Dacă un tribunal poate decide intrarea în faliment a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare, apoi să nu ne mirăm dacă mâine-poimâine o judecătorie ne va scoate cu totul dintre granițele noastre! Și nu, nu este de domeniul absurdului mioritic! Nici a neghiobiei unui judecător de provincie. Ci suntem în fața unui act fățiș, poate chiar voit fățiș, de lichidare a încă unui pilon strategic.
Pentru că, nu decizia atât de hotărâtă a Tribunalului Mehedinți surprinde, chiar dacă intenția de a desființa o regie autonomă mai repede cât s-ar fi lăsat convins să declare falimentul unui srl evazionist poate șoca (în fapt, s-au mai văzut judecători care confundau lucruri cu mult mai banale!), ci faptul că instituțiile menite să vegheze la securitatea economică a țării nu (mai) reacționează!
Pentru că nu poți lăsa o decizie care ar putea afecta exportul unei companii unice în Europa la mâna unui magistrat, darămite apostila de închidere definitivă! Unde este CSAT-ul, unde sunt serviciile speciale? Sau totul în această țară, la nivel instituțional, a fost mezat? Instituțiile de forță care, acum, tac! Chiar dacă este vorba de lichidarea unei structuri pilon. Și se prea poate să tacă la ordin!
Evident, decizia Tribunalului Mehedinți nu este una „accidentală”. Pentru că scurtarea drumului către distrugerea ramurii este cât se poate de vizibilă, culmea întregii tărășenii fiind aceea că singurii care au reacționat au fost administratorul special și cel judiciar al RAAN. Aparent luați prin surprindere de o decizie atât de radicală. Cel puțin în cazul administratorului judiciar, celebru Remus Borza (mai puțin cunoscut în calitatea sa de Mare Orator al Marii Loji Naționale din România, dar bine cunoscut ca lichidator juridic al Hidroelectrica!), declarat de același tribunal și lichidator provizoriu la RAAN!
Surprins poate doar de procedura rapidă de faliment declanșată de Tribunalul Mehedinți, pentru că, din propria-i declarație, acesta știe bine pașii următori, fiind uimitoare lejeritatea de care dă dovadă în a aprecia, deși recunoaște că vorbim de o „o întreprindere strategică cu risc”, necesitatea „de a cântări pașii următori”. Dar nu din perspectiva încercării de a semnala desființarea RAAN, ci pentru că „nu o poţi da pe mâna oricui să o taie la fier vechi”. Iar faptul că vorbim de un plan clar de lichidare, doar că au apărut nepotriviri în ceea ce privește termenul și beneficiarul fierului vechi, se vede din preocuparea lichidatorului numit de tribunal din perspectiva felului în care se va face „decuplarea instalaţiilor de acolo” care „nu se poate face de orice nepriceput”.
De fapt, dezafectarea RAAN nu era programată pentru acest an. An electoral! Pentru că de această platformă se leagă viața orașului Drobeta Turnu Severin, de la asigurarea încălzirii urbei (prin energia termică produsă pentru reţeaua centralizată de termoficare a orașului) la locurile de muncă (aici se produce și apa superușoară, azotul lichefiat, aerul instrumental, apa demineralizată, distilată și industrială, precum şi electricitate pe bază de cărbune).
Dezafectarea programată este evidentă și din decizia de anul trecut a guvernului care, prin ordonanță de urgență, a achiziționat și a mutat întregul stoc de apă grea al companiei – suficient pentru a asigura necesarul centralei nucleare de la Cernavodă pentru următorii 50 de ani – în patrimoniul Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale.
Deși ar fi trebuit să se ocupe de vânzarea ei, câteva butoaie erau de ajuns!, pentru a scoate RAAN din procedura de insolvență în care se afla din 2013, cu banii din apa grea putându-se asigura reorganizarea și salvarea companiei, prin investiții pentru producerea profitabilă a apei sărace în deuteriu, „apa vie”, atât de căutată astăzi. Și nici nu trebuia să se ocupe regia de vânzarea apei grea! Era de ajuns ca CSAT să se implice și să gestioneze lucrurile la nivelul pe care îl merită o companie strategică.
Evident, statul nu va sta cu apă grea în rezervele de stat o jumătate de secol! După ce vânzătorii de țară se vor asigura că în România nu se va mai produce o picătură de apă grea, aceasta va fi vândută. Apoi, pentru funcționarea Centralei Nucleare de la Cernavodă se va trece la achiziții de afară. Că totul este un continuu proces de vânzare/cumpărare care să asigure comisioanele actualilor și următorilor „băieți deștepți”.
O trădare ordinară! Pentru că, RAAN este aruncată în faliment pentru datorii care, la nivelul industriei, reprezintă un procent ridicol. Nu, nu este nici prețul unei vile, așa cum au fost vândute alte combinate, dar nu suntem nici prea departe! Iar falimentul RAAN va duce și la desființarea cercetării în domeniu, regia având în subordine institutul de Cercetări Nucleare Piteşti şi sucursala de Inginerie Tehnologică pentru Obiective Nucleare
Singurul producător de apă grea din Europă se închide, poate și pentru a lăsa loc pe piață producătorilor de apă-grea din India, Canada și Argentina. Pentru o piață, într-adevăr „nișă”, dar cu beneficiari în Coreea, China, SUA. Și poate și mai bizar este faptul că la Severin (Halanga) s-a produs cea mai buna apă grea din lume, iar exporturile au asigurat plata ratelor pentru centrala nucleara de la Cernavodă.
Cezar Adonis Mihalache
sursA: ziarulnatiunea.ro
Ce face dl. Borc?
Cum ne scoti Costine din aceasta situatie? ( sper din tot sufletul sa faci parte din randul” clasei politice responsabile”.