C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Mândrie și insecuritate

La nivel global, clasa mijlocie este mai in stabilă și mai puțin liberală decât am crede. Noii îmbogățiți sunt, de fapt, noii îngroziți.

Clasa mijlocie a fost mereu un bastion al societății. Aristotel credea că este arma secretă a democrației – protectoare a valorilor sociale, moderatoare a extremismului politic, pavăză a rațiunii în fața arbitrariului, susținătoare a unei societăți conduse de legi, și nu de despoți. Clasa mijlocie de pretutindeni a fost motorul creșterii economice, cea care a pus bazele, cu secole în urmă, ale expansiunii capitalismului și comerțului global, cea care a continuat în toate aceste epoci succesive să alerge după fiecare nou gadget sau serviciu care se ivea. Acum, odată ce clasa mijlocie occidentală se scufundă în datorii și sechestre, mulți economiști privesc către noua clasă mijlocie din țările emergente ca la potențiala temelie a următoarei epoci de siguranță și prosperitate la nivel global. În timp ce China, Brazilia, Rusia, Turcia, India, Indonezia și alte mari țări în curs de dezvoltare sunt tot mai prospere, lumea se aștepta ca ele să devină mai degrabă un fel de suburbii ale Washingtonului sau Londrei – liberale, democrate, bastioane ale pieței libere, dar nu doar în privința stilului occidental de consum, ci și a libertăților politice. În timp, odată cu acumularea de bogății, „ei“ ar fi devenit exact ca „noi“.

PROGNOZĂ DE MILIARDE. Ce să înțe le gem atunci din ultimele știri despre clasa mijlocie braziliană, care aplaudă creșterea controlului de stat asupra industriei petroliere și îndepărtează lacomele companii străine, sau despre necontenita popularitate a autocratului Vladimir Putin în rândul clasei mijlocii ruse, după ce a ajuns acum la 78% de susținători în întreaga populație? Avem apoi sprijinul clasei mijlocii pentru ascensiunea islamului conservator în Indonezia, unde au fost adoptate legi noi împotriva pornografiei și s‑ar putea crea în curând orașe halal, unde toată mâncarea va trebui servită în concordanță cu cele mai stricte reguli islamice.

Aceste noi orientări ale clasei mijlocii se amestecă, în multe regiuni, cu forme de naționalism pronunțat antioccidental. Patriotismul în creștere al tinerilor chinezi avuți a dus la apariția unei industrii pentru cărți de succes precum „The China Dream“ („Visul chinezesc“), care îndeamnă China să inițieze un proces de înarmare, în pregătirea unui conflict viitor cu Statele Unite.

Adevărul este că „ei“ nu devin simpli „noi“. Clasa mijlocie crește mai repede decât ne așteptam, atât în număr, cât și în avuție. Anul trecut, 70 de milioane de oameni s‑au alăturat clasei mijlocii din țările emergente, cu venituri anuale între 6.000 și 30.000 de dolari. Ei au devenit „povestea deceniului“, spune economistul-șef al Goldman Sachs, Jim O’Neill, și‑și vor depăși omologii occidentali în ce privește puterea de cumpărare în mai puțin de 20 de ani. Șeful pe Asia al Morgan Stanley, Stephen Roach, crede că în cinci până la zece ani clasa mijlocie din țările emergente asiatice, ea singură, ar putea să recupereze decalajul față de consumatorii americani, epuizați de prea multe cheltuieli. Deja țările emergente susțin bilanțurile contabile ale multor companii occidentale. Anul trecut, chinezii au cumpărat mai multe mașini decât americanii, iar India are tot atâția utilizatori de Internet ca și Statele Unite. Până în anul 2030, mai mult de nouă din fiecare 10 telefoane mobile vor aparține unor utilizatori din lumea în curs de dezvoltare, în frunte cu India și China. Recent, Coca‑Cola a estimat o dublare a veniturilor sale globale pentru deceniul următor, până la 200 de miliarde de dolari, ca urmare a apariției unui miliard de oameni ce ar urma să se alăture clasei mijlocii până în 2020.

SUSPICIUNE ȘI BATICURI.
Dar convergen ța veniturilor nu produce și valori comune. Bughezia emergentă este un pachet de contradicții: gălăgioasă din punct de vedere politic, dar rareori gata de confruntare, suporteră a globalizării, dar foarte naționalistă, mândră de ascensiunea țării natale, dar în același timp nesigură și temătoare că va da înapoi, de un individualism aprig, dar bazându‑se pe subvenții guvernamentale și, deseori, conservatoare din punct de vedere social. Majoritatea reprezentanților acestei clase ce aspiră la statutul de elită par să lase puterii în funcție – fie ea un guvern autoritarist sau unul liber ales – să ia toate deciziile, atât timp cât asigură trofeul creșterii economice. Iar statele de tip comandă și control, cum este China, sunt mai eficiente acum decât America suburbană. Un studiu asupra clasei mijlocii globale, realizat de Centrul Pew în 2009, a relevat că membrii acesteia sprijină, în general, ideile democratice precum libertatea de expresie și alegerile libere. Totuși, experți de la Pew și din alte părți afirmă că aceste idealuri sunt deseori sacrificate în schimbul prosperității. Scăpați de curând din sărăcie, acești noi burghezi nu sunt prea doritori să‑și asume riscuri politice. În Brazilia sau în Rusia, clasa mijlocie este mai puțin preocupată de libertatea de expresie și privește cu mare suspiciune practic toate instituțiile democratice. În China, mai degrabă populația rurală, care încă resimte puține beneficii de pe urma avântului economic al țării, este mai interesată de susținerea valorilor democratice decât clasa mijlocie urbană, care reprezintă acum trei sferturi din cadrele Partidului Comunist. Chiar și în țări democratice, noii îmbogățiți sunt diferiți față de omologii lor occidentali. În Turcia și Indonezia, mare parte din clasa de mijloc este reprezentată de musulmani evlavioși, care participă la vot – și poartă baticuri islamice.

