Situaţia statistică
Statistica salariilor din 2014 arată că mai mult de un milion de angajaţi au salariul minim garantat în plată pe ţară (SMEC).Această cifră , să-i spunem dramatică este de 12 ori mai mare decât în anul 2011. Ea trebuie evaluată împreună cu informaţia că în anul ce tocmai a trecut, unul din cinci lucrători a câştigat doar 900 lei brut/lună. Datele de la Inspecţia Muncii arată că în luna august 2011 mai puţin de 90.000 angajaţi primeau un salariu la nivelul SMEC iar la finalul anului 2014 cca 20% din totalul angajaţilor din economie primeau SMEC.
Încercând să desluşim cauza acestei bulversări de cuantum mediu de salarizare am descoperit că la un număr aproximativ egal de absolvenţi de facultate ca şi în anii anteriori, aceştia au fost angajaţi în mediul privat cu salariul minim.
De ce aşa?
O mică retrospecţie ne arată că în perioada 2006-2007 după exodul tinerilor educaţi prilejuit de intrarea ţării in UE, pe piaţa muncii erau puţini tineri licenţiaţi. De aceea chiar patronii au solicitat introducerea în Contractul Colectiv de Muncă a menţiunii creşterii SMEC pentru absolvenţii de facultate de la 1,5 la 2 SMEC. În 2011, profitând de permisivitatea guvernului Boc faţă de măsurile de austeritate, cu ocazia elaborării noului Cod al Muncii, tot patronii, cu deosebire reprezentanţii Consiliului Investitorilor Străini şi ai AmCham (Camera de Comerţ a SUA în România) au fost aceia care în loc să ceară revenirea la situaţia iniţială au fost de acord să dispară orice remarcă referitoare la SMEC pentru absolvenţii de facultate. Astfel au fost destul de multe situaţii în care tineri ingineri sau economişti au fost angajaţi direct din facultate cu SMEC, la fel ca orice muncitor necalificat. Argumentul acestei măsuri a fost acela că diploma deţinută nu reprezintă criteriul în stabilirea salariului, ci viaţa practică din piaţa muncii trebuie să fie criteriul: experienţa practică, abilităţile reale deţinute, potenţialul de perfecţionare, uneori importanţa postului, dar în special domeniul şi mersul economiei în general.
Aşa se face că odată cu încheierea Contractului Colectiv de muncă din 2011 şi renunţarea la acest ansamblu minim de reguli uniforme la nivelul ţării negociat între Patronate şi Sindicate, nu a mai existat niciun act normativ care să reglementeze SMEC pentru absolvenţii de studii superioare diferit de cel aprobat prin HG la nivel de ţară..
Ce spune legea?
Codul Muncii exprimă:
Art. 162 republicat:
(1) Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
(2) Salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat.
(3) Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
(4) Angajatorul are obligaţia ca la negocierile colective şi cele individuale să diferenţieze salariile în funcţie de pregătirea, complexitatea posturilor, importanţa acestora în cadrul unităţii.
Cu alte cuvinte, conform legii, angajatorul care are peste 21 salariaţi are obligaţia să respecte salariul minim de încadrare cel puţin, şi prin legi speciale acolo unde este cazul. Nu există nicio lege care să impună vreun salariu special pentru absolvenţii cu studii superioare şi deci, pe cale de consecinţă aceştia pot fi angajaţi şi prin negociere cu un salariu diferit de SMEC sau cu SMEC dacă patronul nu prezintă o ofertă superioară..
Ce decurge de aici?
Tinerii cu vocaţie universitară aveau în minte şi argumentul unei vieţi decente oferite de o retribuţie a muncii lor calificate superioară altor calificări. În ultimii ani, iată însă că facultatea nu mai este o garanţie pentru un trai îndestulat, dar chiar a ajuns să nu mai asigure nici măcar un loc de muncă. Dovada cea mai clară este că majoritatea absolvenţilor din ultimii 5 ani au mari dificultăţi în găsirea unui loc de muncă.
Leafa medie a unui absolvent de facultate depăşeşte uşor 1000 lei. Conform unui studiu al Consiliului Naţional al Calificărilor, sunt doar câteva instituţii de învăţământ superior care prezintă garanţia obţinerii unui loc de muncă şi a unui slariu corespunzător. Astfel, salariul se situează între 1000 euro (absolvenţi proveniţi de la Automatică-Calculatoare, Cibernetică, Limbi străine rare, Finanţe –bănci ) şi 826 lei pentru absolvenţii de Educaţie Fizică şi Sport (statistic)
După prima categorie, arhitecţii (1877 salariul mediu de încadrare) sunt cei care-şi găsesc cel mai uşor un loc de muncă, urmaţi de Ştiinţele Economice şi Inginerie, de unde în maximum trei luni de la absolvire te poţi angaja. La polul opus, pentru specializările Silvicultură sau Geologie este nevoie de 6-7 luni pentru găsirea primei slujbe (1040 salariu).
Concluzii:
1 Absolvirea unei facultăţi nu mai este o miză pentru tineri. Cei care totuşi o fac, în majoritate vorîncerca să părăsească ţara spre direcţii mai ofertante. Statul pierde sume uriaşe cu şcolarizarea acestor tineri educaţi, sume care de cele mai multe ori nici nu le va recupera vreodată, nici nu va beneficia de aportul acestor absolvenţi-decât în număr redus- la ridicarea competenţelor profesionale ale pieţei muncii necesare progresului tehnologic şi competiţional al ţării în ansamblu. România va intra cu atât mai accelerat pe spirala morţii care înseamnă descalificarea şi pierderea performanţelor concurenţiale. Domeniile în care ţara va mai avea producţie vor fi cele cu valoare adăugată mică.
2.Învăţământul superior ridicat în ani de zile la performanţe notabile va slăbi numeric şi calitativ, în paralel cu invadarea imigranţilor români pe pieţe ale muncii europene sau americane.
3 Nivelul pentru educaţie, învăţătură şi cercetare va scădea accentuat în rândul copiilor şi tinerilor, mărindu-se inegalităţile social-economice de la nivelul societăţii a cărei coeziune socială va fi din ce în ce mai şubredă.
Autor: Smaranda Dobrescu
Sursa: Grupul Prospectiv
Adauga comentariu