Nu am avut nicio emoţie la pronunţarea sentinţei Curţii de Apel la recursul ANI privind dosarul de incompatibiltate a lui Klaus Iohannis pe când era primar al Sibiului în 2013. Trăim în ţara lui Kafka, în care preşedintele în funcţie, ca şi comandant suprem al serviciilor care comandă „acoperiţii” din magistratură, SRI şi DNA nu poate pierde niciodată un proces. Sentinţa de azi confirmă pe deplin că trăim într-o deplină dictatură în care Justiţia pare subordonată SRI şi implicit preşedintelui în funcţie şi că oferă decizii la apelul bocancilor.
Pe scurt: procesul intentat de ANI lui Klaus Iohannis, pe când era primar al Sibiului era corect. Klaus Iohannis, ca primar a semnat contracte de prestări servicii pe faţă, fără să se ascundă cu SC Tipografie Honterus SRL, care era societatea comercială patronată de FDGR a cărui preşedinte era tot Klaus Iohannis. Deci Iohannis ca primar oferta pe Iohannis ca preşedinte al Forumului Democratic German din România să execute servicii contra-cost din banii publici. E cea mai clară şi evidentă incompatibilitate penală pe bani publici din istoria administraţiei româneşti moderne. Iohannis semna de două ori contractul atât ca primar cât şi ca preşedinte de FDGR şi cu toate acestea Justiţia „liberă”, „independentă” şi „imaculată” îl scoate basma curată.
Pentru lucruri mult mai minore primari/preşedinţi CJ ca Apostu, Pendiuc, Uioreanu, Mazăre şi alţii au înfundat ani grei de puşcărie, ca borfaşii, numai că ar fi sugerat unei terţe persoane cunoscute să semneze un contract cu primăriile sau consiliile judeţene. Klaus Iohannis îşi oferă pentru propria persoană contracte publice, se dedublează instituţional, şi Justiţia română consideră că nu e trafic de influenţă şi incompatibilitate. Ghinion! Doar pe acelaşi contract semna şi primarul Sibiului şi preşedintele FDGR, cu acelaşi nume Klaus Iohannis. El nici nu a mai trebuit să se ascundă, doar Securitatea e de-o fiinţă cu el?
Un lucru asemănător s-a întâmplat şi în 2014 când Klaus Iohannis încasa, atât ca primar cât şi ca membru al consiliului de administraţie a unei regii autonome. Incompatibilitate flagrantă pentru care alţi primari au fost arestaţi şi şi-au pierdut funcţiile. În cazul lui Iohannis, Justiţia lui Mona Macovei ieşită din spuma mării a trinomului DNA-SRI-ICCJ l-a scos basma curată. Este evident că “Justiţia” în România e folosită ca şi „fata de casă” a SRI şi comandantului suprem temporar, preşedintele în funcţie, care acum e Klaus Iohannis. Sentinţele în cazul Klaus Iohannis dovedesc dramatic că Justiţia în România nu e oarbă şi nici independentă, ci înţesată de ofiţeri SRI sub acoperire. Nu o spun eu, ci a spus-o un general SRI, nu de mult într-un interviu de presă. România se aseamănă tot mai mult cu un stat bolşevic din anii 50, iar Klaus Iohannis cu IV Stalin. Poporul român începe să-şi piardă încrederea în independenţa Justiţiei şi nu mai crede în sintagma „nimeni nu e deasupra legii” şi Constituţiei. Sentinţele în cazul Klaus Iohannis dovedesc că acesta e deasupra legiii şi Constituţiei şi că România nu e o democraţie, ci un stat totalitar, candidat la Uniunea Africană, controlat de cei care freacă clanţele la Ambasade străine de la Bucureşti.
Autor: Ionut Tene
Sursa: Napoca News
Adauga comentariu