Principalul neajuns a „viziunii geopolitice” caracteristică pentru liderii de la București constă în unidimensionalitatea totală a acesteia.
Vecinii de la nord, membri ai Grupului de la Vişegrad, sunt mai sofisticați și înțeleg utilitatea unui joc multidimensional inaccesibil pentru înțelegerea multor dintre „experții în politica externă” care influențează strategia geopolitică a României.
Este foarte probabil ca istoricii anilor ’40 ai secolului XXI vor cataloga Grupul de la Vișegrad drept o tentativă de a construi o „arcă a lui Noe” menită să asigure supraviețuirea țărilor din Estul Europei în contextul schimbărilor geopolitice care urmează să se producă în contextul crizei economice globale și distrugerii sistemului lumii unipolare. Rămâne de văzut dacă „arca” va pluti sau se va duce la fund, însă trebuie notat faptul că România nici nu a încercat să cumpere un bilet de călătorie cu această navă de salvare.
La summit-ul recent al Grupului, s-au întâlnit lideri care au mizat pe forțe geopolitice diferite. Polonia a rămas fidelă lumii anglo-saxone, Ungaria mizează pe alianța ruso-chineză, Cehia încearcă să se regăsească în contextul axei Moscova-Berlin, iar Slovacia este încă indecisă. Aceste orientări distincte și câteodată diametral opuse nu împiedică conștientizarea faptului că țările din Europa de Est au anumite interese comune și pot obține anumite avantaje în cadrul negocierilor cu Marile Puteri, atunci când lucrează împreună și nu se sabotează reciproc. Aici intră în joc multidimensionalitatea care lipsește la București.
Deși subiectul summit-ului care a atras atenția mass-media a fost Ucraina, miza principală a fost independența energetică, cea reală nu imaginară. Vorbind în fața delegațiilor celor 4 țări, Viktor Orban a punctat un fapt pe care Traian Băsescu și Victor Ponta nu doresc să-l recunoască. „Nu putem aștepta ca UE să găsească soluții și de aceea trebuie să acționăm acum. Dacă ar fi să așteptăm ca UE să se miște, aș ajunge la pensie până când am avea acces la energie ieftină”, a declarat premierul maghiar.
Independența energetică are și o valență economică concretă, dar numai atunci când este o independență reală și sursele de energie se află sub controlul statului sau capitalului autohton și nu a corporațiilor străine. Polonia, în ciuda epopeei infinite cu gazele de șist dezvoltă un program nuclear propriu, Cehia și Ungaria mizează pe creditele rusești și tehnologie rusească pentru a obține energie nucleară ieftină. Din nou, merită să atragem atenția asupra declarațiilor premierului Ungariei care are o viziune ce depășește câteva cicluri electorale. El susține că țările din Europa nu vor mai fi competitive în lumea de mâine, dacă își asigură astăzi acces la energie ieftină. Liderii Grupului de la Vișegrad caută și găsesc, în măsura posibilităților, soluții pentru problemele fundamentale și strategice de care depinde viitorul țărilor lor. Ce fac liderii de la București? Fac celulă de criză, deoarece (să vezi ce ghinion!) a venit iarna… în ianuarie.
Autor: Valentin Mandrasescu
Sursa: Vocea Rusiei
Adauga comentariu