Politică

Legea educației ca anexă

Noua lege a educației este de interes național? După cum marșează minoritatea maghiară se pare că interesul se cantonează cu prioritate doar într-o anumită tabără. Cu doar câteva zile în urmă posibila ieșire de la guvernare prin votarea moțiunii de cenzură era asociată cu o criză politică. Care trebuie cu orice preț evitată! Acum UDMR amenință cu același episod, însă în interes propriu. Deci este criză doar când e vorba de alții și interes național când este propria cauză la mijloc. Pare a fi o definiție destul de nostimă…

În plus, se induce în mod fals idea că această lege ar propulsa învățământul românesc printre fruntași. Deocamdată ne uităm încă de jos în sus…Și după cum este atmosfera în societate cred că ne vom conserva această poziție pe care nu ne-o invidiază nimeni! Suntem ultimii și începe să ne stea bine așa!

Ceea ce pierdem din vedere este faptul că, de multe ori, educăm mai mult pentru școală decât pentru viață, că ne preocupă mai mult instrumentul educațional decât societatea extinsă.

Ceea ce este de asemenea cert e faptul că școala nu este singura responsabilă. Astfel, dacă sistemul educațional este încadrat într-o anumită realitate istorico-temporală, în care rata de angajare nu crește în același ritm cu numărul de absolvenți, nu se poate cere din partea școlii ca să îmbunătățească posibilitățile de angajare. În același fel, dacă în sistemul politic general se calcă în picioare unii pe alții, sunt înăbușite opiniile și dorința de democrație și se restrânge tot mai mult participarea cetățeanului, nu este normal să aștepți din parte școlii să formeze cetățeni cu vederi democratice.

Deci, școala este în criză fiindcă societatea este în criză, iar societatea este în criză fiindcă așa este și școala! Frumoasă interdependență… Despre biserică nici nu are rost să mai discutăm, fiindcă interesul ei legat de problematica educațională este redus la minimum. Până la inexistență…Dacă există ora de religie în școală problema este ca și rezolvată! În rest, Dumnezeu cu mila!

Deci, fiecare are un interes sumar și pe acela îl propulsează în față. Ansamblul nu prea mai interesează!

Se uită că într-un proces de îmbunătățire a calității nu este vorba de a repara ce este rău (ceea ce în limbaj politic se spune că se numește reformă), ci este vorba de rezolvarea problemelor prin combaterea cauzelor.

De multe ori confundăm simptomele  cu cauzele. Acesta este motivul pentru care ineficiența îmbunătățirii calității a devenit o „boală paralizantă”.

Unul dintre cele mai mari avantaje de schimbare a accentului pe o filosofie reală a calității, orientată spre proces și, prin urmare, spre relații și persoane, este acela că nu este nevoie de mai multe resurse sau de o tehnologie mai bună. Se cere, în schimb, o convertire a atitudinii persoanelor, pentru că de ele depinde calitatea.

Deocamdată există un singur interes național: învățarea istoriei în limba maghiară. Restul este doar anexă!

prof. Lehaci Florentin

sursa:proatitudine.ro

Abonează-te la newsletter