim.
Mai grav este că aşa-zişii noştri lideri trag încă foloase din furia dezintegratoare ce domină societatea românească. Însă, în mod sigur, „strategia” lor va mai ţine foarte puţin. Deja tonalităţile false ale liderilor politici răzbat până spre baza societăţii, fiind percepute ca atare. Un prim-ministru care dă la lopată pe o autostradă înzăpezită şi chiar şi unul care modifică programul de lucru al instituţiilor publice, cu mare tam-tam, nu vor mai fi bine văzuţi. Mizând pe strategii de imagine uzate nu poţi aduna decât dispreţ.
E timpul mesajelor coagulante, al responsabilizării sociale făcute de către lideri responsabili. Nu sunt vorbe mari, ci o simplă reţetă de supravieţuire într-o lume ce se schimbă de la o zi la alta. Vindecarea depresiilor colective este marea provocare a mileniului, iar cei care au înţeles asta vor conduce lumea. Aşa se face că societăţile asiatice sunt favorite să câştige cursa.
Micile noastre furii consumă oxigenul din spaţiul în care trăim, ne intoxică plămânii, ne vlăguiesc şi, în final, ne vor expedia într-un colţ din marele muzeu al istoriei. Iar de acolo nu mai există cale de întoarcere.
Ar fi păcat să nu mişcăm uşor, fiecare în locul pe care-l ocupă, mica rotiţă ce ne-a fost încredinţată spre folosire. Doar aşa, mutându-ne privirea de sus în jos, vom vedea că „marea criză” are leac.
George Rădulescu
sursa: adeavarul.ro
Ce articol cretin daca nu imbecil….cum adica sa miscam fiecare o rotita…cind si cum ?Cind atatia vind centrele de producere si transport a energieielectrice si petroliere ?cind singurul lucru neprivatizat in aceasta tara este aerul ?Fiica apa potabila au privatizat-o deja ? Cum sa misti de jos rotitele, cind ei si neamureile si amantele lor au luat tot si acum ne invita sa ne caram din tara ? Cum sa misti ceva cind EU MASLUIESC ALEGERILE SI PINA SI VOTUL IN PARLAMENT SAU PARTIDELE CARE AU DREPTUL SA SE AFLE ACOLO ? Si noi trebuie sa miscam rotitele de jos in sus ? Poate cu AGul sau kalasnicovul ,ca altfel nu mai este cum, iar ziua in care basisti ca asta care a scris latura asta de articol ,vor platii pentru jegul lor moral se apropie mai iute decit vieaza basescu in bratele tirfei lui blonde !
Foarte interesanta teoria cu angajarea rotitelor la munca care trebuie facuta chiar de ele.La noi nu merge nimic pentur ca…chiar nu merge nimic. Asa este pentru ca asa este. Logica circulara simpla. Chiar daca acest articol ar avea dreptate(nu spun ca n-are deloc) si in alte tari unde “rotitele” sunt indoctrinate sa functioneze conform parametrilor, nu mai merg ca alta data. Ma indoiesc ca au emigrat asa de multi romani si i-au corupt in asa fel incat sunt iremediabil distrusi ca mecanism. Toata lumea(Pamant, glob, Geea, etc.) sufera de aceeasi problema. Nu mai merge nimic pentru ca nu trebuie sa mai mearga. Reprezinta sistemul hegelian in forta. Problema-solutie-rezolvare.
Atat!
nu e o noutate ca se pun multe pasiuni in comentariile zilnice referitoare la politica sunt pline forumurile de injuraturi .
Daca toata aceasta furie s-ar muta de la declaratii la decizii simple care construiesc comportamentul nostru zilnic vizavi de cei pe care-i intilnim pe strada sau la munca sau oriunde in alta parte atunci ar prinde putere si s-ar materializa acea forta necesara pentru a transforma lumea in care traim .