MOTTO: „Valuri de vorbe goale, ropote de aplauze, cuvîntare citită cu puncte și cu virgule, ca la celebrele congrese, căciuleli ale șefilor liberali, în care toți cuvîntătorii se străduiau să își arate dragostea și susținerea. Unii vorbeau pe uscat, în lipsa eroului de la Cotroceni, altii se ridicau în picioare, împinși de arcurile recunoștinței. Cînd a sosit el, coborînd din Mercedes ca Ramses de pe cămilă, îngerii au sunat din trîmbițe, aplaudacii și-au umflat piepții, gata să explodeze, iar el, singur, ca Putin la instalare, a pătruns triumfal în pavilionul sub a cărui cupolă Ceaușescu a adunat 11.000 de țărani și a rîs la congrese de s-a uzat amplificarea și dușumeaua.
Ce a fost la Romexpo? Oda Bucuriei politice cîntată de liberali n-a fost decît o reuniune bombastică, dedicată unui fals erou care n-a făcut mai nimic în cei cinci ani de odihnă la Cotroceni.” (COTIDIANUL, editorial de Cornel Nistorescu, 9 august 2019, după pseudo-lansarea lui Klaus Iohannis la Consiliul Național al PNL)
Televiziunile de știri, în România? Tot mai des mi se pare că „tele-mâncărimea jurnalistică” autohtonă e ca găina lui Cristoiu încrucişată cu iepuraşul Bocănilă : naşte mulţi pui vii, cu perioade de gestaţie din ce în ce mai reduse!
Pentru că, așa cum arată acum, acest tip de „media” e un spectacol cu deținători de microfoane colorate, vârâte ca baionetele în ochii oricui, cu știriste, și hai, ca să nu fiu acuzată de discriminare, cu știriști, pe care n-ai putea să-i suspectezi că ar fi absolvit școala primară, cu moderatori înșurubați total în partizanate larg afișate și pătimașe la extrem, cu texte afișate pe prompter, necorectate de vreun ”cap limpede”, deoarece „capii-ăștia-limpezi”-și nu-mi atrageți, vă rog, atenția, că am greșit pluralul- trebuie plătiți, deci mai bine dă-i naibii, că iese „telejurnalul” și fără ei, cu știri de breaking news citite din studio și contrazise aproape instantaneu de relatările din teren, cu Roxana Ciucă, o! cu Roxana Ciucă… ființă imponderabilă înzestrată cu capacitatea stranie de a răpăi, în aceeași relatare, aceleași lucruri de minimum douăzeci de ori, introducând și sfârșind propozițiile prin „vom afla cu exactitate”, pentru ca noi să nu observăm că dânsa are o singură idee, și aceea nedusă la capăt…
Sigur, mai sunt și unii seniori ai presei românești, care prestează în platou… dar n-ați vrea să știți…
Pentru isteria totală și deruta sinucigașă a populației așa zisele televiziuni de știri au o responsabilitate majoră.
Faptul că în România „canal de știri” a ajuns să fie doar un cuvânt mult folosit, dar fără pic de conţinut, nu trebuie să mire pe nimeni.
De aceea aș spune că era extrem de previzibil ca ajungându-se în această situaţie mare parte din gogoaşa aşa-zis jurnalistică, ambalată într-o carcasă de cuvinte, să se dea de ceasul morţii explicând tăntălăilor ce minunăţie este gogoaşa așa-zis prezidențială, ambalată în costum cu nasture tensionat pe rotunjimea burții și cu cravată „bleu”(se citește cum se scrie).
Nu încetez să admir perseverenţa cu care viguroasele televiziuni ne bagă sub nas, de câte ori pot, „DISCURSURILE PREŞEDINTELUI” (conform DEX- „DISCURS = expunere făcută în fața unei adunări; cuvântare, etc”; conform imaginilor televizate, însă -„ DISCURS = înşirarea monotonă a unor cuvinte scrise de nu se ştie exact cine şi care reprezintă opiniile cuiva, dar nu se ştie exact ale cui”).
Deoarece domnul care citeşte este în viața de zi cu zi flasc precum o moluscă aţipită, înfundată pe jumătate în nisip, nu reuşesc să-mi dau seama dacă este de acord sau nu cu ceea ce recită cu o oarecare intonație deoarece expune uneori publicului o uimire în crescendo pentru textul citit la prima vedere. Astfel încât mi se pare mult mai lesne să-mi imaginez că avem la conducerea ţării -că aşa a ales poporul român- un fel de balaur, o fiară octocefală (scuze dacă am greşit numărul de capete deoarece nu ştiu exact câţi consilieri, cronicari şi scribi deţine dânsul în momentul de faţă) care se prezintă în public sub o formă amintind vag de Arnold Schwarzenegger în „Cactus Jack” -adică mare şi blond. Atât.
Interesant este că nici unul dintre capete nu-i aparţine lui Klaus.
Şi mai interesant este că nici nu ştim dacă domnul Klaus are, totuşi, cap.
……………………………………………………………………………….
P.S. Nu vă spun nimic despre divorțul anului, cel dintre PSD și ALDE. Căci fiecare pasăre- fie că-i PASĂREA ELEFANT, fie că-i PASĂREA MUSCĂ, pre limba și pre limbuția ei piere.
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Adauga comentariu