RISCURI ȘI RIVALITĂȚI. În ultimii 10 ani, ideea occidentală care susține că libertatea politică este o precondiție pentru libertatea economică și‑a pierdut credibilitatea în Orient. Cum Vestul se află în declin economic și influența sa politică scade, iar modelele estice încep să furnizeze prosperitate și stabilitate, legătura se destramă. În China și Brazilia, țări care au trecut cu bine prin criza economică, există un sentiment crescând care spune mulțumim, nu mai avem nevoie de sfaturi din afară despre cum să ne organizăm noi. „Criza asiatică a fost, în această privință, punctul de inflexiune“, spune Homi Kharas, Senior Fellow la Brookings Institution, specialist în noua clasă mijlocie globală. „Aceste țări au început să înfăptuiască liberalizarea în felul lor, în ritmul lor, și au reușit. Acum, își percep succesul ca fruct al propriilor eforturi“, chiar dacă l‑au obținut în cadrul sistemului global de comerț și finanțe libere fundamentat de Vest.

Liderii țărilor emergente înțeleg foarte bine că sistemul occidental a creat boomul mondial al ultimului sfert de secol, dar acest fenomen a luat sfârșit odată cu prăbușirea Lehman Brothers cu 18 luni în urmă. Acum, avântul are loc cu precădere în piețele emergente, iar șefii acestora aleg tot mai mult să schimbe modelul occidental potrivit particularităților naționale. Un control de stat mai puternic în locul unuia mai relaxat va deveni, probabil, normă, câtă vreme țări precum China și Brazilia continuă să prospere. Uriașii piețelor emergente – Africa de Sud, Turcia și alții – își vor apăra propriile poziții mai agresiv. „În China, de pildă, generația mai tânără și mai bogată este mai orgolioasă și mai înclinată să‑și asume riscuri, ei sunt cei care ajung tot mai mult în frunte“, spune John Lee, fellow de politici internaționale la Centrul de Studii Independente din Sydney. „Vor milita tot mai mult pentru a apăra interesele țării lor în domenii precum comerțul, achiziționarea de resurse și politica externă“. Din ce în ce mai mult, reprezentanții clasei mijlocii din țările emergente vor intra în dezacord cu omologii lor din Occident, dar și unii cu ceilalți. Șeful de la Morgan Stanley Management pentru piețe emergente, Ruchir Sharma, consideră că vechile rivalități vor fi înlocuite de unele noi: indienii, de pildă, devin din ce în ce mai puțin obsedați de Pakistan și din ce în ce mai îngrijorați de ascensiunea Chinei. În mod asemănător, vechi prietenii dintre țări ca India și Rusia se vor răci, odată ce aceste state se vor dezvolta pe căi diferite și vor vedea că au din ce în ce mai puține lucruri în comun.

FORȚA SĂRACĂ. Merită să ne amintim, de asemenea, că noile clase mijlocii sunt conduse psihologic de o combinație ciudată de mândrie și insecuritate. Aproape 30% din clasa de mijloc a Braziliei își datorează standardul de viață pieței gri, unde veniturile sunt neregulate, nu există plase de siguranță, iar oportunitățile de antreprenoriat sunt limitate. Mulți s‑au îndatorat ca să ajungă la un nivel de trai mai ridicat. Poate din acest motiv, 53% afirmă că trăiesc dominați de frica de șomaj, de pierdere a veniturilor sau chiar de faliment. Au beneficiat de explozia școlilor private, dar au asistat la scăderea drastică a calității generale a educației, ceea ce erodează una din căile clasice de ascensiune socială a clasei mijlocii. „Încă nu știm cât de sustenabilă este ascensiunea noii clase de mijloc“, afirmă politologul brazilian Amaury de Souza. În măsura în care noua clasă mijlocie este instabilă, tot așa va fi și capacitatea ei de a realiza schimbarea politică. Într‑adevăr, câțiva economiști specializați în dezvoltare sunt de părere că cei săraci vor fi o forță mai puternică de schimbare socială. În rândul clasei de mijloc nu există o paralelă cu militantismul pentru reforma agrară larg răspândit printre liderii rurali din China. Aceștia sunt agitatorii nemulțumiți cu statu-quo.

Se prea poate ca noii consumatori ai lumii în curs de dezvoltare să fi dezlănțuit energii imense la casa de marcat. Dar capacitatea lor de a deveni o forță în sprijinul unei guvernări mai bune, unor libertăți mai mari, unei corupții mai reduse și al unei libertăți economice mărite este îndoielnică. „Ei“ mai au mult drum de parcurs până să devină „noi“.

Rana Foroohar , Mac Margolis

sursa: moneyexpress.money.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss